Hoinar prin Sălaj: ”Poiana Stelelor” - oază de liniște și relaxare

Sunt multe locuri frumoase în Sălaj. De când am demarat proiectul ”Hoinar prin Sălaj”, în urmă cu mai bine de 8 ani în urmă, nu mă mai satur să le descopăr și mereu sunt uimit când mai găsesc câte un loc fain. De ceva vreme cochetez cu ideea de a vizita satele din sud-estul județului, sate răsfirate printre dealurile Șimișna-Gârbou. Din locul copilăriei mele, din Băbeni și de pe dealurile unde bunicii mei aveau teren (spre Piroșa și Poienița) vedeam, departe, peste Stanii Clițului, dealuri superbe. Un deal semeț, cu o poiană ce se ivește sus, dincolo de păduri, m-a ademenit mereu. Iată că a trecut multă vreme până ce am găsit calea de a ajunge acolo. Mă credeți sau nu, este unul dintre cele mai frumoase locuri din Sălaj, cel puțin din punctul meu de vedere. Un loc unde ești mai aproape de stele.

Vasile Avram (1940-2002) - 20 de ani de la trecerea în eternitate

Sălajul a dat de-a lungul timpului mari personalități culturale, politice, religioase sau din alte domenii. Din păcate, în goana noastră cotidiană uităm să le omagiem. Așa s-a întâmplat și acum, la 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a scriitorului Vasile Avram (1940-2002). Prea puțină lume și-a amintit de el și nu e vorba despre oamenii simpli, care l-au cunoscut sau i-au citit cărțile, ci vorbim de instituții de cultură. Recunosc, nici eu nu am știut mai nimic despre viața și activitatea lui Vasile Avram, dar încă din 2013, când am vizitat pentru prima dată casa sa natală de la Lemniu, am realizat că avem de a face cu o personalitate de prim rang a vieții culturale. La o simplă căutare pe internet, cel interesat va da fie de referințe critice ale operei sale, fie de aspecte ce țin de biografia celui care a fost Vasile Avram. Acum, la 20 de ani de la trecerea în eternitate, îndrăznesc să scriu câteva rânduri despre o personalitate a culturii sălăjene, poate, pe nedrept, prea puțin cunoscută.

A.P.I. modelează succesul

La Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, se desfășoară, din anul 2020, proiectul ”Punți peste generații” prin care foști absolvenți ai școlii care s-au realizat în domeniul lor de activitate și care pot fi considerați modele de urmat de către tânăra generație. Până la urmă ce exemplu mai bun poți să dai elevilor, decât exemplul unor foști absolvenți? Ce poate fi mai credibil decât poveștile de succes ale unora care au fost elevi în aceeași școală. Și, din acest punct ce vedere, A.P.I. are cu ce se lăuda. Prima activitate post-pandemică, s-a intitulat ”A.P.I. modelează succesul” și l-a avut ca protagonist pe domnul profesor Man Adrian, profesor asociat al Universității din Regensburg (Germania).

Lecția de arheologie, cu dr. Horea Pop

Horea mă așteaptă la ”podul de fier” din Șimleu-Silvaniei și de acolo îl urmez până la capătul străzii Argeșului. Acolo suntem deja așteptați de băieții cu care sapă în sit-ul arheologic de sus, de pe Măgura. După ce-l salutăm pe tânărul domn primar al Șimleului, pornit și el, devreme, la muncă, o luăm la pas, pe drumul ce urcă prin pădure. Băieții, tineri, se pierd repede în față, noi, o luam încet, povestind. Și Horea are atâtea de povestit, doar să-l provoci. Până sus, aveam să aflu cum a ajuns el arheolog.

 

Prima mașină exclusiv electrică, realizată la Cluj!

Cei care au participat în aceste zile la Innovawe Summit 2022, eveniment ce a avut loc la Cluj-Napoca, sau cei care pur și simplu au ajuns să treacă prin fața Grand Hotel Italia, nu se poate să nu fi remarcat, parcată în fața hotelului, o mașină cu un design futurist, coborâtă parcă din filmele SF. Culoarea alb-mat, liniile fluide ale designului ce aduce puțin cu modelul Tesla, gențile mari, negre, ce contrastează puternic cu restul mașinii, dar și lipsa numelui de regulă inscripționat sau lipsa numerelor de înmatriculare, sunt tot atâtea elemente care incită și te fac să fii curios. Ce este cu această mașină? Ei bine, avem de a face cu prototipul primei mașini full-electric construită în România. Și nu de către un brand de renume în industria auto, ci de tineri antreprenori, pasionați până la obsesie de munca lor. 

Oameni și locuri: profesorul Varga Lajos Ludovic

Matematica este, pentru cei mai mulți, o adevărată piatră de moară. Este considerată a fi o disciplină grea de către cei mai mulți dintre elevii de azi. Ar fi multe de spus pe marginea acestui subiect, poate vom reveni. Poate că exemplele de bună practică ar putea schimba puțin percepția asupra disciplinei numită, pe bună dreptate, ”regina științei”. În timp ce sute de mii de elevi lenevesc la propriu în vacanța de vară, lăsându-și mintea să lâncezească, sau ocupându-se cu tot felul de nimicuri, la Șimleu Silvaniei, un profesor pensionar de 85 de ani studiază matematica. Și nu o face la nivel elementar ci este preocupat de rezolvarea unei probleme ce ține de istoria multimilenară a matematicii.

Pap Andrei - zălăuanul care șterge praful de pe istoria orașului

Municipiul Zalău își caută istoria. O istorie care merge potrivit izvoarelor scrise până la descălecatul lui Tuhutum și înfrângerea ducelui Gelou la Porțile Meseșului. O istorie care e cu siguranță mult mai veche. O istorie locală care din păcate nu se învață la școală și pe care astăzi, o parte a societății civile încearcă să o redescopere. De-a lungul secolelor, locuitorii orașului s-au folosit de o serie de simboluri care-i oferă urbei de la Poalele Meseșului o individualitate aparte. Simboluri heraldice sau simboluri de arhitectură urbană. Tocmai în acestă direcție merge preocuparea domnului Pap Andrei - de a readuce la viață, prin statuete sau plachete realizate din ipsos, simbolurile orașului Zalău.

Invitație la un eveniment inedit: ”GRINGO. Seară de povești sud-americane”

Cu siguranță o bună parte dintre cititorii blogului au auzit de Mirel Magop, globetrotter-ul care după ce a bătut toată Europa și-a mai înscris un continent în palmares: America de Sud. Cel care este cunoscut și prin faptul că a reeditat celebra călătorie a lui Badea Cârțan, pe jos, cu desaga plină de cărți, până la Roma. Ați trăit poate aproape ”live” aventura sud-americană a lui Mirel Magop, fie și prin seria de articole pe care le-am publicat aici. Aveți acum ocazia, de a asista la un eveniment inedit: o seară de povești sud-americane în compania lui Mirel Magop.

La Brebi, s-au deschis porțile albastre

Am asistat duminică, 23 octombrie 2016, pe o zi superbă de toamnă, la un eveniment cu totul și cu totul special. N-a fost unul protocolar, oficial, plin de discursuri și alte formalisme. A fost un eveniment simplu, plin de suflet și pasiune. Un eveniment cum de mult nu am mai văzut pe la noi. La Brebi, la doi pași de Porta Praetoria a complexului arheologic Porolissum, la doi pași de Măgura Moigradului, acolo unde dacii liberi aveau cetatea Porolisso, s-a deschis publicului o casă veche recent renovată. O casă ce a primit un nume frumos și plin de înțelesuri: Cerdacul cu Lavandă.

Pe bicicletă, din Sălaj în Alpii Dinarici și Coasta Adriaticii

Semnalăm și noi o apariție editorială aparte în peisajul publicistic sălăjean. Este vorba despre cartea ”Pe bicicletă, din Sălaj, în ALPII DINARICI și COASTA ADRIATICII” semnată de cunoscutul jurnalist Călin Pavăl. O carte pe care am așteptat-o de mult, de când am citit primele articole ale lui Călin în publicația ”Sălajul Pur și Simplu”. O carte care reprezintă de fapt jurnalul scris și ilustrat al uneia din numeroasele aventuri ale neobositului călător. Căci, Călin Pavăl este și un veritabil călător, un deschizător de drumuri în turismul sălăjean, un promotor neobosit al frumuseților acestuia. Chiar și atunci când ia lumea la pas sau o parcurge pe bicicletă.

Marius Tutovan: de la piatra brută la opera de artă

Dacă e să mă întorc în timp, cam cu vreo 20 de ani, atunci îmi imaginez o zi de vară la bunicii mei la Băbeni. Aveau un teren de vreo 50 de ari, undeva lângă vechea carieră de piatră, cea de pe Valea lui Ursan. Acolo era ”dinamitiera”, adică depozitul de dinamită folosită în cariera mare, pentru extragerea pietrei. Era un loc interzis, bunicii mei nu mă lăsau în zonă, de mic copil am fost educat că acolo nu e voie să mergi. Mergeam acolo la pământ la sapă la porumb, sau în alți ani la coasă ori strâns de fân. Peste deal (terenul era pe o coamă de deal) se vedea gardul de sârmă ghimpată și clădirea depozitului. Evident că era păzit tot timpul, iar câinii care ne simțeau de la distanță lătrau amenințător. Dar au trecut anii, bunica a vândut terenul la cineva care a cumpărat totul în jurul fostului depozit de dinamită; cariera veche s-a închis de mult. Surpriza a venit în acestă vară când, aflat la Băbeni m-am aventurat prin zonă: s-a deschis o exploatare nouă pe Valea lui Ursan, iar acolo, un artist și-a deschis un atelier. Din bucăți de piatră brută, face adevărate opere de artă. Este vorba despre Marius Tutovan.

Tradiții Sălăjene: Grupul folcloric ”Spiridușii Valcăului”

Satele sălăjene de pe Valea Barcăului, sunt, așa cum spunea etnologul dr. Camelia Burghele, conservative. În sensul că fiind la o oarecare depărtare de principalele aglomerări urbane sau de șosele principale, modernismul a pătruns mai greu, astfel că o bună parte din tradițiile și obiceiurile specifice zonei au rămas nealterate. Pe de altă parte, este și meritul unor iubitori ai folclorului care prin ceea ce fac păstreză și promovează zestrea etnografică a zonei. De curând, am văzut o reprezentație a unui grup de copii din Valcău de Jos, grup intitulat ”Spiridușii Valcăului”. Despre acești ”spiriduși” am să scriu în cele ce urmează.

Radu Păltineanu leagă Americile pe bicicletă

Îmi plac călătoriile și mai ales călătorii adevărați. Cei pentru care scopul nu este neapărat destinația ci mai degrabă drumul până acolo. Un astfel de călător este și Radu Păltineanu care și-a propus nici mai mult nici mai puțin decât să lege Alaska de Țara de Foc, America de Nord de America de Sud. Și o face nu oricum, ci pedalând pe bicicletă. Peste doar câteva zile, se va întâlni în Cartagena, Columbia, cu un alt călător adevărat, cu Mirel Magop. Așa cum știți probabil din episoadele serialului ”Where is Mirel? Sudamericana”, acesta vine tocmai din cel mai sudic punct al platoului continental al Americii de Sud. Va fi, cu siguranță o întâlnire emoționantă, pe care cei care-i urmăresc pe cei doi o așteaptă cu sufletul la gură. Dacă despre Mirel Magop - alias Badea Cârțan am tot scris în ultima vreme, este momentul să-l cunoaștem și pe Radu Păltineanu.

Mirel Magop: 5 luni pe continentul sud-american

Sunt exact cinci luni de când Mirel Magop - alias Badea Cârțan a pășit pe pământ sud-american. Pe 1 septembrie 2016 ateriza la Rio de Janeiro, în Brazilia venind de la Madrid. Era pentru prima dată când părăsea continentul european. Cu rucsacul in spate, cu logo-ul sponsorului aventurii sale - compania LINDAB și cu tricolorul românesc pe care nu-l lasă niciodată de la el, Mirel avea Lumea Nouă în față. O lume pe care avea să o descopere în următoarele luni, care așa nouă cum era se deosebea mult de lumea veche de acasă. Căci orice s-ar spune, orice călător visează că la un moment dat va reveni acasă. M-am angajat voluntar să-l sprijin pe Mirel în demersul lui. Și nu știu să o fac mai bine decât fiind interfața între el și fanii săi, căci ca orice ”vedetă” Mirel are o droaie de fani, de prieteni. Așa că am încercat să descriu pas cu pas aventura sud-americană a globetrotter-ului prin intermediul unui serial pe care l-am intitulat simplu și sugestiv Sudamericana. 

O lecție de viață

Ceea ce vreau să vă povestesc în cele ce urmează ar putea foarte bine să fie una din poveștile pe care obișnuiesc să le postez pe pagina mea de facebook sub genericul ”Fotografii de poveste, povestea fotografiilor”. Însă povestea de față este una mai specială și poate avea și valențe educative. Iată de ce am preferat de data acesta varianta unui material mai amplu. Este vorba despre o experiență de viață, la care am asistat cu totul întâmplător. 

In Memoriam: Kincs Gyula (1859-1915)

Consider că o comunitate este datoare să-și cunoască istoria, să-și prețuiască valorile și să-și cinstească înaintașii. Iar dacă acea comunitate este multietnică și multireligioasă cum sunt majoritatea comunităților transilvănene, atunci cunoașterea reciprocă a personalităților etniilor ce o compun devine un deziderat. Iată de ce am considerat mereu că istoria Zalăului nu este completă fără acceptarea și cunoașterea personalităților care au influențat cultura maghiară și prin extensie pe cea a concetățenilor de astăzi. Astăzi, 31 decembrie 2015, se împlinesc 100 de ani de la trecerea în eternitate a celui care a fost pedagogul, directorul de școală și jurnalistul Kincs Gyula - cel mai iubit profesor al marelui Ady Endre. În memoria acestuia, publicăm câteva aspecte biografice precum și unele scrisori aflate în colecția Bibliotecii și a Punctului de Informare a Academiei Maghiare de Științe (Magyar Tudományos Akádemia Kövyvtár és Információs Kőzpont).

În cimitirul reformat din Zalău, acolo unde practic este scrisă pe pietrele funerare o parte a istoriei orașului de sub Meseș, printre mormintele simple se află și cel al ilustrului pedagog Kincs Gyula. Are la căpătâi o piatră funerară sub forma unui obelisc de marmură neagră, pe care este cioplit textul: ”KINCS MARGIT / szül. 1890.  oct. 16. / megh. 1907 maj. 15. / KINCS GYULA / szül. 1859. aug. 16 / megh. 1915. dec. 31.” Iar în partea de jos a obeliscului mai apare un alt text:  ”KINCS GYULANE / rettgi VISKY ILONA / 1863 - 1934”.

Legenda lui Toldi Miklós își are originea în Sălaj

Sunt multe locuri în județul Sălaj încărcate de istorie, în care au avut loc diferite evenimente și care în timp, au devenit legende transmise prin viu grai din generație în generație. Una dintre aceste legende, poate mai puțin cunoscută în mediile culturale românești, a inspirat pe doi dintre scriitorii maghiari care au și ei origini sălăjene. Vorbim despre Ilosvai Selymes Péter și respectiv Arany János, iar legenda care i-a unit în istoria literaturii maghiare este cea a viteazului Toldi Miklós.

Alexandru Damaschin: de la Zig Zag România la Zanticus

Am încercat de-a lungul timpului să promovez pe blog proiecte interesante ce au tangență cu zona de travel, cu promovarea țării sau a unor obiective turistice. Am făcut-o întotdeauna cu dorința de a aduce în atenția cititorilor, acele proiecte care, din punctul meu de vedere, sunt cu adevărat valoroase. În acestă categorie se află și un proiect nu numai interesant, dar și inedit prin conținut și mod de abordare. Aș îndrăzni să spun că este unic în România. Este vorba despre proiectul care la început s-a numit ”Zig Zag prin România”. Un proiect care a ajuns și în județul Sălaj prin intermediul inițiatorului acestuia, Alexandru Damaschin.

Szikszai Lajos, ”arhitectul” Zalăului

Ne place sau nu, istoria Zalăului se leagă indiscutabil de perioada în care orașul, alături de Transilvania și Partium a făcut parte din Regatul Ungariei. Moștenirea stăpânirii maghiare a orașului se vadă la tot pasul, îndeosebi în ansamblurile arhitectonice care au supraviețuit vremii și vremurilor. Una dintre personalitățile care și-a lăsat amprenta asupra arhitecturii orașului Zalău, a fost Szikszai Lajos (1825 - 1897) politician, revoluționar și împătimit colecționar, cel care a fost vice-comite al comitatului Sălaj.

Szikszai Lajos, așa cum apare în monografia lui Petri Mór

Ady Endre și ziarul Szilágy (I)

La Zalău, în fiecare an, în jurul datei de 22 noiembrie, comunitatea maghiară este în sărbătoare. Sunt marcate, în special la Colegiul Național ”Silvania” - fostul Colegiul Reformat Wesselényi, Zilele Ady Endre. Este de înțeles, pe 22 noiembrie 1877 s-a născut la Érmindszent (azi Ady Endre) unul dintre cei mai mari poeți maghiari. Mai există un motiv de mândrie locală: celebrul poet Ady Endre a absolvit în 1896 Colegiul Reformat Wesselényi din Zalău.