Toscana în detalii de arhitectură (2) - Galerie Foto

Îmi place să fotografiez. Fotografiez orice, de la peisaje la elemente de arhitectură, de la flori la monumente sau statui. Însă, cel mai mult îmi place să fotografiez corpuri de iluminat, ca să folosesc un termen generic pentru felinare, lampadare sau lustre. 

Consider că un oraș ar fi pustiu, ar fi lipsit de viață dacă nu ar avea corpuri de iluminat care să-i nuanțeze farmecul. Încă din antichitatea greacă sau romană, iluminatul stradal avea rolul de securitate, atât de a proteja pe cineva care se deplasa noaptea pe străzile înguste ale orașelor dar și de a-i ține pe răufăcători la distanță. Dacă la început se foloseau torțe, cu timpul, în evul mediu mai ales, corpurile de iluminat stradal capătă și o latură estetică. Meșterii fierari realizează corpuri de iluminat de o complexitate și o frumusețe greu de egalat. Masive, din fier forjat, amplasate pe stâlpi verticali sau direct pe zidurile clădirilor, acestea îmbogățesc din punct de vedere estetic orașul. 

Toscana în detalii de arhitectură (1) - Galerie foto

Până acum am dat o importanță mai mare articolelor ce descriu locurile prin care am fost, în detrimentul fotografiilor. Adică am pus accent mai mare pe ”travel” decât pe ”foto”. Cochetez de mult cu ideea de a dezvolta o parte a blogului dedicată fotografiilor de detaliu. Inaugurez cu această ocazie rubrica ce se va numi ”Galerie foto”. 

Fiecare fotograf, profesionist sau amator are subiectele lui preferate. Unii adoră portretele, alții se concentrează pe fotografia de peisaj, alții preferă fotografia sportivă. Mie îmi place să fotografiez elemente de arhitectură. Din acest punct de vedere, fotografiez cu plăcere corpuri de iluminat, statui sau acele detalii pe lângă care, marea parte a turiștilor, trec nepăsători.

Recenta excursie în Toscana, mi-a dat ocazia să fotografiez nenumărate mânere de porți. Nu vă gândiți la obișnuitele clanțe de la noi, ci la mânere masive din fier, unele mai simple, altele decorate cu motive zoomorfe. Din fier forjat, aceste mici opere de artă dau personalitate unei porți. Le găsești peste tot, în satele și orașele medievale ale Toscanei. Trebuie doar să le cauți, să-ți obișnuiești ochii cu ele și vei vedea că sunt nenumărate, de forme și mărimi diferite.

Reflexii - experiment fotografic

Aspectul urban al centrului Municipiului Zalău, nu întrunește sufragiile tuturor cetățenilor. Sunt voci, din ce în ce mai puternice, care denunță intervenția brutală în peisajul arhitectural al orașului, realizată în anii postdecembriști. Des incriminată este actuala clădire a Finanțelor, un mastodont de beton și sticlă care prin amplasare și înălțime obturează privirea spre cele două biserici maghiare, Biserica Romano-Catolică și Biserica reformată. Alte voci, susțin din contră, că această clădire a finanțelor este expresia modernismului în arhitectura orașului. Nu am să insist pe aceste aspecte, nu acesta este scopul articolului de față, deși o analiză făcută de experți ar fi pertinentă.

Tendințe în social media - iunie 2013

Continuăm serialul nostru încercând să vă prezentăm lună de lună, tendințele din cea mai populară rețea de socializare din România. Urmărim cu preponderență acele pagini de facebook, ce au în spate proiecte care au tangență cu zona de travel. Iată așadar tendințele lunii iunie 2013:

Muntele Dragostei

Orice român ar trebui să urce măcar odată pe Muntele Găina. Supranumit și ”Muntele Dragostei” datorită unui obicei vechi de secole, poate fi considerat unul din locurile încărcate de spiritualitate ale românilor transilvăneni. Aici, se desfășoară în fiecare an, în cea mai apropiată duminică de ziua Sfântului Ilie ce se sărbătorește pe 20 iulie, celebrul Târg de Fete de pe Muntele Găina.

Tradiții și spiritualitate românească, sus pe Muntele Găina

Români la Chicago

La sfârșitul acestei săptămâni, românii originari din Zalău, stabiliți în aria metropolitană Chicago, vor sărbători cea de a X-a ediție a Zilelor Zalăului la Chicago. În preambulul acestui eveniment, blogul Foto-Travel vă prezintă un articol despre unul dintre zălăuanii care a contribuit decisiv la toate edițiile de până acum.

Scriam cu ceva vreme în urmă un articol despre comunitatea zălăuanilor emigrați și stabiliți în Statele Unite la Chicago. Orașul nord-american, situat în zona marilor lacuri, găzduiește o mare comunitate de români zălăuani. Scriam atunci despre o manifestare devenită tradițională: Zilele Zalăului la Chicago. Ideea evenimentului, lansată în 2001, a căpătat consistență în 2004, primul an în care Zilele Zalăului la Chicago s-au desfășurat într-un cadru organizat, sub forma unui picnic la care au participat români din Zalău dar și din alte colțuri ale țării, dar și prieteni de-ai lor americani sau de alte naționalități. La ora actuală, evenimentul ajuns la a X-a ediție este organizat de zălăuanii Mihai Lehene, Ovidiu Pop, Nicu Crăciun, Ioana Savoș și prietenii lor.

Logo-ul ediției din acest an a Zilelor Zalăului la Chicago

Ziua Franței prin ochii unui român

Pe 14 iulie se sărbătorește Ziua Națională a Franței. Instituită în 1880, sărbătoarea aniversează căderea Bastiliei în 1789, în timpul Revoluției Franceze dar și Fête de la Fédération, din 1790 - sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor. Cu această ocazie, blogul Foto-Travel publică un articol al colaboratorului Man Cristian, aflat în aceste zile în capitala Franței. Tot cu această ocazie, blogul Foto-Travel afișează un banner conceput special pentru acest eveniment.

De multă vreme, ideea fixă a soției mele, profesoară de franceză, e să mergem la Paris. Îi înțeleg argumentarea, hrănită destul și de orgoliu. Așa că anul acesta am hotărât să ne luăm inima în dinți și ne-am planificat un voiaj de 6 zile cu avionul în Paris, orașul… găsiți dumneavoastră orice clișeu din numeroasele existente. Abia după rezervarea biletelor de avion am realizat că nimerim exact în 14 iulie, Ziua Națională a Franței, Ziua Bastiliei sau La Fête Nationale. Cu atât mai bine, gândim.

Paris: culorile drapelului Franței desenate pe cer

Porolissum Fest 2013 - ziua 2: prezentarea trupelor de reenactment

Ediția din acest an a festivalului de reconstituire istorică Porolissum Fest, organizat de către Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, printr-o finanțare din partea Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), sub genericul ”Daci vs. Romani 1925 de ani de la primele confruntări” a constituit prilejul prezentării trupelor de reenactment prezente la festival.

Impresii de la Tenaris CineLatino

Zalăul este, dacă nu mă înșel, singurul oraș reședință de județ fără niciun cinematograf. Este firesc, că în asemenea condiții, există o ”sete” a zălăuanilor pentru filme de calitate, văzute în condiții de cinema. Pe acest fond, festivalul de film Tenaris CineLatino, ce s-a desfășurat la Zalău în perioada 9-11 iulie, a fost un succes. În cele trei zile de proiecții gratuite, atât pe platoul de marmură din fața Prefecturii Județului Sălaj, cât și în sala amenajată la Casa Municipală de Cultură, s-a înregistrat un număr record de spectatori.

Porolissum Fest 2013 - ziua 1: Lecția de istorie

Nu este un secret faptul că-mi place istoria, mai ales istoria Imperiului Roman și că nu pierd ocazia de a participa la orice eveniment cultural-istoric desfășurat în județul Sălaj. Am așteptat cu nerăbdare ediția din acest an a evenimentului de reconstituire istorică, intitulat Porolissum Fest.

De fapt, județul Sălaj se poate lăuda cu organizarea în decurs de un an a două festivaluri de reconstituire istorică, ce au în centru Complexul Arheologic de la Porolissum: Porolissum Fest - organizat de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău în parteneriat cu Consiliul Județean Sălaj și Festivalul Roman Zalău-Porolissum organizat de către Primăria Municipiului Zalău. Chiar dacă poate părea ciudat că două instituții organizează festivaluri similare și există o confuzie a publicului neavizat în raport cu acestă stare de fapt, s-a ajuns la această situație pentru că ambele instituții, au obținut finanțări fie de la AFCN în cazul Muzeului Județean, fie prin POR în cadrul Primăriei Municipiului Zalău. Oricum, există deja o tradiție mai lungă sau mai scurtă a organizării acestor evenimente și din punctul meu de vedere, organizarea celor două festivaluri este benefică pentru creșterea vizibilității acestui obiectiv turistic de prim rang al județului Sălaj.

Festival de film la Zalău

Chiar dacă Zalăul este, din punct de vedere cultural, eclipsat de orașele mai mari din jur, totuși și aici, la poalele Meseșului, se organizează evenimente culturale de excepție fie de către diverse instituții locale sau județene, fie de către diverși agenți economici. Un exemplu elocvent în acest sens este, organizarea la Zalău a Festivalului de film Tenaris Cinelatino.

Afișul Festivalului. Sursa foto: www.facebook.com/CineLatinoRO 

Compania TenarisSilcotub, membră a grupului multinațional Tenaris, având o istorie de 30 de ani, este cel mai important producător român de țevi fără sudură de diametre mici utilizate în industria mecanică, auto-moto, a petrolului și gazelor naturale, industria chimică, petrochimică și energetică. Deține facilități de producție în Zalău, Călărași și Câmpina.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (5)

După prezentarea Parcului Național Plitvice și a orașelor Okrug Gornji, Split și Trogir, în episodul de astăzi al ”Jurnalului croat: de la Zagreb la Dubrovnik”,  vă prezentăm un altfel de oraș de pe coasta dalmației: Šibenik

Spre deosebire de majoritatea orașelor croate de pe coasta Mării Adriatice care au fost fondate în antichitate de romani, Šibenik reprezintă o excepție. Există dovezi care atestă faptul că orașul, construit de croați, a fost atestat documentar pe la 1066, pe vremea regelui Krešimir al IV-lea. Orașul, ca aproape toate de pe coasta Dalmației, a avut un trecut zbuciumat. La începutul secolului al XII-lea, acesta intră sub influența regilor Ungariei, iar apoi în 1412 ajunge în mâna venețienilor care-l redenumesc în Sebenico și-l păstrează până la căderea Republicii Venețiene în 1797. Ulterior, intră sub influența Imperiului Habsburgic și rămâne parte a acestuia până după primul război mondial. Tocmai de aici derivă caracterul său unic, reflectat în arhitectură. Orașul vechi este ca un mușuroi, cu străzi înguste și întortocheate, cu case mici cocoțate pe dealuri, desfășurat sub forma unui amfiteatru în jurul muntelui pe care se află fortăreața Sf. Mihail. Aici nu ai să vezi acele magistrale romane, drepte, mărginite de case spațioase.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (4)

Jurnalul croat: de la Zagreb la Dubrovnik, continuă cu episodul dedicat celui mai frumos oraș din Dalmația: Split. Aceste demers editorial al blogului Foto-Travel este dedicat aderării Croației la Uniunea Europeană.

Split este un oraș fascinant. Situat în Dalmația Centrală, este unul dintre cele mai atrăgătoare și mai pline de viață orașe de pe coasta Adriaticii. Este al doilea oraș ca mărime al Croației având o populație de aproximativ 180.000 de locuitori. Chiar dacă foarte aproape de actualul oraș, exista încă din antichitate orașul Salona (astăzi Solin), Split s-a dezvoltat în jurul magnificului Palat al lui Dioclețian, împăratul care a condus Imperiul Roman între anii 284 și 305.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (3)

Croația este cel mai nou membru al Uniunii Europene, aderând la aceasta la 1 iulie 2013.. "Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik" se vrea a fi un demers al blogului Foto-Travel în cinstea acestui eveniment. În episodul de față, despre Trogir oraș situat la doi pași de Split.

Trogir este exemplul tipic de oraș aflat pe coasta Dalmației care îți oferă o incursiune în timp. Este situat în Dalmația centrală, pe malul Adriaticii, foarte aproape de Split, al doilea oraș ca mărime al Croației. Orașul vechi, aflat din 1997 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este înghesuit pe o mică insulă separată de continent printr-un pod. Orașul este unul dintre cele mai vechi din Europa, fiind locuit încă de acum 4000 de ani.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (2)

Croația este din 1 iulie 2013, stat membru al Uniunii Europene. În cinstea acestui eveniment, blogul Foto-Travel publică o serie de articole sub genericul ”Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik” - ce reprezintă experiența turistică acumulată în vara anului 2011. Pentru episodul al doilea al serialului, vă invităm să citiți despre orășelul Okrug Gornji.

Pentru sejurul de 7 zile pe coasta dalmată, am ales pentru cazare localitatea Okrug Gornji. Alegerea acesteia a fost condiționată de posibilitatea efectuării unor excursii de o zi la diverse obiective culturale aflate în apropiere. Ne-am dorit să fim aproape de orașe ca Trogir, Split sau Šibenik renumite prin faptul că au obiective incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Chiar și pentru o escapadă la Dubrovnik, este indicat să fii cât mai în sudul țării. Nu ai cum să vizitezi într-un timp atât de scurt toată coasta dalmată, așa că alegerea unui loc în care să găsești cazare la un preț rezonabil, poziționat strategic față de obiectivele vizate, este foarte importantă.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (1)

Croația este începând de astăzi, 1 iulie 2013, membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. Este al doilea stat din fosta Iugoslavie ce intră în marea familie europeană. În cinstea acestui eveniment, blogul Foto-Travel publică o serie de articole grupate sub genericul: ”Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik”. În episodul de astăzi, vom vorbi despre atracția turistică numărul 1 a Croației: Parcul Național Plitvice.

Parcul Național Lacurile Plitvice (Nacionalni park Plitvička jezera) este cel mai vechi parc din Europa de sud-est și cel mai mare din Croația. Din 1979 este inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind printre primele situri de acest fel incluse pe listă. Parcul constă într-o salbă de 16 lacuri care datorită diferenței de altitudine se varsă unul înt-altul. Cel mai înalt lac se află la o altitudine de 636 de metri, iar cel mai de jos la 503 metri. Lacurile au suprafață variabilă, cel mai mare, Kozjak având 82 hectare și o adâncime de 47 de metri. Lacurile sunt alimentate de Râul Negru (Crna Rijeka) și Râul Alb (Bijela Rijeka) care formează Matica ce se varsă în primul lac - cel superior și al doilea ca întindere - Prošćansko.