Pietrele Fecioarei - un monument salvat de la uitare

De când am văzut prima dată monumentul cunoscut sub numele de ”Pietrele Fecioarei” am fost fascinat de acesta. Atunci, în urmă cu câțiva ani, erau doar niște pietre aruncate unele peste altele, pline de bălării, undeva la marginea drumului ce duce din Benesat înspre Cehu-Silvaniei. Învăluite în mister, abandonate la margine de drum, aceste pietre aveau ceva ce te atrage ca un magnet. Chipul trist al Fecioarei, mâinile încrucișate peste piept cereau parcă ajutorul nostru, al oamenilor, al celor din comunitatea locală, a instituțiilor de cultură ale județului. Un strigăt mut ce a reușit să sensibilizeze doar câțiva jurnaliști care de-a lungul anilor au semnalat existența acestui monument. Anul trecut, descoperind în cimitirul vechi al satului cruci de metal ce aveau aceeași imagine a Fecioarei cu mâinile împreunate la piept, iar mai apoi descoperind în satul vecin, Biușa, două statuete sub formă de obelisc, am lansat ipoteza conform căreia, aici, în zonă, ar fi existat un cult al Fecioarei Maria ce trebuie pus în contextul existenței, la Cheud, a unei abații benedictine.

Vasile Avram (1940-2002) - 20 de ani de la trecerea în eternitate

Sălajul a dat de-a lungul timpului mari personalități culturale, politice, religioase sau din alte domenii. Din păcate, în goana noastră cotidiană uităm să le omagiem. Așa s-a întâmplat și acum, la 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a scriitorului Vasile Avram (1940-2002). Prea puțină lume și-a amintit de el și nu e vorba despre oamenii simpli, care l-au cunoscut sau i-au citit cărțile, ci vorbim de instituții de cultură. Recunosc, nici eu nu am știut mai nimic despre viața și activitatea lui Vasile Avram, dar încă din 2013, când am vizitat pentru prima dată casa sa natală de la Lemniu, am realizat că avem de a face cu o personalitate de prim rang a vieții culturale. La o simplă căutare pe internet, cel interesat va da fie de referințe critice ale operei sale, fie de aspecte ce țin de biografia celui care a fost Vasile Avram. Acum, la 20 de ani de la trecerea în eternitate, îndrăznesc să scriu câteva rânduri despre o personalitate a culturii sălăjene, poate, pe nedrept, prea puțin cunoscută.

Hoinar prin Sălaj: Vădurele

Vizita ghidată la Vădurele, localitate din comuna Năpradea, a fost pusă la cale încă de acum o lună, când, împreună cu domnul profesor Aurel Medve, Daniel Stejeran și Adrian Lungu am fost să vedem formațiunea geologică cunoscută sub numele ”Moșul și Baba”. Toți cei prezenți atunci la acea excursie memorabilă, ne-am promis că vom reveni în zonă. N-a fost să fie, programul încărcat al fiecăruia dintre noi, a făcut ca doar eu să pot merge pe teren. Mai să renunț și eu, când în ziua precedentă la Zalău a plouat toată ziua, mocănește. Însă, ca un bun organizator, profesorul Aurel Medve aranjase deja câteva vizite, așa că mi-a fost jenă să nu mă duc. Am fost inspirat să merg la Vădurele, într-o duminică de decembrie, am prins o zi frumoasă, iar cele văzute chiar merită povestite.

Sălajul inedit: Scene din Apocalipsa, pe bolta naosului bisericii din Vădurele

Biserica de lemn din Vădurele, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, ce datează de pe la 1708, are în pictura ce se desfășoară pe bolta naosului, o scenă iconografică inedită. Un personaj feminin ține în brațe un prunc înfășurat în scutece. În spatele femeii este reprezentat un disc mare, roșu, iar la picioarele acesteia este un alt disc, mai mic. La prima vedere ai crede că este vorba despre Fecioara Maria cu Pruncul Isus, însă scena nu aici ar trebui să fie reprezentată conform Erminiei Picturii Bizantine.

Petroglifele din Sălaj (2)

De când am aflat, în urmă cu câțiva ani, de existența pe teritoriul Sălajului a unor petroglife - urme ale unor populații preistorice, mi-am dorit să le văd. În plină pandemie, ghidat de Călin Pavăl - un neobosit promotor al frumuseților Sălajului - le-am văzut pe cele de la Cristolțel. De altfel, Călin Pavăl le-a descoperit, în sensul că el le-a adus în atenția specialiștilor Muzeului Județean. Încă de atunci, știam că undeva, pe Valea Someșului, mai există câteva locuri în care apar aceste scrijelituri. În literatura de specialitate - vezi ”Contribuții la cunoașterea artei rupestre în nord-vestul Transilvaniei. Descoperirile de la Ileanda (jud.Sălaj)” - autorii, Radu Pop și Călin Ghemiș nu divulgă locul exact, din motive ce țin de protecția unor astfel de situri extrem de fragile. Indică doar, generic, comuna Ileanda, pe teritoriul căreia se află aceste petroglife. Recunosc, am întrebat în stânga și în dreapta dar nimeni nu știe de ele. Asta până când, un prieten din Rădăuți, tot profesor de matematică, Vasile Bouaru - un veritabil ”globetrotter” al României, le-a descoperit. Și, de data acesta, ghidat de el, le-am găsit și eu.

SAMUS 2000 - 35 de ani de la câștigarea trofeului ”Busola de Aur”

În școlile sălăjene au fost și sunt dascăli devotați, care dincolo de programul de școală, se sacrifică pentru binele generațiilor de elevi și al comunității din care aceștia provin. Un astfel de exemplu este profesorul Aurel Medve din Năpradea. S-a remarcat atât printr-o carieră didactică de excepție, cât și printr-o serie de activități extrașcolare ce au adus faimă școlii din Năpradea dar și județului Sălaj. Acum 35 de ani, în 1987, echipajul ”SAMUS 2000” al școlii din Năpradea, a reușit performanța de a se câștiga Marele Trofeu ”Busola de Aur” din cadrul Concursului Național ”Expedițiile Cutezătorii”. Ba mai mult, echipajul condus de domnul profesor Aurel Medve este singurul echipaj din țară care a obținut, în ani diferiți, cele trei busole: de aur, de argint și de bronz. 

Vernisajul expoziției ”Porți și împrejmuiri tradiționale și istorice din Sălaj”

Am ținut să fiu prezent la evenimentul desfășurat marți, 28 noiembrie 2022 - vernisajul expoziției ”Porți și împrejmuiri tradiționale și istorice din Sălaj”. Știam că va fi un eveniment fain și nu m-am înșelat deloc. Evenimentul a fost organizat de Asociația Arhaic, sub egida căreia se află proiectul Ambulanța pentru Monumente Sălaj, în parteneriat cu Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Județean Satu Mare și Tarnat - Kalotaszeg Durabil și a fost găzduit de sala ”Porolissum” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. 

Point of Views: expoziția anuală a membrilor clubului ”Vasile Vénig László” din Carei

De câțiva ani, Careiul a devenit un punct important pe harta fotografică din România. Beneficiind de un spațiu expozițional de excepție odată cu reabilitarea Castelui Károlyi, aici au loc numeroase expoziții de fotografie. Printre acestea se numără, an de an, expoziția ”Point of Views” a membrilor clubului ”Vasile Vénig László”. În recenta mea vizită la Carei, prilejuită de vernisajul expoziției personale de fotografie ”Viața este Viață. Eseu fotografic”, am putut admira, pe simeze expoziția din acest an a membrilor clubului amintit. 

Sălajul inedit: iuliu Maniu și Ady Endre elevi ai aceluiași liceu din Zalău

Azi, am răsfoit colecția de anuare ale Colegiului Reformat ”Wesselényi” din Zalău (anii 1877-1943) profitând de accesul liber oferit de Arcanum. Aceste anuare, ce se găsesc și în format fizic la Biblioteca Documentară a Casei Corpului Didactic Sălaj, conțin printre altele listele, pe clasă, ale elevilor care au studiat de-a lungul vremii aici. Plus o serie de date statistice pentru fiecare an.

Hoinar prin Sălaj: prin Someș-Guruslău, la pietrele ”Moșul și Baba”

Nu am dormit mai deloc cu o noapte înainte. De vină să fi fost grija pentru ziua ce avea să vină? Nu știu, dar m-am foit toată noaptea și, deși mi-am pus ceasul să sune, de frică să nu întârzii, m-am trezit cu mult mai devreme. Când am privit spre Meseș și am văzut crestele deasupra cărora sclipeau câteva stele, am știut că vom avea parte de o zi frumoasă. M-am pregătit cum am știut eu mai bine, am mai verificat încă o dată rucsacul și am plecat. Aerul rece de a afară mi-a adus aminte că suntem la mijloc de noiembrie. Ardeam de nerăbdare să mă întâlnesc cu prietenii mei, Daniel Stejeran și Adrian Lungu pentru a porni spre Năpradea.

A.P.I. modelează succesul

La Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, se desfășoară, din anul 2020, proiectul ”Punți peste generații” prin care foști absolvenți ai școlii care s-au realizat în domeniul lor de activitate și care pot fi considerați modele de urmat de către tânăra generație. Până la urmă ce exemplu mai bun poți să dai elevilor, decât exemplul unor foști absolvenți? Ce poate fi mai credibil decât poveștile de succes ale unora care au fost elevi în aceeași școală. Și, din acest punct ce vedere, A.P.I. are cu ce se lăuda. Prima activitate post-pandemică, s-a intitulat ”A.P.I. modelează succesul” și l-a avut ca protagonist pe domnul profesor Man Adrian, profesor asociat al Universității din Regensburg (Germania).

Când viața bate filmul: nimic nou pe frontul de vest

Excelentă ecranizarea din acest an al romanului lui Erich Maria Remarque - "Nimic nou pe frontul de vest". Sub titlul original "Im Western nichts Neuse" filmul ascunde drama tânărului soldat Paul, înrolat la 17 ani în armata Kaizer-ului ce lupta în vest, împotriva Franței și aliaților săi în Marele Război.

Biblioteca Județeană, mai aproape de cititori

De curând, conducerea Bibliotecii Județene ”Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj, a luat o decizie salutară. Aceea de a deschide o primă filială ”de cartier” în municipiul Zalău. Asta din dorința de a aduce serviciile oferite de bibliotecă mai aproape de cititori. Astfel, Filiala ”Scala” a Bibliotecii Județene și-a deschis porțile la începutul lunii octombrie, într-un spațiu în care a funcționat, cu mulți ani în urmă, o librărie. Nu am putut fi prezent la deschiderea oficială a secției, însă la câteva zile după eveniment am făcut o vizită. Ceea ce am văzut, m-a impresionat.

Fiat Lux: cu #STEMtuziasm despre cursul organizat de TenarisSilcotub

Atunci când Dumnezeu a făcut lumea aceasta, primele Cuvinte rostite au fost: "Să fie Lumină!" ("Fiat Lux" în limba latină). De atunci lumina a fost definită în fel și chip, abordată din punct de vedere științific, din punct de vedere filozofic sau teologic. Însă una dintre cele mai frumoase comparații care s-au putut face au fost acelea prin care Dascălul a fost asemuit cu cel ce aduce lumină, cel ce luminează.

Transilvania Jazz Festival la Zalău

Aflat în conul de umbră al marilor orașe, ne referim la Cluj-Napoca, Oradea sau Baia-Mare, Zalău este oarecum văduvit de concerte sau festivaluri de muzică. Salvarea vine de la proiecte cum este și cel prin care, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj aduce la Zalău un Festival de Jazz. Este vorba despre Transilvania Jazz Festival ce va avea loc în perioada 2-3 noiembrie 2022.

Din autobuz: sezonul 2022

N-am mai circulat cu autobuzul de dinainte de pandemie. Asa ca trebuie sa ma reobisnuiesc cu infrastructura de transport din Zalau. Multe s-au schimbat de atunci, sper ca in bine...

Din autobuz: ”Vin sărbătorile”

Vreme mohorata, azi, la Zalau. Geamurile autobuzului ce ma duce la scoala sunt aburite si orasul se vede "in ceata". E cenusiu, trist, apasat de griji. Doar luminile farurilor coloanelor interminabile de masini, par a mai colora putin strazile. Atmosfera bacoviana de afara se simte si in autobuz. Parca azi nimeni nu are chef de vorba... Cei mai multi, adulti si elevi deopotriva sunt cu nasul in smartphon-uri. Ce ironie a vremurilor pe care le traim... Telefoanele sunt "smart" iar noi, cei mai multi, "analfabeti functionali". Altadata in autobuz e agitatie, galagie. Nu si astazi. Altadata calatorii sporovaiau, socializau. Astazi "socializeaza".

”Case Călătoare” - un proiect AFCN

În multe comunități locale există în derulare proiecte ce au darul de a contribui la salvarea patrimoniului. Iar casele tradiționale, cunoscute și sub numele de ”casele albastre” datorită culorii în care erau zugrăvite, fac parte din acest patrimoniu. Sunt lăudabile acele proiecte ce-și propun să salveze astfel de case tradiționale. Un astfel de proiect este derulat în Valcău de Jos, acolo unde, duminică 16 octombrie 2022, vor fi inaugurate două case tradiționale, relocate lângă Casa Rusoii. 

Plasa Valea lui Mihai în expoziție la Oradea

Colaborările instituționale, mai ales când vine vorba despre muzee sau instituții culturale, sunt binevenite. Cu atât mai mult cu cât, pe o tematică anume, documentele sunt împărțite între unități administrative, iar aducerea lor împreună în cadrul unei expoziții impune această colaborare. Așa este și cazul expoziției realizată prin colaborarea Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Țării Crișurilor din Oradea și Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale.

Din autobuz: gropile noastre

Minune! Nu-mi vine sa cred! In drum spre casa, m-am uitat dupa gropile de pe strada Gh.Doja. Le stiti? Gropile acelea de pe marginea carosabilului ce au aparut la putin timp dupa "marea asfaltare". Gropile acelea printre care soferii fac slalom in fiecare zi. Gropile acelea de pe marginea drumului, pe care le-am ocolit luni de zile, care faceau parte din decor. Gropile acelea despre care am crezut initial ca sunt rezultatul sapaturilor muncitorilor care au uitat o unealta si au sapat sa o reupereze...

Cogito Ergo Sum: aceeași Mărie...

Savuros "dialogul" din noiembrie 2014, dintre candidații la presedinție, Victor Ponta și Klaus Johannis, retransmis astăzi de postul B1 TV. Klaus Johannis, actualul președinte al României a mizat atunci pe suspiciunea de plagiat a contracandidatului său. L-am ascultat din nou cu atenție, așa cum am făcut-o și acum 8 ani, și l-am crezut atunci cănd a spus "cine a fost prins copiind, fie și trei rânduri, trebuie să-și dea demisia din politică".

Din autobuz: tineretul studios

Ajung in statie exact cand au plecat trei autobuze, unul dupa altul. Ultimul nici nu a mai oprit. Nicio problema, e capat de linie, vin in curand alte autobuze. Asa a fost, a venit un microbuz si cativa calatori grabiti sa ajunga la munca dau buzna. Urc si eu, ma lasa in fata scolii.

Din autobuz: ca prin ceață...

Din autobuz, orasul meu pare cenusiu si trist. Doamne, atat de rai am fost, ca si comunitate, de torni atat de multa apa peste noi? Pe trotuare, oameni ascunsi sub umbrele, cenusii si ele, se grabesc care incotro, apasati de griji.

Din autobuz: stații modernizate...

"Linia 6 soseste in statie in 2 minute" se aude în difuzorul afișajului ce indică timpul rămas până la sosirea autobuzelor în stație. De sosit a sosit mai repede, dar anunțul a avut darul de a-i trezi pe călători din gândurile lor. Am urmărit de la geam, după ce m-am urcat în autobuz, tabela. Deja indica următoarele curse.

Istoria fotografiei sălăjene: 8 fotografii realizate la Zalău acum 120 de ani

Exact acum 120 de ani, se dezvelea cu fast la Zalău (pe atunci Zilah), grupul statuar Wesselényi, opera sculptorului Fadrus János (1858-1903). Evenimentul a fost mediatizat în presa locală (ziarul Szilágy) dar și în presa centrală (ziarul Vasárnapi Újság). Deși nu trecuse un secol de când a fost realizată prima fotografie din istorie, în 1826, un eveniment de asemenea anvergură nu avea cum să nu fie imortalizat. Astfel, în edițiile din 21 și 28 septembrie 1902 a ziarului Vasárnapi Újság dar și în ediția din din 5 octombrie 1902 a ziarului Silágy, aveau să apară primele fotografii realizate la Zalău. 

Ferestrele lui Flavius Lucăcel

În cadrul Festivalului ”Curtea Artiștilor”, a fost vernisată, azi, 7 septembrie 2022, ultima expoziție din această stagiune. Artistul plastic Flavius Lucăcel și-a expus 7 dintre deja celebrele ”ferestre” într-o expoziție intitulată sugestiv ”Windows 1885”. Da, lucrările lui Flavius Lucăcel sunt celebre, au depășit deja granițele țării, cea mai recentă expoziție fiind cea de la Institutul Cultural Român din Madrid. Așa că, o expoziție la Zalău, într-un spațiu neconvențional, este un eveniment, pe care n-am vrut să-l ratez.

Avanpremiera unui eveniment cultural: Expozie Flavius Lucăcel la Curtea Artiștilor

Ultima săptămâna a Festivalului de Teatru ”Curtea Artiștilor” aduce în atenția publicului iubitor de evenimente culturale de calitate, o expoziție a artistului vizual Flavius Lucăcel - ”Windows 1885”. Expoziția va fi vernisată miercuri, 7 septembrie 2022, începând cu ora 18:30, la Curtea Artiștilor Zalău.

Ultima săptămână din actuala stagiune la ”Curtea Artiștilor”

Actuala ”stagiune” a Festivalului de Teatru ”Curtea Artiștilor” a debutat la data de 7 iulie 2022. De atunci, pe scenă au urcat zeci de actori care au bucurat prin reprezentațiile lor publicul zălăuan. Iar dincolo de spectacolele de teatru, au avut loc o mulțime de evenimente conexe: expoziții, performance stradal, evenimente de socializare grupate sub genericul Reconnect. Evenimentele au fost pentru toate vârstele și pentru toate categoriile de public, iar succesul acestora se datorează în bună măsură echipei de organizare și voluntarilor. Iar cum tot ce e frumos, se termină repede, am ajuns și la ultima săptămână de evenimente la ”Curtea Artiștilor”.

Hoinar prin Sălaj cu...Adrian Lungu

Încă de acum doi ani, de când am fost pentru prima dată în satele sălăjene de pe Valea Almașului, mi-am dorit să revin. Asta pentru că mereu găsesc câte ceva nou de văzut, fie că este vorba despre un peisaj, de un detaliu de arhitectură care a trecut neobservat, fie că întâlnesc oameni faini, cum numai în satele noastre găsești. Da, oamenii sunt ”sarea și piperul” locurilor. Nu degeaba spunem că ”omul sfințește locul”. Așa că, atunci când bunul meu prieten, jurnalistul Adrian Lungu, m-a întrebat dacă am auzit de Cubleșu și dacă am fost acolo, am simțit că vreau să revăd acele locuri. Mai greu a fost să ne sincronizăm, să găsim acea fereastră în care amândoi suntem liberi. Pentru că nu poți să hoinărești prin satele sălăjene decât dacă o faci în tihnă. Dacă ești pe fugă, sau dacă nu ai timp să te dai jos din mașină pentru a intra prin curțile oamenilor sau pentru a urca într-o turlă de biserică, atunci degeaba bați drumul până acolo.

”Pietrele Fecioarei” de la Benesat, salvate de către Ambulanța pentru Monumente Sălaj

Valea Someșului, ora 8.15 dimineața. E ceață prin toate satele, de la Jibou până la Benesat. Acesta e semnul venirii toamnei pe Valea Someșului. Soarelui îi trebuie câteva ore, până va reuși să împrăștie negurile, și face asta zi de zi, în fiecare toamnă. Șoseaua e liberă, rulez cu prudență, pendulând cu privirea între acul kilometrajului și ora afișată pe bord. La 8.30 fix, parchez lângă Căminul Cultural din Benesat, sincronizându-mă aproape perfect cu istoricul Bogdan Ilieș. Ne salutăm în grabă și ne grăbim spre intrarea în Căminul Cultural. Aici, la două mese așezate în formă de L, câțiva tineri alături de doi meșteri în arta lemnului, așteaptă să înceapă prezentarea doamnei Sidonia Olea (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia) expert restaurare bunuri culturale mobile. Tinerii sunt voluntarii Ambulanței pentru Monumente Sălaj, iar pentru ei e o nouă zi pe șantierul de la Benesat. Bogdan Ilieș face prezentările, ne ocupăm și noi locurile și înainte ca doamna Sidonia Olea să înceapă prezentarea, arunc un ochi pe ceas. Ne-am încadrat în sfertul academic...

Traniș: Biserica și Școala

A fost sărbătoare mare la Traniș, în comuna Năpradea, cum nu a mai fost de multă vreme. Fiii satului s-au adunat de prin părțile în care i-au risipit viața, pentru a se reîntâlni cu ocazia unui dublu eveniment: aniversarea a 275 de ani de la înființarea Școlii din localitate și a 110 ani de la edificarea Bisericii de zid. Biserica și Școala au fost sărbătorite la Traniș! Două instituții care, altădată, reprezentau pilonii pe care se zideau comunitățile locale. Căci ce ar fi omul fără Dumnezeu și fără Dascăli? 

Densuș, ”biserica fără pereche în toată România”

Deși este o țară demnă de invidiat, binecuvântată de Dumnezeu cu frumuseți naturale și un relief diversificat, având nenumărate vestigii istorice, edificii de cult, castele și palate etc., puține dintre acestea se află sub protecția UNESCO. Doar 9 obiective (7 culturale și 2 naturale; ultimele intrări sunt din 2021) se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Spre comparație, pe lista UNESCO Croația are 10 obiective, Cehia are 16 obiective, Bulgaria are 10 obiective, Ungaria are 8 obiective. De asemenea, ”în așteptare” mai sunt 16 obiective, 12 dintre acestea așteaptă din 1991. Asta spune multe despre incapacitatea statului român (eșuat?) de a face pașii necesari pentru ca obiectivele respective să ajungă sub protecția UNESCO. Printre cele 16 tentative, se numără și Biserica din Densuș.

O vizită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Orice iubitor al istoriei, și în ultimă instanță, orice turist român ar trebui să ajungă să vadă cu ochii lui ruinele capitalei Provinciei Romane Dacia. Asta pentru că oricâte cărți de specialitate sau ghiduri turistice ai citi, sau oricâte fotografii ai fi văzut, nu este același lucru cu o vizită în situl arheologic sau în muzeul de arheologie din apropiere. Nimic nu se compară cu plimbarea printre ruine, pe acolo pe unde au trecut legiunile romane acum 1900 de ani. 

O nouă carte scrisă de profesorul Aurel Medve: Monografia satului Traniș

Harnicul profesor Aurel Medve a mai scris o carte, a 14-a. De data aceasta s-a aplecat asupra satului în care locuiește, Traniș din comuna Năpradea. Îl cunosc pe domnul profesor de ani buni, încă de când era directorul școlii din Năpradea. Apoi, după pensionare, am avut ocazia să ne întâlnim în condiții neprotocolare, ba chiar am fost ghidat de dumnealui prin arealul comunei Năpradea. Cele câteva excursii pe la balta de la Traniș sau prin cimitirul cu cruci ”celtice”, dar mai cu seamă incursiunea pe Prisnelul Vălișoarei, nu cred să le uit vreodată. Fără să mai vorbim de schimbul de informații pe care-l facem constant, fiind amândoi preocupați de istoria, cultura și frumusețile naturale ale locurilor. Așa că, o carte cu dedicație semnată de Aurel Medve este o comoară pentru mine. Nu cred că pot descrie în cuvinte bucuria de a răsfoi și citi fragmente din această lucrare monografică.

Breathing Colors by Spînu Ovidiu Cristian

Mi-am făcut un obicei, acela de a participa în zilele de miercuri la vernisajele expozițiilor din cadrul Festivalului ”Curtea Artiștilor”. De data aceasta, am avut bucuria de a participa la o expoziție de fotografie semnată Spînu Ovidiu Cristian. Așa cum mă așteptam, cunoscându-i stilul, Cristi Spînu reușește să surprindă în mod plăcut prin creativitate și culoare. De când mă învârt prin cercul fotografilor, am realizat că fiecare are un stil propriu pe care și-l păstrează, deși uneori se văd și interferențe stilistice. Fiecare fotograf are teme predilecte, unii preferă fotografia de natură și peisaj, alții fotografia wildlife sau fotografia de stradă. Unii adoră fotografia de portret iar alții fotografia de eveniment. Ei bine, Cristi Spînu iubește fotografia de studio. Acest lucru mi-a fost confirmat încă o dată, vizionând expoziția Breathing Colors.

Conacul Archia - pentru boieri contemporani

Când zici boier te gândești, inevitabil, la termenul definit de DEX ca fiind un mare stăpânitor de pământuri ce deține și o funcție în stat, adică un nobil, o persoană ce făcea parte din aristocrația est-europeană. Dacă vestul Europei avea duci și conți, noi aveam boieri. Din acest punct de vedere, alăturarea cuvintelor boier și contemporan pare puțin forțată. Și totuși, acesta este sloganul cu care echipa din spatele conceptului de pensiune turistică Conacul Archia, încearcă să iasă din tiparele stabilite. Sintagma ”Pentru boieri contemporani”  nu se referă doar la cei cu mulți bani, ci mai degrabă la cei atrași de eleganță, de bun gust. Căci, nu-i așa, boierii de altădată erau și promotori ai culturii, ai artelor, ai frumosului. Și n-ai să înțelegi, oricât m-aș strădui eu să explic, ce înseamnă cu adevărat ”pentru boieri contemporani”, decât dacă vei trece pragul Conacului Archia.

Simpozionul Internațional de Arte Vizuale ”Arta în Grădină”, ediția a XI-a

În perioada 9-19 august 2022, se va desfășura la Grădina Botanică ”Vasile Fati” din Jibou, cea de a XI-a ediție a Simpozionului Internațional de Arte Vizuale ”Arta în Grădină”. Tema ediției din acest an va fi ”Despre Natură. Firul de iarbă, copacul, frunza, floarea, fructul, sămânța”. Curatorul expoziției, Ștafen Kanscura (Cluj-Napoca) scrie pe site-ul simpozionului: ”Privesc, și văd, cum cade o frunză, frunza și-a făcut datoria, la anu', renaște ascultând de legile universale. O frunză de sus venind, se întâlnește, se așază pe o altă frunză, se îmbrățișează, cad în continuare împreună... Tainic se nasc, trăiesc și mor...vin din Năframa cerului, cad în pântecul primitor al Mamei pământ. Natura, de mii de ani, ne oferă o lege pentru învățare... Mă gândesc la destinul oamenilor...de necuprins, taina nașterii și taina morții - mă cuprinde o liniște - și eu sunt o frunză...”

Proiect: Muzeul Fotografiei Sălăjene

Acum câțiva ani, am văzut la Český Krumlov (Cehia) un muzeu dedicat unui fotograf local, amenajat în fostul studio al acestuia. S-a păstrat aproape totul: aparatura, decorurile, plăcile fotografice, mii de fotografii. Și, totul era învelit într-o poveste faină ce avea darul de a te purta prin vremuri de mult apuse. Mi-a plăcut tare mult ideea și mi-ar fi plăcut să o văd pusă în practică și la noi. Cu atât mai mult cu cât avem mari fotografi, ce și-au lăsat amprenta asupra timpului lor. Visez la un astfel de muzeu, dedicat fotografilor sălăjeni. Nu știu dacă voi avea vreodată resursele (materiale, de timp etc) de a pune bazele unui astfel de proiect, însă simt că trebuie încercat. Și trebuie să existe un punct de pornire, o minimă bază pe care să poți ulterior construi. Ei bine, ”cărămida” de la fundația acestui proiect o reprezintă setul de fotografii ce au aparținut familiei Kun.

Festivalul Curtea Artiștilor: programul evenimentelor din perioada 2-14 august 2022

Festivalul de teatru ”Curtea Artiștilor” continuă pe tot parcursul lunii august, cu alte evenimente, care mai de care mai interesante. Vă prezentăm, în cele ce urmează, programul acestor evenimente pentru primele două săptămâni ale lunii august. Și vă îndemnăm să participați la ele, fie că este vorba despre piese de teatru, despre ateliere, expoziții sau performace-uri stradale.

Fotografi sălăjeni: familia Takács

Încercând să găsesc fotografi sălăjeni care au activat în trecut, am avut șansa să-l întâlnesc pe domnul Takács Zsolt, cel care a pus bazele Cercului foto la fosta Casă a Pionierilor. A fost o vreme, când toate activitățile extrașcolare ale elevilor se desfășurau organizat în cadrul instituției numite ”Casa Pionierilor” care s-a metamorfozat, după Revoluție, în Clubul Copiilor sau, după caz, Palatul Copiilor. Iar faptul că la ”Casa Pionierilor” a existat un cerc de fotografie, a constituit pentru mine punctul de plecare al unei documentări legate de cei care au activat aici. Azi, instituția numită ”Palatul Copiilor” nu are un cerc de fotografie sau videografie. Ba mai mult, clădirea în care a funcționat ”Casa Pionierilor” și ulterior ”Palatul Copiilor” a fost demolată. Însă povestea cercului ”Foto-Cine Club” a supraviețuit și este transmisă mai departe.

Țipătul în nuanțe de albastru al artistei Raluca Rișco

Am avut privilegiul de a asista la montajul expoziției artistei Raluca Rișco, care a expus la ”Curtea Artiștilor”. Îmi formasem cândva o părere (nu tocmai bună) despre arta contemporană, părere ce mi-a fost dată peste cap când am realizat că, cel puțin în cazul expoziției ”Ora 8 - 04.12.1991”, acest gen de artă este mai mult decât un moft. Este de fapt un mod de a te deschide ca artist, față de potențialii tăi privitori. Căci nu-i artist acela care nu vrea să-și expună creațiile în public. Am ezitat să merg la vernisaj, crezând că am văzut tot ce era de văzut. Însă acum, mă bucur că am luat decizia corectă de a fi prezent. Și de când am asistat la eveniment mă tot gândesc cum aș putea defini expoziția fără să folosesc formularea devenită clișeu - ”o altfel de expoziție”.

AVANPREMIERĂ: Expoziția ”Ora 8-04.12.1991” la Curtea Artiștilor

La ”Curtea Artiștilor” evenimentele se țin lanț. Iar zilele de miercuri sunt dedicate expozițiilor. Spațiul post industrial pus la dispoziție de organizatori, se pretează de minune pentru expoziții altfel. Așa va fi și miercuri, 27 iulie 2022, când iubitorii artelor plastice sunt așteptați la expoziția ”Ora 8-04.12.1991” a artistei Raluca Rișco. Am demontat azi, expoziția de fotografie ”Viața este Viață” și m-am intersectat cu colega mea, doamna profesoară Raluca Rișco. Mi-a fost de ajuns să văd câteva dintre exponate, pentru a-mi dori să fiu prezent la vernisaj. 

Istoria fotografiei sălăjene: 4 fotografii document

Fotografia are valoare documentară! Aveam să mă conving de aceasta, încă o dată, zilele trecute când am văzut patru fotografii. La prima vedere simple cadre cu ceva construcții aflate în demolare. În realitate sunt documente vizuale ale unei etape în dezvoltarea orașului Zalău din timpul ”Epocii de Aur”.

Încă o după-masă la Curtea Artiștilor: Nu este totul pierdut!

Am avut emoții pentru prima mea apariție la ”Curtea Artiștilor”. Acum câteva săptămâni, când am acceptat propunerea lui Darius Prodan de a participa cu expoziția ”Viața este Viață. Eseu fotografic” în cadrul Festivalului ”Curtea Artiștilor” nu am realizat ce provocări aveam în față. Apoi, când cu ocazia Galei de deschidere și ulterior, când Darius mi-a arătat spațiile, aveam să constat că nu va fi simplu deloc. Dacă atunci când te gândești la o expoziție de fotografie îți imaginezi un spațiu dedicat, cu simeze, cu spoturi luminoase, o sală elegantă într-un muzeu sau o galerie de artă, de data aceasta aveam în față o hală post-industrială, în care nu a intrat nimeni de mult, fără curent electric și cu câteva ochiuri de geam. Însă mănușile au fost aruncate, evenimentul anunțat, așa că nu era loc de dat înapoi.

Lecția de arheologie, cu dr. Horea Pop

Horea mă așteaptă la ”podul de fier” din Șimleu-Silvaniei și de acolo îl urmez până la capătul străzii Argeșului. Acolo suntem deja așteptați de băieții cu care sapă în sit-ul arheologic de sus, de pe Măgura. După ce-l salutăm pe tânărul domn primar al Șimleului, pornit și el, devreme, la muncă, o luăm la pas, pe drumul ce urcă prin pădure. Băieții, tineri, se pierd repede în față, noi, o luam încet, povestind. Și Horea are atâtea de povestit, doar să-l provoci. Până sus, aveam să aflu cum a ajuns el arheolog.

 

”Verde Tăiat” - un spectacol manifest

Am ținut neapărat să fiu prezent la spectacolul ”Verde Tăiat” din cel puțin două motive. În primul rând, cred că e o obligație a noastră, a zălăuanilor, de a fi alături de proiectele locale. Și, așa cum se știe, piesa de teatru ”Verde Tăiat” a fost produsă la Zalău de către Asociația Pro Teatru. Al doilea motiv pentru care am vrut să văd spectacolul este acela că l-am ratat în anii trecuți, din varii motive. Și dacă mai adăugăm și nominalizarea la Premiile UNITER 2021, avem toate ingredientele pentru un spectacol ce trebuie văzut. A mai fost un motiv pentru care am vrut să văd spectacolul, titlul ”Verde Tăiat” are darul să incite. Cum adică să tai o culoare? 

”Curtea Artiștilor” - programul lunii iulie

Festivalul de teatru ”Curtea Artiștilor”, ce a debutat spectaculos în data de 7 iulie 2022, continuă cu alte evenimente, care mai de care interesante. Este un festival maraton, ce și-a propus ca într-o perioadă lungă de timp (7 iulie - 11 septembrie 2022) să aducă în atenția publicului din Zalău nu mai puțin de 93 de evenimente. Vă prezentăm, în cele ce urmează programul Festivalului până la finalul lunii iulie 2022. Și, vă îndemnăm să participați la acestea!

Crucile solare din Țara Codrului și zonele limitrofe

În partea de nord a județului Sălaj, În Țara Codrului (zonele etnografice Codru și Sub Codru) dar și pe cursul râului Someș, satele au în jurul bisericilor de lemn sau de zid, dar și în cimitirele vechi, pietre funerare cu totul și cu totul speciale a căror proveniență pare învăluită de mister. Sunt așa numitele ”cruci celtice” numite (impropriu) așa întrucât seamănă cu crucea Sfântului Patrick al Irlandei. Deși există modele diferite, realizate mai mult sau mai puțin artistic de către meșterii cioplitori în piatră, aproape toate au același format ce le individualizează printre toate pietrele funerare din Sălaj.

Istorie aruncată la gunoi

Cine iubește istoria, fie ea și locală, nu se poate să nu fi auzit de Gheorghe Pop de Oarța, primul prefect român al județului Sălaj, după Unirea din 1918. Vorbim de județul Sălaj în granițele lui din perioada interbelică, teritoriu suprapus aproape perfect peste Comitatul Sălaj (Szilágy vármegye) așa cum a fost el delimitat la 1876. Dacă vrei să pui o floare la mormântul acestuia, ai o mare problemă. În primul rând aproape că nu găsești ”cimitirul domnilor” așa cum este denumit acesta. Iar dacă-l găsești totuși, nu ai cum să intri la mormânt din cauza faptului că acesta este năpădit de mărăcini și de păduricea ce a pus stăpânire pe acel loc. Și dacă, ghidat de cineva care știe unde este mormântul, ajungi totuși la el, vei constata cu amărăciune că piatra este căzută de pe soclu și ascunsă prin vegetație. La fel ca toate celelalte. Vă vine să credeți așa ceva? De ”patrioți” ce suntem, nu ne pasă deloc de memoria celui care a condus destinele județului Sălaj în primii ani de după Marea Unire. Am aruncat istoria la gunoi!

S-a deschis ”Curtea Artiștilor” - stagiunea 2022

Festival de teatru la Zalău? În orașul fără teatru, în orașul fără cinematograf? Da, uite că se poate! Și asta grație ambiției lui Darius Prodan, care se încăpățânează să ne arate, de patru ani, că se poate. Joi, 7 iulie 2022, s-a deschis cea de a cincea ediție a Festivalului de Teatru ”Curtea Artiștilor”. Recunosc, n-am prea fost dus la teatru, însă am ținut să fiu prezent la deschiderea stagiunii, din respect pentru acest tânăr care încearcă să schimbe percepția publicului zălăuan vis-a-vis de artele spectacolului.