România văzută de mine: Sighișoara medievală

Unul dintre cele mai frumoase orașe medievale din Transilvania, Sighișoara este situat în centrul României pe malul râului Târnava Mare, în județul Mureș. Așezarea geografică îi conferă orașului o poziție cheie pe valea Târnavei Mari, fiind un important nod rutier și feroviar. Orașul este străbătut de drumul european E60 ce leagă Oradea de Constanța și de drumul european E81 ce leagă Satu-Mare de Constanța.

Oricine a trecut cu mașina prin Sighișoara nu a putut să nu remarce cetatea de pe deal. Este una dintre cele mai bine păstrate cetăți medievale și singura încă locuită din Europa.

Vechimea așezărilor umane din acest colț de țară se pierde în negura vremurilor, fiind descoperite dovezi ale locuirii zonei încă din epoca bronzului. În apropierea Sighișoarei a existat cetatea dacică Sandava, iar mai târziu romanii au construit aici un castru care avea menirea să vegheze asupra văii Târnavei Mari. Există dovezi a staționării aici a Legiunii a XIII-a Gemina. Însă așezarea coloniștilor germani în zonă, la invitația regelui Géza al II-lea al Ungariei, cu scopul declarat de apărare a granițelor de est ale Regatului Ungar, a fost momentul care a propulsat Sighișoara în conștiința întregii Europe. Sașii, așa cum îi numim noi, reprezintă o populație germanică provenind din Saxonia și Flandra de pe văile Rinului și Moselei. Lor le datorăm aspectul fortificat al cetății. Din punct de vedere documentar, Sighișoara este atestată din 1280 sub denumirea de Castrum Sex care conform unor istorici poate să însemne ”a șasea cetate”. Alții susțin ideea că denumirea apei Șaes a fost tradusă greșit în latină ca sex, ceea ce înseamnă că ar fi vorba despre Cetatea de pe Șaes.

Sighișoara impresionează pe oricine îi trece pragul. Am văzut cetatea destul de târziu, abia în 2009 când într-un concediu am decis că de prea multe ori am trecut pe lângă ea și că ar fi cazul să urc la cetate. Din zona parcului unde am lăsat mașina am urcat pe străduțe abrupte delimitate de case vechi cu obloane de lemn și multe flori, înspre Turnul cu Ceas ce atrage privirile ca un magnet. Întotdeauna mi-au plăcut casele vechi, au personalitate, sunt deosebite.  Trecând pe sub arcade vechi de secole, ai impresia că te întorci în timp. Totul pare ca acum sute de ani și mereu ai impresia că după colț te poți întâlni cu un cavaler sau cu o prințesă.

Primul obiectiv pe care nu ai cum să-l ratezi este Turnul cu Ceas. Masiv, cu creneluri și ferestre înguste, domină întreaga cetate. Este unul dintre cele nouă turnuri ale cetății, cu nume date de breslele care le-au construit: turnul frânghierilor, turnul măcelarilor, turnul cojocarilor, turnul croitorilor, turnul cizmarilor, turnul tăbăcarilor, turnul cositorilor și turnul fierarilor. Dintre toate, Turnul cu Ceas sete cel mai falnic. Construit în secolele XIII-XIV, a adăpostit până în 1556 sfatul orașului. Distrus de incendiul din 1676 a fost refăcut un an mai târziu. În 1891 acoperișul este decorat cu țigle smălțuite. Denumirea de Turn cu Ceas este dat de cadranul cu figurine de la etajul patru, unic în țară, ce datează din 1648. Este simbolul Sighișoarei și adăpostește Muzeul de Istorie. Trebuie să urci până la ultimul nivel, acolo unde balconul oferă o priveliște minunată asupra cetății dar și a orașului de jos. Plăcuțe de alamă cu denumirea onor orașe din lume, sunt orientate în direcțiile în care acestea se găsesc: Sydnei 1543 km, Madrid 2360 km, Praga 864 km sund doar câteva dintre inscripții. Pe tavan, o plăcuță veche îți indică direcția Polului Sud. Până acolo ar fi 14025 km.

În fața Turnului cu Ceas se deschide o mică piață străjuită de o parte de case vechi cu ziduri roase de timp dar care se deschide în cealaltă parte, în spatele Bisericii Mănăstirii, cu o platformă de unde poți admira Orașul de Jos. La umbra copacilor sunt bănci pe care turiștii se odihnesc. Alături, comercianți ambulanți te îmbie cu tot felul de suveniruri, multe dintre ele kitsch-uri.  

În imediata vecinătate a Turnului cu Ceas se află o biserică impunătoare, cu ziduri masive sprijinite de contraforți. Este Biserica Mănăstirii, datând din secolul al XIII-lea, construită în stil gotic. O plăcuță cu caractere gotice, în germană și română amintește că în 1998 s-au împlinit 700 de ani de la prima atestare documentară a  bisericii. Aspectul exterior al bisericii este auster, ferestrele dispuse pe două niveluri sunt ogivale aproape triunghiulare. Acoperișul este mare, foarte abrupt și pare disproporționat față de restul construcției.

Aproape de Biserica Mănăstirii, se află o construcție civilă în stil baroc, recent renovată. Este clădirea Primăriei, construită între anii 1887-1888.

Nu departe de aici se află Piața Cetății, una dintre cele mai frumoase piețe ale Orașului de Sus, așa cum este numită Cetatea. Înconjurată de clădiri superbe, vopsite în culori diferite, conține o mulțime de terase și restaurante pline de turiști sau localnici. Este cel mai bun loc în care poți să te odihnești și să admiri fațadele clădirilor, ferestrele cu mușcate roșii curgătoare, silueta Turnului cu Ceas și puhoiul de turiști ce curge alene pe lângă ziduri căutând un loc cu umbră. Aici se găsește o superbă clădire, unică în felul ei. Este Casa cu Cerb, o superbă clădire ce-și trage denumirea de la pictura murală reprezentând un cerb, pictată pe doi pereți alăturați. Capul cerbului este unul real, cu coarne, fixat pe colț ca o continuare a picturilor. Este una dintre cele mai vechi și valoroase clădiri, forma actuală fiind din secolul XVII.

Revenim în Piața Muzeului, unde descoperim colț cu Strada Cositorilor, o clădire care atrage atenția atât prin colorit cât și prin bolta superbă peste stradă. Este Casa Vlad Dracul și se pare că este cea mai veche construcție civilă din cetate. Este celebră pentru că aici s-a născut domnul Țării Românești Vlad Țepeș care este cunoscut în străinătate mai ales sub numele de Dracula.

Urmând Stada Cositorilor, trecem prin Piața Rățuștelor în capătul căreia se află Turnul Cositorilor datând din secolul al XIV-lea. Nu-l putem vedea de aproape, fiind în interiorul unei curți, în spatele unor ziduri masive. Mergem spre unul din punctele de atracție ale cetății: Scara Acoperită. Când a fost construită în 1642 avea 300 de trepte, astăzi au mai rămas 175. Scopul construcției a fost acela de a le permite copiilor să urce la școală pe orice vreme, de aceea mai este denumită și Scara Școlarilor. Este o experiență inedită să urci scara, parcă ai fi într-un tunel.

Sus găsești Biserica din Deal, unul dintre cele mai valoroase monumente ale cetății medievale. Edificiu reprezentativ pentru stilul gotic din România, a fost construită între anii 1345 – 1525. Biserica de tip hală are un turn masiv plasat pe latura vestică. Sunt multe elemente de arhitectură gotică: bolțile pe ogive în rețea, ferestrele cu deschideri în formă de arc frânt decorată cu profile din piatră traforată, contraforturile care susțin zidurile exterioare. Mobilierul din secolul XVI în stil renascentist aparține lui Johannes Reychmuth, originar din Sighișoara.

De aici, un drum duce spre Cimitirul Evanghelic în care odihnesc de sute de ani sașii care au făcut din Sighișoara una din cetățile importante ale Transilvaniei. Pietre de mormânt simple, având gravate cu litere gotice nume cu sonorități germane, stau plecate de vreme sub copaci maiestuoși. Le veghează somnul veșnic Turnul Frânghierilor, singurul încă locuit. Mi se pare interesant să locuiești într-un turn vechi de sute de ani și să înduri cu stoicism miile de turiști care se perindă prin fața casei și fac poze la nesfârșit.

Rătăcim în continuare pe străzi vechi pavate cu piatră. La un moment dat ieșim din cetate pe sub arcadele Turnului Croitorilor, cea de a doua poartă de acces în cetate. Surprinde faptul că o șosea urcă până aici, așa se explică mașinile găsite prin diverse curți sau piețe. Fermecați de arhitectura medievală, de monumente și biserici, pentru câteva ore am uitat că cetatea este locuită.

Trecem pe lângă Turnul Cizmarilor și nu mă pot abține ca să nu urc cele câteva trepte ale scării ce duce la balcon. Aprope de acest frumos turn se află o altă biserică. Albul ei contrastează puternic cu celelalte construcții din jur. Biserica Romano-Catolică are hramul Sfântul Iosif și datează din anul 1894 după demolarea Mănăstirii Maicilor Franciscane.

Cetatea Sighișoarei se lasă descoperită doar aceluia care îi trece pragul și se lasă purtat pe străzile pavate, pe sub arcadele superbe. Nu vei simți cu adevărat atmosfera medievală dacă nu participi la celebrul Festival Medieval care atrage an de an numeroși turiști. Aici la Sighișoara s-au născut nume mari ce au dus faima țării în lume: Hermann Oberth – unul din părinții astronauticii, Vlad Țepeș - domn al Țării Românești sau Michael von Melas – feldmareșal în armata austro-ungară care l-a înfruntat pe Napoleon Bonaparte la Marengo. 

Nu este de mirare faptul că această cetate de o neasemuită frumusețe, este din 1999 sit aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Sighișoara apare în două selecții realizate de FlexiJourney.com ”66 Beatiful Small Cities & Townin Europe” și ”99 Most Beatiful Small European Cities & Town”, confirmând încă odată, dacă mai era nevoie, faima de care se bucură orașul medieval în întreaga Europă.

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turismTurist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!