Întotdeauna am fost invidios, dacă se
poate spune așa, pe comunitățile de emigranți care reușeau să-și formeze un fel
de enclavă în zonele în care i-a aruncat soarta sau nevoile. Citisem despre
chinezii din Statele Unite care-și creaseră în marile metropole adevărate
enclave numite Chinatown, despre italienii din New York sau despre alte
grupuri etnice care reușiseră departe de țara de origine să-și creeze o ”țară”
în miniatură, conservând limba, cultura și obiceiurile.
Aveam până nu demult prejudecata că
românii nu sunt capabili să formeze în țara de adopție un grup omogen, că nu
reușesc să se asocieze astfel încât să-și conserve limba și obiceiurile. Asta
până când, zilele trecute, am văzut o pagină de facebook care mi-a atras
imediat atenția: ”Zilele Zalăului la Chicago”! Cum adică, în marea metropolă
americană, se țin Zilele Zalăului? Că sunt mulți români în zona metropolitană
Chicago știam. Intuiam că printre ei sunt și zălăuani, dar că acolo se
organizează an de an Zilele Zalăului, nici nu puteam să-mi imaginez.