Daniel Mureșan: ”Meseria de jurnalist e frumoasă, dar e foarte grea”

În aceste zile se împlinesc 25 de ani de la apariția primului număr al ziarului ”Magazin Sălăjean”, cel care avea să devină în timp, liderul presei sălăjene. A pornit la drum ca și săptămânal de informație și publicitate pentru ca ulterior să devină cotidian, ziarul avea să reflecte în paginile sale evenimentele importante din sfera social-politică dar și culturală a județului Sălaj. Răsfoind arhiva ziarului, îți dai seama cum s-au scurs ultimii 25 de ani, cu bune și cu rele. Acum, este momentul la care, se poate scrie istoria ziarului. La ceas aniversar, l-am rugat pe domnul Daniel Mureșan – directorul publicației să ne răspundă la câteva întrebări.

Istoria Sălajului în revista ”Caiete Silvane”

Sălajul este un ținut de poveste, cu o istorie fascinantă, cu tradiții și port popular păstrate, pe alocuri, cu sfințenie; cu o salbă de biserici de lemn, multe dintre ele monumente istorice, dar și cu peisaje naturale de excepție. ”Țara Silvaniei” - așa cum mai este numit teritoriul județului Sălaj, nu a avut, până de curând, o lucrare monografică care să cuprindă într-un loc istoria sau cultura acestui ținut. Deși, istorici și oameni de cultură de excepție, au numeroase studii publicate în reviste de specialitate sau în revistele culturale care apar în Sălaj, nu s-a încercat o sinteză a acestora. Încă, în școlile sălăjene, acolo unde programa școlară o permite, nu există un manual de istorie și cultură sălăjeană.

În rezolvarea acestor neajunsuri, s-au făcut, în ultimii ani, câțiva pași importanți. Este vorba despre două apariții editoriale de excepție, la Editura ”Caiete Silvane”: ”Sălajul la Centenar” (două ediții) - o monumentală încercare de monografie a Județului Sălaj și ”Istoria Sălajului în Caiete Silvane”. Despre cea mai recentă apariție editorială, vom scrie în cele ce urmează.

Primele bancnote ”Euro Souvenir” disponibile și în România

 În anul 2015, antreprenorul francez Richard Faille a avut o idee genială. A lansat pe piața o bancnotă suvenir, ce reproduce cu o fidelitate mare bancnota euro. Are aproape toate elementele de siguranță ale bancnotelor reale și este tipărită cu aprobarea Băncii Centrale Europene. Însă, nu are valoare de circulație, valoarea acesteia fiind ”zero”. ”Zero Euro” sau ”Euro Souvenir” a prins la public și a devenit repede unul dintre cele mai inedite mijloace de promovare turistică. În 2021 existau deja peste 2500 de modele diferite din peste 30 de țări din Europa și nu numai. De curând, România a intrat și ea pe piață, S.C. Euro Suvenir România S.R.L. – entitatea ce deține drepturile de emitere a acestor bancnote suvenir, lansând trei modele diferite.

Asociația ”Târnaț Kalotaszeg Durabil” și proiectele de salvare a patrimoniului din Țara Călatei

 

Țara Călatei (Kalotaszeg) este una dintre cele mai pitorești zone etnografice din Transilvania. Având centrul la Huedin (Bánffyhunyad în maghiară), aceasta se întinde între văile dintre orașele Cluj și Huedin. Zona a fost intens promovată de marele arhitect Kós Károly (1883-1977) care avea intenția, după Primul Război Mondial să constituie Republica Țara Călatei. N-a fost să fie, Consiliul Dirigent al Transilvaniei nefiind de acord cu această propunere. Astăzi, teritoriul Țării Călatei este împărțit între județele Sălaj și Cluj. Zona mai păstrează încă elemente de arhitectură extrem de valoroase dar acestea se degradează pe zi ce trece. Iar în lipsa unei acțiuni concertate a factorilor responsabili din cele două județe, în domeniul salvării și protejării acestor construcții (case vechi, edificii de cult etc), salvarea vine de la asociații și O.N.G.-uri. Despre proiectele unei astfel de asociații vom vorbi în cele ce urmează, grație unui material pus la dipoziție de istoricul Bogdan Ilieș. 

Biserica de lemn din Stana. Arhiva Muzeului de Etnografie al Transilvaniei. Foto: Denis Galowei, 1926

Magazin Sălăjean - de 25 de ani, liderul presei sălăjene (2)

Ziarul ”Magazin Sălăjean” aniversează, la începutul acestui an, 25 de ani de la apariție. Primul număr a văzut lumina tiparului în săptămâna 7-13 ianuarie 1997, fiind de fapt o continuare a publicației ”Mica publicitate sălăjeană” din care au apărut, pe parcursul anului 1996, 45 de numere. Sub noul nume - ”Magazin Sălăjean” săptămânalul care a devenit cotidian din 2 decembrie 1997, a ilustrat în paginile sale cele mai importante evenimente socio-politice ale județului Sălaj din ultimii 25 de ani. Dincolo de articolele ce țin de actualitatea sălăjeană, publicația nu a abdicat niciun moment de la ideea de ”magazin”, în paginile sale regăsindu-se frecvent reportaje, documentare sau materiale legate de petrecerea timpului liber. Sunt, din punctul meu de vedere, câteva etape în evoluția ziarului. Dacă în prima parte a acestui serial dedicat istoriei ziarului ”Magazin Sălăjean” am prezentat succint istoria anilor de început, 1997-2000, voi prezenta în cele ce urmează perioada 2001-2007.

Magazin Sălăjean - de 25 de ani, liderul presei sălăjene (1)

În aceste zile se împlinesc 25 de ani de la apariția primului număr al ziarului ”Magazin Sălăjean”, cel care avea să devină în timp, liderul presei sălăjene. Pornind la drum ca și săptămânal de informație și publicitate pentru ca ulterior să devină cotidian, ziarul avea să reflecte în paginile sale evenimentele importante din sfera social-politică dar și culturală a județului Sălaj. Răsfoind arhiva ziarului, îți dai seama cum s-au scurs ultimii 25 de ani, cu bune și cu rele. Acum, este momentul la care, se poate scrie istoria ziarului. Vom încerca în cele ce urmează să punctăm principalele momente în evoluția acestuia.

COGITO ERGO SUM: Cultura în pandemie

Sărbătorim, din nou, Ziua Culturii Naționale. Zi suprapusă din 2011 peste ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu. Nu am înțeles niciodată de ce Eminescu este considerat poet național și nu Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, de exemplu. Sigur, departe de mine gândul de a nega genialitatea poetică și nu numai, a "poetului nepereche". De altfel, sunt unul dintre cei care iubesc poezia lui Eminescu, mai ales pe aceea cu tentă filozofică. E meritul distinselor doamne profesoare Cormoș (doamna dirigintă din clasele V-VIII) și Aura Mocanu (profa' de română din liceu). O țin minte și acum pe doamna profesoară Mocanu cum recita din Eminescu. Și-mi aduc aminte de momentul în care, acasă, memoram versurile lui Eminescu: "Porni luceafărul / Cresteau în cer a lui aripe / Și căi de mii de ani treceau / În tot tâtea clipe"... Îl iubesc pe Eminescu ca orice om însetat de poezie, de cultură. Cu toate acestea nu pot să nu mă întreb de ce El și nu altul este considerat poetul național.

Delta Dunării în expoziție fotografică la Carei

Castelul Károlyi din Carei este gazda unei interesante expoziții de fotografie intitulată simplu, ”Delta Dunării”. Expun patru din membri clubului ”Vasile Vénig László”: Bikfalvi Zsolt, Dragoș Georgescu, Hágó Attila Nándor și Szeremi Julia. Expoziția este deschisă publicului în perioada 14 ianuarie - 4 februarie 2022.

Leontin Ghergariu, portrete la 125 de ani de la naștere (1)

Istoria învățământului sălăjean din perioada interbelică a fost marcată de personalitatea lui Leontin Ghergariu (1897-1980), de la nașterea căruia se împlinesc 125 de ani. A fost directorul liceului de băieți din Zalău în perioada 1924-1940 și președintele despărțământului ASTRA din Sălaj din 1932. În plan cultural este cunoscut mai ales ca autorul primei monografii cu tentă etnografică a bisericilor de lemn din Sălaj, lucrare păstrată în manuscris dar și în formă dactilografiată la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sălaj. 

Viața este Viață. Eseu fotografic.

Ce este viața? Uneori e atât de simplu de spus, alteori e atât de complicat... Pornind de la această întrebare, am dezvoltat proiectul fotografic ”Viața este Viață”, îndrăznind să dau 20 de definiții ale vieții. Sunt definiții simple, ușor de reținut. Iar pentru fiecare definiție am folosit câte o fotografie. Sunt cuvinte și fotografii, de fapt este un eseu fotografic.

Ești ceea ce citești: ”O muscă în Sfântul Munte”

De Crăciun, "Moșul" mi-a lăsat sub brad cărți faine! Una dintre ele, pe care am citit-o pe nerăsuflate este cea scrisă de Vasilis Frangopulos intitulată "O muscă în Sfântul Munte". Îmi plac cărțile care au un titlu incitant, așa că am vrut să aflu ce e cu musca, căci despre Sfântul Munte (e vorba de Muntele Athos, desigur) mai citisem câte ceva. Cartea este, așa cum apare scris și pe copertă, "o poveste tulburătoare despre descoperirea credinței". Și Doamne, cât suntem de săraci la acest capitol...