Tradiții sălăjene: Vopsitul ouălor de Paște pe Valea Barcăului

De asaltul nemilos al globalizării nu a scăpat nici satul tradițional românesc. Tradiții și obiceiuri străvechi fie sunt considerate desuete fie sunt date uitării pe motiv că ”nu țin pasul cu lumea”. Așa se întâmplă și cu tradițiile pascale, mai ales cu vopsitul ouălor. Puțini sunt cei care preferă în continuare metoda tradițională, cea în coji de ceapă. În locul acesteia au apărut tot felul de vopsele la plic, majoritatea de import. Așa că am ajuns să ne bucurăm ori de câte ori, aflăm că printr-un colț de țară, tradițiile sunt păstrate sau revigorate. În Vinerea Mare, zi sfântă pentru întreaga creștinătate, vă prezentăm un fotoreportaj realizat la Iaz, la Muzeul de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea”, acolo unde Centrul de Promovare și Marketing Turistic Plopiș în colaborare cu Școala Gimnazială Iaz au pus în scenă ritualul vopsirii ouălor de Paște după metoda tradițională.

Am acceptat provocarea lansată de doamnele Lavinia Bodea și Cristina Fiț, reprezentantele Centrului de Promovare și Marketing Turistic Plopiș, de a fotografia acest obicei străvechi. Cu atât mai mult cu cât prin prisma proiectului etnografic ”Case vechi și rosturi bătrânești” am mai colaborat cu reprezentanții centrului. Recunosc, obiceiul nu-mi este străin. Și la bunicii mei pe Valea Someșului, de când mă știu am vopsit ouăle tradițional, cu modele din frunze și în coji de ceapă. Îmi amintesc cu nostalgie de vremurile în care copil fiind, căutam ”pe ștrec” cele mai frumoase frunze. Nostalgia copilăriei dar și pasiunea pentru fotografia etnografică au fost principalele motive pentru care am acceptat provocarea.

Așa că iată-mă la Iaz, pregătit pentru a realiza primul fotoreportaj etnografic dedicat sărbătorilor de Paște. La Casa Birăiții din cadrul Muzeului de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea” pregătirile erau în toi. În timp ce doamnele Lavinia Bodea și Cristina Fiț trebăluiau, ocupându-se de curățarea cepei și punerea cojilor la fiert, fetele Paula Nicoleta Bodea, Gabriela Fiț, Emilia Bodea și Bianca Bubela, toate eleve ale Școlii Gimnaziale din localitate, erau deja îmbrăcate în frumoase costume populare. Paula și Gabriela sunt eleve în clasa a III-a iar Emilia și Bianca în clasa a VII-a. Le stă bine așa, îmbrăcate în costumele populare pe care le poartă cu mândrie. 

Eleve ale Școlii Gimnaziale Iaz pregătite pentru a vopsi ouă

Ouăle înainte de vopsire

Culesul frunzelor

Admirând recolta de frunze...

Ritualul începe cu alegerea celor mai frumoase frunze care vor fi aplicate pe ouă. Natura le oferă cu generozitate, trebuie doar să te apleci, să te smerești. În curtea Casei Birăiții fetele se pun pe căutat frunze. E ca un fel de concurență, periodic își ară una alteia frunzele găsite. Paula - care e ”specialistă” în găsirea norocului sub forma trifoiului cu patru foi - exclamă la un moment dat cu bucurie: ”Am găsit! Am găsit un trifoi cu patru foi!”. În ochii celorlalte fete se simte un pic de invidie, dar e dată repede uitării pe măsură ce sunt găsite alte și alte frunze.

Paula și ”norocul” cu patru foi...

În acest timp, fetele mai mari, au pregătit cojile de ceapă, ceapă roșie și ceapă galbenă. Au pus cojile de ceapă la fiert într-o oală cu apă cât să le acopere. În camera de oaspeți ai Casei Birăiții e cald, focul a fost făcut de dimineață. Casa veche de peste o sută de ani, parcă se bucură ori de câte ori cei care îndrăgesc tradițiile autentice o animă. Ca semn de mulțumire, o auzi troznind din încheieturi, ca un bătrân care-și întinde oasele la căldură. Lavinia Bodea - cumnata Ligiei, e de-a casei cum se spune așa că ea e cea care verifică cu o lingură mare de lemn dacă fierb frunzele. Cristina, colega ei de la Centrul de Informare Turistică, nelipsită și ea de la evenimentele care au loc aici la Muzeu, o asistă.

coji de ceapă roșie și galbenă

Fiertura de coji de ceapă

Curând casa se umple de veselia fetelor care au venit fiecare cu câte un buchet consistent de frunze. Toate se așează în jurul mesei și încep să pună frunzele pe ouă. Într-un bol cu apă frunzele sunt udate, apoi întinse pe ou. Oul este apoi tras într-un ciorap de naylon, acesta este întins și legat cu sfoară. Se lucrează în echipe, e nevoie de îndemânarea specifică fetelor și femeilor. În tăcere, rând pe rând, ouăle sunt prinse în ciorapi și așezate pe un blid de lut. 

Pe ouă sunt aşezate frunzele culese de fete...

...pe urmă ouăle sunt prinse în ciorapi

Se mai verifică o dată oala de pe foc. Fetele mai mici duc blidul cu ouă iar Lavinia le ia pe rând cu lingura de lemn și le pune în oală. Fiecare dintre fete vrea să ducă blidul cu ouă, așa că fac cu schimbul. Ouăle sunt lăsate la fiert, timp în care strânse din nou în jurul mesei, pa laviță sau pe pat, fetele și doamnele vorbesc despre tradițiile pascale. Ligia le întreabă pe fete dacă știu de unde vine tradiția vopsitului ouălor. Paula răspunde: ”Maica Sfântă a mers la crucea lui Isus și a pus un coș cu ouă sub cruce. Sângele a curs pe ouă și atunci ouăle s-au făcut roșii.” Ligia completează: ”De aceea noi vom folosi azi coji de ceapă roșie și galbenă pentru a da culoare ouălor.”

Fiecare vrea să ducă blidul cu ouă

rând pe rând, ouăle sunt puse la fiert între cojile de ceapă

în așteptarea fierberii ouălor

După încă o verificare a stadiului ouălor, doamnele decid că acestea se pot scoate. Sunt aduse pe o farfurie de lut şi puse pe masă. Prin aburii degajaţi de ouăle fierbinţi, costumele populare autentice cu care sunt îmbrăcate fetele par mai frumoase. La fel ca şi zâmbetul lor...Deși au făcut acest ritual în fiecare an, alături de mamele lor, nerăbdarea de a-și vedea rodul muncii este mare. Când ouăle se mai răcesc, naylonul este tăiat cu o foarfecă și ouăle colorate frumos sunt întoarse pe toate fețele pentru a vedea cum au ieșit. Sunt impecabile, roșii, frumoase, autentice. Nici nu se compară cu cele vopsite în fel de fel de chimicale. Plus că fetele au fus mult suflet în realizarea lor. 

După fierbere, ouăle sunt scoase din naylon și sunt verificate

Un model dat de o frunză...

Ouăle sunt gata...mai trebuie doar să se răcească

la final, ouăle sunt date cu ulei pentru luciu

Fiecare e curioasă să vadă dacă frunzele lor se regăsesc. Paula caută oul ei cu trifoiul cu patru foi. L-a găsit, dar e puțin dezamăgită...când oul a fost pus în ciorap, din neatenție o frunzuliță s-a îndoit. Chiar dacă modelul de pe ou nu este perfect, Paula știe că acest ou este cel mai frumos dintre toate. În acest timp, Ligia le ia pe rând și se unge cu puțin ulei pentru a le da luciu. În alte părți se folosea slănină. Apoi, ouăle sunt așezate într-un coș de nuiele pe un strat de iarbă. Așa vor împodobi masa de Paște din Casa Birăiții. Casă care se va umple din nou, odată cu sărbătorile pascale. Și, conform tradiției, ouăle vor fi ciocnite rostind: ”Hristos a Înviat!”. Răspunsul va veni imediat: ”Adevărat a Înviat!”

rezultatul muncii fetelor...

...și bucuria de a avea cele mai frumoase ouă

O față de masă, un coș cu ouă, narcise și fete bucuroase

Doamnele Cristina Fiț și Lavinia Bodea - coordonatoarele activității

Și ca să vedeți ”pe viu” cum a decurs acest eveniment, vă invit să vizionați și un filmuleț realizat la Iaz. 

Nu îmi rămâne decât să vă urez tuturor celor care iubiți tradițiile autentice românești, să aveți parte de Sărbători Fericite cu pace și cu bucurie. Hristos a Înviat!

stați liniștiți...nu spargem ouăle decât în Ziua de Paște

”Hristos a Înviat!”, ”Adevărat a Înviat!”