Catedrala Sfinții Pentru și Pavel a Abației Melk

Nu am dedicat până acum un articol exclusiv unei biserici, din cele pe care le-am văzut în călătoriile mele prin țările Europei, de regulă am scris despre acestea în contextul mai larg al unui material legat de un loc, de un oraș. De data aceasta am să fac o excepție și am să scriu despre una dintre bisericile care îmi vor rămâne mult timp în memorie. Este vorba despre Catedrala Sfinții Petru și Pavel din cadrul Abației Melk.

Abația Melk, cea mai faimoasă dintre abațiile benedictine din Austria

Ordinul călugărilor benedictini a fost fondat în secolul al VI-lea în Italia de către Sf.Benedict din Nursia, abația mamă fiind cea de la Monte Cassino. În Austria, prima abație benedictină a fost înființată în secolul al VIII-lea la Salzburg, ordinul devenind o forță majoră abia în secolul al XI-lea. Dezvoltarea sa se leagă de cea a statului Austriac sub dominația Baberingilor. Abațiile construite de către benedictini sunt adevărate castele fortificate construite pe culmi inexpugnabile, la umbra și protecția acestora dezvoltându-se așezări rurale.

Dintre toate abațiile benedictine din Austria, cea de la Melk pare a fi cea mai impozantă, poate și datorită situării acesteia pe o terasă ce oferă o priveliște excepțională asupra Dunării. Abația Melk (Stift Melk – în limba germană) este vizibilă și de pe autostrada A1 (Westautobahn) ce leagă Viena de Salzburg.

Eveniment istoric: 70 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau

Holocaustul a existat! Cine neagă existența acestuia - și din păcate sunt din ce în ce mai multe voci - ar trebui să meargă în Polonia, la Auschwitz-Birkenau să vadă cu ochii lui grozăvia. Chiar și acum, la 70 de ani de la eliberarea lagărului de trupele Armatei Roșii, orice om cu mintea întreagă și care are un dram de suflet, se va cutremura la propriu. Căci Memorialul și Muzeul Auschwitz-Birkenau are dincolo de ”colecțiile” aferente oricărui muzeu, are un efect puternic asupra vizitatorilor. Cu atât mai mult cu cât crima a fost perfecționată aici și adusă la rang de politică de stat. Astăzi, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului și a împlinirii a 70 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau, blogul Foto-Travel se alătură acțiunilor comemorative, și vă prezintă experiența vizitării ”lagărului morții”.

Aggtelek, spectacolul din adâncuri

Puțin cunoscută din punct de vedere turistic, Ungaria de Nord oferă vizitatorilor revelația descoperirii unora dintre cele mai spectaculoase obiective turistice din țara vecină. În nordul extrem al țării, la granița cu Slovacia se găsește zona carstică Aggtelek, care, împreună cu Carstul Slovac, sunt parte a Patrimoniului Mondial. Parcul Național Aggtelek a fost înființat în 1985 cu scopul de a proteja formațiunile de suprafață și peșterile numeroase de aici, precum și habitatul plantelor rare sau al celor peste 200 de specii de păsări. Din anul 1995 Carstul Aggtelek împreună cu Carstul Slovac, fac parte din lista selectă a locurilor aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind unul dintre exemplele de bună practică în ce privește cooperarea transfrontalieră și administrarea comună a patrimoniului natural.

Patrimoniul Mondial UNESCO: Biserica de lemn din Desești

România ocupă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO nu mai puțin de 7 poziții: Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, Cetățile dacice din munții Orăștiei și bisericile de lemn din Maramureș. Ultimele sunt adevărate bijuterii ale tehnicii și arhitecturii populare. Chiar dacă pe tot cuprinsul țării și mai cu seamă în Transilvania sunt nenumărate biserici de lemn, care mai de care mai frumoase, doar 8 dintre acestea și toate din Maramureș, au privilegiul de a fi pe lista selectă a obiectivelor protejate UNESCO: Bârsana, Budești, Desești, Ieud-deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești. În articolul de față vă prezentăm una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn din Maramureșul istoric: Biserica de lemn cu hramul ”Sfânta Paraschiva” din Desești.  

Maramureș: ce să vezi într-o zi

Știe toată lumea că Maramureșul, în special cel istoric, este un tărâm de vis, un ținut unic în care peisajele naturale spectaculoase se împletesc armonios cu meșteșugurile populare, cu tradițiile și obiceiurile păstrate cu sfințenie, în ciuda asaltului agresiv al modernismului. Un loc încărcat de istorie, un loc fascinant atât pentru turiștii români sau străini care-i trec pentru prima dată pragul dar și pentru cei care l-au vizitat de mai multe ori. A-ți propune să vezi Maramureșul într-o zi este o utopie. Ar însemna să treci în grabă pe lângă obiective turistice importante, ar însemna să vezi doar o fărâmă din ceea ce poate acest ținut să-ți ofere. Dacă însă nu ai la dispoziție decât o zi, iată un posibil traseu care are de toate: monumente istorice, peisaje mirifice, biserici de lemn aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Un traseu care îmbină turismul cultural cu cel religios și cu cel gastronomic. Un traseu care îți va arăta ce înseamnă Maramureșul cu adevărat.

Budapesta în fotografii nocturne - Galerie Foto

Am spus-o și cu altă ocazie: Budapesta este una dintre cele mai frumoase capitale europene. Este vizitată de milioane de turiști în fiecare an, atrași de malurile Dunării cu celebrele poduri sau cu edificii grandioase ce se oglindesc în apele bătrânului fluviu. A te afla într-o zi senină pe unul dintre podurile ce leagă Buda de Pesta echivalează cu o desfătare a simțurilor. Însă, odată cu lăsarea întunericului, orașul îți arată o altă fațetă, mult mai spectaculoasă. Budapesta văzută noaptea este...magnifică!

Mănăstirea Humor - perlă a patrimoniului mondial UNESCO din România

Bucovina, mirificul ținut din nordul Moldovei ce abundă în peisaje de vis unele încă sălbatice și pitorești, în mănăstiri și biserici pictate sau tradiții, obiceiuri și meșteșuguri populare păstrate cu sfințenie din generație în generație, seduce orice vizitator. Nicăieri nu vei găsi atâta frumusețe ca în frescele superbelor biserici pictate de aici. Opt dintre acestea, Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava, Voroneț și Sucevița sunt incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Dacă unele dintre acestea sunt celebre în țară și dincolo de granițele acesteia, ne referim aici la Voroneț, Moldovița sau Sucevița - altele sunt încă puțin cunoscute publicului larg. Una dintre aceste nestemate este fără îndoială, Mănăstirea Humor. 

Program turistic pentru promovarea bisericilor fortificate

Am spus-o de mai multe ori și am să o repet tot timpul. Unul din atributele Transilvaniei este multiculturalitatea, conviețuirea pașnică în același spațiu a mai multor etnii. Cum ar arăta Transilvania fără maghiari? Dar fără sași sau șvabi? Cu siguranță ar fi mai săracă! Cultura, arta, arhitectura, spiritualitatea, etnografia, tradițiile și obiceiurile, mentalitatea, modul de a fi în ultimă instanță al ardelenilor, este un mix al culturilor națiunilor respective.

Biserica fortificată din Cristian / Grossau . Sursa foto: www.povestisasesti.com

Colindatul de ceată bărbătească pe lista UNESCO

De curând, Agenția Națională de Presă Agerpres anunță prin intermediul unui comunicat că lista patrimoniului Imaterial UNESCO (Intangible Cultural Heritage of Humanity) s-a îmbogățit prin încă 11 noi intrări. Printre acestea se află ”colindatul de ceată bărbătesc din România și Republica Moldova”. Decizia a fost luată joi 5 decembrie 2013, în ajun de Moș Nicolae, de către Comitetul Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Imaterial UNESCO, cu ocazia celei de-a 8-a sesiuni anuale ce s-a desfășurat în perioada 2-7 decembrie 2013 la Baku, în Adzerbaijan.

grup de colindători. sursa foto: www.doxologia.ro

Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO în România

În data de 12 noiembrie anul curent, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului, a marcat printr-o ședință festivă, sărbătorirea pentru prima dată a Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România, prilej cu care a fost adoptată declarația privind protejarea și promovarea monumentelor de patrimoniu înscrise pe lista UNESCO. Cu această ocazie, președintele comisiei, domnul ministru Traian Igaș a precizat faptul că prin legea 160/2013, ziua de 16 noiembrie a fost declarată ca Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (5)

După prezentarea Parcului Național Plitvice și a orașelor Okrug Gornji, Split și Trogir, în episodul de astăzi al ”Jurnalului croat: de la Zagreb la Dubrovnik”,  vă prezentăm un altfel de oraș de pe coasta dalmației: Šibenik

Spre deosebire de majoritatea orașelor croate de pe coasta Mării Adriatice care au fost fondate în antichitate de romani, Šibenik reprezintă o excepție. Există dovezi care atestă faptul că orașul, construit de croați, a fost atestat documentar pe la 1066, pe vremea regelui Krešimir al IV-lea. Orașul, ca aproape toate de pe coasta Dalmației, a avut un trecut zbuciumat. La începutul secolului al XII-lea, acesta intră sub influența regilor Ungariei, iar apoi în 1412 ajunge în mâna venețienilor care-l redenumesc în Sebenico și-l păstrează până la căderea Republicii Venețiene în 1797. Ulterior, intră sub influența Imperiului Habsburgic și rămâne parte a acestuia până după primul război mondial. Tocmai de aici derivă caracterul său unic, reflectat în arhitectură. Orașul vechi este ca un mușuroi, cu străzi înguste și întortocheate, cu case mici cocoțate pe dealuri, desfășurat sub forma unui amfiteatru în jurul muntelui pe care se află fortăreața Sf. Mihail. Aici nu ai să vezi acele magistrale romane, drepte, mărginite de case spațioase.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (4)

Jurnalul croat: de la Zagreb la Dubrovnik, continuă cu episodul dedicat celui mai frumos oraș din Dalmația: Split. Aceste demers editorial al blogului Foto-Travel este dedicat aderării Croației la Uniunea Europeană.

Split este un oraș fascinant. Situat în Dalmația Centrală, este unul dintre cele mai atrăgătoare și mai pline de viață orașe de pe coasta Adriaticii. Este al doilea oraș ca mărime al Croației având o populație de aproximativ 180.000 de locuitori. Chiar dacă foarte aproape de actualul oraș, exista încă din antichitate orașul Salona (astăzi Solin), Split s-a dezvoltat în jurul magnificului Palat al lui Dioclețian, împăratul care a condus Imperiul Roman între anii 284 și 305.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (3)

Croația este cel mai nou membru al Uniunii Europene, aderând la aceasta la 1 iulie 2013.. "Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik" se vrea a fi un demers al blogului Foto-Travel în cinstea acestui eveniment. În episodul de față, despre Trogir oraș situat la doi pași de Split.

Trogir este exemplul tipic de oraș aflat pe coasta Dalmației care îți oferă o incursiune în timp. Este situat în Dalmația centrală, pe malul Adriaticii, foarte aproape de Split, al doilea oraș ca mărime al Croației. Orașul vechi, aflat din 1997 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este înghesuit pe o mică insulă separată de continent printr-un pod. Orașul este unul dintre cele mai vechi din Europa, fiind locuit încă de acum 4000 de ani.

Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik (1)

Croația este începând de astăzi, 1 iulie 2013, membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. Este al doilea stat din fosta Iugoslavie ce intră în marea familie europeană. În cinstea acestui eveniment, blogul Foto-Travel publică o serie de articole grupate sub genericul: ”Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik”. În episodul de astăzi, vom vorbi despre atracția turistică numărul 1 a Croației: Parcul Național Plitvice.

Parcul Național Lacurile Plitvice (Nacionalni park Plitvička jezera) este cel mai vechi parc din Europa de sud-est și cel mai mare din Croația. Din 1979 este inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind printre primele situri de acest fel incluse pe listă. Parcul constă într-o salbă de 16 lacuri care datorită diferenței de altitudine se varsă unul înt-altul. Cel mai înalt lac se află la o altitudine de 636 de metri, iar cel mai de jos la 503 metri. Lacurile au suprafață variabilă, cel mai mare, Kozjak având 82 hectare și o adâncime de 47 de metri. Lacurile sunt alimentate de Râul Negru (Crna Rijeka) și Râul Alb (Bijela Rijeka) care formează Matica ce se varsă în primul lac - cel superior și al doilea ca întindere - Prošćansko. 

Jurnal lusitan (4) - Guimaraes: Aqui nasceu Portugal

Dacă în Porto am stat o zi întreagă, pentru Guimaraes am avut alocată doar o jumătate de zi. Timp suficient însă, pentru a-mi face o imagine asupra unuia dintre cele mai frumoase orașe portugheze. Considerat a fi leagănul Portugaliei, Guimaraes este situat în nordul țării în districtul Braga. Centrul său istoric este din 2001 inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO – este un exemplu de centru urban excepțional de bine conservat. În 2011, când am vizitat orașul, acesta era în febra pregătirilor pentru statutul de capitală Culturală Europeană, pe care l-a împărțit cu orașul sloven Maribor, în 2012.

Oliveira Square - piața principală a orașului vechi (UNESCO)

O zi în Capitala Europei

Ziua de 9 mai are o triplă semnificație. În memoria poporului român această zi reprezintă Ziua Independenței, la 9 mai 1877 România își declara Independența față de Înalta Poartă prin cuvintele istorice ale ministrului de externe din acea vreme, Mihail Kogălniceanu rostite în Parlament: ”în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Tot pe 9 mai, de data aceasta în 1945, se încheia cel de-al II-lea război mondial, prin semnarea actului de capitulare a Germaniei. În amintirea acelei zile, se serbează la această dată Ziua Victoriei, ziua în care se reinstaurează pacea în Europa după 6 ani de război total.

Cinci ani mai târziu, pe 9 mai 1950 se pun germenii a ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană, printr-un discurs ținut la Paris de către ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, care propunea stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care să înlăture pentru totdeauna posibilitatea izbucnirii unui nou război între națiunile Europei. Propunerea lui Schuman de a crea o instituție europeană care să centralizeze și să gestioneze producția de cărbune și oțel, este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene. Pentru a comemora acea zi istorică, pe 9 mai se sărbătorește Ziua Europei.

Ziua Pământului

În fiecare an, pe 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului / Earth Day. În acest an se împlinesc 43 de ani de când a început să fie sărbătorită la această dată Ziua Pământului. În 1970, senatorul american Gaylord Nelson a fondat Ziua Pământului cu scopul de a-i trezi pe politicieni din dezinteresul față de mediu. În timp, această zi a ajuns să fie sărbătorită de toți cei care iubesc natura și sunt conștienți de importanța protejării ei.În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ. Deși este mai puțin celebră ca Ora Pământului, această zi este marcată în întreaga lume printr-o serie de acțiuni a căror scop este acela de a conștientiza opinia publică cu privire la degradarea accentuată a mediului. Pe site-ul earthday.org pot fi urmărite acțiunile propuse de către organizație pentru a marca această zi.

România văzută de mine: Sighișoara medievală

Unul dintre cele mai frumoase orașe medievale din Transilvania, Sighișoara este situat în centrul României pe malul râului Târnava Mare, în județul Mureș. Așezarea geografică îi conferă orașului o poziție cheie pe valea Târnavei Mari, fiind un important nod rutier și feroviar. Orașul este străbătut de drumul european E60 ce leagă Oradea de Constanța și de drumul european E81 ce leagă Satu-Mare de Constanța.

Patrimoniul Mondial UNESCO (4) - Ceramica de Horezu

Zilele trecute, în presă a apărut o știre asupra căreia merită să te oprești și preț de câteva clipe. Potrivit Mediafax ”UNESCO a decis, în cadrul celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial ce se desfășoară la Paris în perioada 3-7 decembrie 2012, includerea ceramicii românești de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial”. Este o știre pozitivă despre țara noastră, despre patrimoniul acesteia, fie el și imaterial.