Báthory Fest la a VI-a ediție

Festivalul de reconstituire medievală Báthory Fest, singurul de acest fel din județul Sălaj, începe astăzi, 30 iunie 2023, în Șimleul Silvaniei. Ajuns la a VI-a ediție (festivalul a debutat în 2016 dar au fost ani în care nu s-a organizat din cauza pandemiei) festivalul Báthory Fest promite o experiență inedită, o călătorie în timp în vremuri de mult apuse. Iar orașul Șimleul Silvaniei (Szilágysomlyó), unde s-a născut Báthory István (1533-1586), principe al Transilvaniei (între 1571-1575) și Rege al Poloniei (1575-1586), vă așteaptă cu brațele deschise.

sursa foto: www.bathoryfest.ro

Carte - album despre Biserica de lemn din Bozna

Sălajul are cele mai multe biserici de lemn, multe dintre ele fiind declarate monumente istorice. În ultimii ani, bisericile de lemn sălăjene, unele multiseculare, își trăiesc  o ”a doua tinerețe”, dacă termenul este adecvat. Asta grație existenței unor Oameni (cu ”O” mare) care s-au dedicat punerii sub protecție a acelor edificii pe care Timpul și Vremurile și-au lăsat amprenta. Și cum Oamenii au nevoie de o ”umbrelă” prin care să acționeze legal, a apărut ”Ambulanța pentru Monumente”. Da, ați citit bine, și monumentele istorice au nevoie de ”ambulanță”, au nevoie să fie resuscitate, readuse la viață. În Sălaj acționează de câțiva ani buni, ”Ambulanța pentru Monumente Sălaj” care are la activ câteva intervenții de urgență asupra monumentelor sălăjene. Iar în acest context, Voluntarii (scris cu ”V” mare) sunt ”sarea și piperul” unei intervenții. Despre un astfel de voluntar, dar de ”la distanță”, vreau să scriu în cele ce urmează.

Ujină. Cină cu socăcița Bonțe Floare

Pentru weekend-ul următor se anunță un eveniment fain la Marin, în Sălaj. La ”casa albastră” a Patriciei Marina Toma, din centrul satului, socăcița Bonțe Floare vă așteaptă la ujină. În grai local, termenul ”ujină” (sau ”ojină”) - provenit din ungurescul ”oszona” - desemnează momentul zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit. Atunci, între orele 16-17, în zilele lungi de vară se servea masa, de regulă pe câmp, acolo unde te prindeau muncile. Evenimentul de la Marin, va avea loc sâmbătă 8 iulie 2023, de la ora 18.00, fiind precedat de un tur ghidat la Biserica Reformată din Crasna, de la ora 17.00 

Expoziția ”KANCSURA. Vreau să te păstrez!” la Cluj-Napoca

Pe Kancsura István l-am cunoscut anul trecut, la Jibou, în cadrul taberei de creație din cadrul Simpozionului ”Arta în Grădină”. Artist complex (pictură, obiect artistic, instalație) s-a născut la Budapesta la 19 august 1941, stabilindu-se la Cluj împreună cu mama sa în același an. A absolvit Liceul de Artă în 1959, apoi și-a continuat studiile la Institutul de Arte Plastice ”Ion Andreescu”, secția pictură, în 1965. De la debutul său, din anii 70, artistul a fost prezent, prin expoziții personale sau de grup, pe simezele unor muzee din Cluj-Napoca, Timișoara, București, Budapesta, Mücsarnok (Ungaria), Coburg (Germania) etc. 

Azi, 28 iunie 2023, începând cu ora 18.00, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, va avea loc vernisajul expoziției ”KANCSURA. Vreau să te păstrez!” dar și lansarea catalogului cu același nume.

România văzută de mine: La târg, la Fechetău

”După ani și ani, mă voi întoarce...” - fredonam în gând muzica celor de la Compact în timp ce mă apropiam de localitatea Negreni din județul Cluj. Este o promisiune pe care mi-am făcut-o acum câțiva ani, când am fost la târg la Negreni. Anii au trecut, a venit pandemia peste noi și apoi am tot amânat până mi s-a făcut dor. De acasă, de la Zalău sunt 60 de km pe la Cizer și Vânători, pe care-i parcurgi lejer într-o oră. După un popas de o cafea la ”Route 60”, parcurgem ultimii kilometri până în localitatea vecină. Coloane de mașini parcate de ambele părți ale drumului european Cluj-Oradea, unul dintre cele mai aglomerate drumuri de la noi. Nu ai unde parca, până și câmpul transformat ad-hoc în parcare e plin. În centrul satului, acolo unde se trece calea ferată spre zona târgului, realizez că cel mai bine e să mă întorc în capătul satului, ceea ce și fac. Nu e foarte mult de venit pe jos.

”Împreună pentru Roxana”: cronica unui eveniment caritabil

A fi om înseamnă, în primul rând, a fi empatic cu cei din jur. A fi gata să sari în ajutorul semenului tău aflat într-un moment dificil al Vieții. Însă oricât ai vrea să ajuți, de unul singur, nu vei avea puterea pe care ți-o dă grupul. Singuri suntem picături de apă, împreună suntem șuvoiul ce poate schimba peisajul. Sau, să folosesc un clișeu, singuri suntem slabi, împreună suntem puternici. Cred că acesta a fost resortul care ne-a de terminat să organizăm evenimentul caritabil ”Împreună pentru Roxana” prin care ne-am propus să întindem și noi o mână de ajutor.

Hoinar prin Sălaj: la Râpa Străminoasa

Exact cu cinci ani în urmă, urcam pentru prima dată pe Culmea Prisnelului, șirul de dealuri ce se întind între Piscuiul Ronei la sud și Prisnelul Vălișoarei la nord. Această culme alungită, din marginea vestică a Podişului Someşan, pe care Someșul e nevoit să-l ocolească în curgerea lui, făcând un cot mai mare de 90 de grade aproape de Jibou. Am copilărit pe Valea Someșului, la Băbeni, la poalele acestor dealuri mirifice, de o frumusețe rară. Dinspre Băbeni am mai avut câteva incursiuni, dar niciodată, până acum cinci ani, nu am ajuns sus, pe platou. Și pentru că mi-a plăcut atât de mult, acum că s-a ivit ocazia, am acceptat provocarea. Și acum cinci ani, și acum, ghid mi-a fost profesorul Aurel Medve, un foarte bun cunoscător al locurilor.

Cutia cu amintiri - Destinul unei familii din Zalău la cumpăna secolelor XIX și XX (4)

Atunci când am demarat proiectul editorial ”Cutia cu amintiri” încercând să valorific corespondența dintre soldatul Kun István căzut pe frontul Primului Război Mondial și familia sa din Zalău, nu am conștientizat complexitatea acestui demers. Cele peste 90 de cărți poștale militare, maghiare și austriece dar și mulțimea de fotografii de epocă, atât din perioada războiului cât și din perioada interbelică, lăsau impresia că povestea poate fi redată cu exactitate. Nu este așa, în corespondență sunt goluri, iar în unele fotografii nu recunoaștem personajele. Dar chiar și așa, completând golurile din corespondență cu informații din ziarul local Szilágyság, am reușit să spunem povestea. O poveste emoționantă, ce iată continuă cu al 4-lea episod.