Hoinar prin Sălaj cu...Adrian Lungu

Încă de acum doi ani, de când am fost pentru prima dată în satele sălăjene de pe Valea Almașului, mi-am dorit să revin. Asta pentru că mereu găsesc câte ceva nou de văzut, fie că este vorba despre un peisaj, de un detaliu de arhitectură care a trecut neobservat, fie că întâlnesc oameni faini, cum numai în satele noastre găsești. Da, oamenii sunt ”sarea și piperul” locurilor. Nu degeaba spunem că ”omul sfințește locul”. Așa că, atunci când bunul meu prieten, jurnalistul Adrian Lungu, m-a întrebat dacă am auzit de Cubleșu și dacă am fost acolo, am simțit că vreau să revăd acele locuri. Mai greu a fost să ne sincronizăm, să găsim acea fereastră în care amândoi suntem liberi. Pentru că nu poți să hoinărești prin satele sălăjene decât dacă o faci în tihnă. Dacă ești pe fugă, sau dacă nu ai timp să te dai jos din mașină pentru a intra prin curțile oamenilor sau pentru a urca într-o turlă de biserică, atunci degeaba bați drumul până acolo.

”Pietrele Fecioarei” de la Benesat, salvate de către Ambulanța pentru Monumente Sălaj

Valea Someșului, ora 8.15 dimineața. E ceață prin toate satele, de la Jibou până la Benesat. Acesta e semnul venirii toamnei pe Valea Someșului. Soarelui îi trebuie câteva ore, până va reuși să împrăștie negurile, și face asta zi de zi, în fiecare toamnă. Șoseaua e liberă, rulez cu prudență, pendulând cu privirea între acul kilometrajului și ora afișată pe bord. La 8.30 fix, parchez lângă Căminul Cultural din Benesat, sincronizându-mă aproape perfect cu istoricul Bogdan Ilieș. Ne salutăm în grabă și ne grăbim spre intrarea în Căminul Cultural. Aici, la două mese așezate în formă de L, câțiva tineri alături de doi meșteri în arta lemnului, așteaptă să înceapă prezentarea doamnei Sidonia Olea (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia) expert restaurare bunuri culturale mobile. Tinerii sunt voluntarii Ambulanței pentru Monumente Sălaj, iar pentru ei e o nouă zi pe șantierul de la Benesat. Bogdan Ilieș face prezentările, ne ocupăm și noi locurile și înainte ca doamna Sidonia Olea să înceapă prezentarea, arunc un ochi pe ceas. Ne-am încadrat în sfertul academic...

Traniș: Biserica și Școala

A fost sărbătoare mare la Traniș, în comuna Năpradea, cum nu a mai fost de multă vreme. Fiii satului s-au adunat de prin părțile în care i-au risipit viața, pentru a se reîntâlni cu ocazia unui dublu eveniment: aniversarea a 275 de ani de la înființarea Școlii din localitate și a 110 ani de la edificarea Bisericii de zid. Biserica și Școala au fost sărbătorite la Traniș! Două instituții care, altădată, reprezentau pilonii pe care se zideau comunitățile locale. Căci ce ar fi omul fără Dumnezeu și fără Dascăli? 

Densuș, ”biserica fără pereche în toată România”

Deși este o țară demnă de invidiat, binecuvântată de Dumnezeu cu frumuseți naturale și un relief diversificat, având nenumărate vestigii istorice, edificii de cult, castele și palate etc., puține dintre acestea se află sub protecția UNESCO. Doar 9 obiective (7 culturale și 2 naturale; ultimele intrări sunt din 2021) se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Spre comparație, pe lista UNESCO Croația are 10 obiective, Cehia are 16 obiective, Bulgaria are 10 obiective, Ungaria are 8 obiective. De asemenea, ”în așteptare” mai sunt 16 obiective, 12 dintre acestea așteaptă din 1991. Asta spune multe despre incapacitatea statului român (eșuat?) de a face pașii necesari pentru ca obiectivele respective să ajungă sub protecția UNESCO. Printre cele 16 tentative, se numără și Biserica din Densuș.

O vizită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Orice iubitor al istoriei, și în ultimă instanță, orice turist român ar trebui să ajungă să vadă cu ochii lui ruinele capitalei Provinciei Romane Dacia. Asta pentru că oricâte cărți de specialitate sau ghiduri turistice ai citi, sau oricâte fotografii ai fi văzut, nu este același lucru cu o vizită în situl arheologic sau în muzeul de arheologie din apropiere. Nimic nu se compară cu plimbarea printre ruine, pe acolo pe unde au trecut legiunile romane acum 1900 de ani. 

O nouă carte scrisă de profesorul Aurel Medve: Monografia satului Traniș

Harnicul profesor Aurel Medve a mai scris o carte, a 14-a. De data aceasta s-a aplecat asupra satului în care locuiește, Traniș din comuna Năpradea. Îl cunosc pe domnul profesor de ani buni, încă de când era directorul școlii din Năpradea. Apoi, după pensionare, am avut ocazia să ne întâlnim în condiții neprotocolare, ba chiar am fost ghidat de dumnealui prin arealul comunei Năpradea. Cele câteva excursii pe la balta de la Traniș sau prin cimitirul cu cruci ”celtice”, dar mai cu seamă incursiunea pe Prisnelul Vălișoarei, nu cred să le uit vreodată. Fără să mai vorbim de schimbul de informații pe care-l facem constant, fiind amândoi preocupați de istoria, cultura și frumusețile naturale ale locurilor. Așa că, o carte cu dedicație semnată de Aurel Medve este o comoară pentru mine. Nu cred că pot descrie în cuvinte bucuria de a răsfoi și citi fragmente din această lucrare monografică.

Breathing Colors by Spînu Ovidiu Cristian

Mi-am făcut un obicei, acela de a participa în zilele de miercuri la vernisajele expozițiilor din cadrul Festivalului ”Curtea Artiștilor”. De data aceasta, am avut bucuria de a participa la o expoziție de fotografie semnată Spînu Ovidiu Cristian. Așa cum mă așteptam, cunoscându-i stilul, Cristi Spînu reușește să surprindă în mod plăcut prin creativitate și culoare. De când mă învârt prin cercul fotografilor, am realizat că fiecare are un stil propriu pe care și-l păstrează, deși uneori se văd și interferențe stilistice. Fiecare fotograf are teme predilecte, unii preferă fotografia de natură și peisaj, alții fotografia wildlife sau fotografia de stradă. Unii adoră fotografia de portret iar alții fotografia de eveniment. Ei bine, Cristi Spînu iubește fotografia de studio. Acest lucru mi-a fost confirmat încă o dată, vizionând expoziția Breathing Colors.

Conacul Archia - pentru boieri contemporani

Când zici boier te gândești, inevitabil, la termenul definit de DEX ca fiind un mare stăpânitor de pământuri ce deține și o funcție în stat, adică un nobil, o persoană ce făcea parte din aristocrația est-europeană. Dacă vestul Europei avea duci și conți, noi aveam boieri. Din acest punct de vedere, alăturarea cuvintelor boier și contemporan pare puțin forțată. Și totuși, acesta este sloganul cu care echipa din spatele conceptului de pensiune turistică Conacul Archia, încearcă să iasă din tiparele stabilite. Sintagma ”Pentru boieri contemporani”  nu se referă doar la cei cu mulți bani, ci mai degrabă la cei atrași de eleganță, de bun gust. Căci, nu-i așa, boierii de altădată erau și promotori ai culturii, ai artelor, ai frumosului. Și n-ai să înțelegi, oricât m-aș strădui eu să explic, ce înseamnă cu adevărat ”pentru boieri contemporani”, decât dacă vei trece pragul Conacului Archia.

Simpozionul Internațional de Arte Vizuale ”Arta în Grădină”, ediția a XI-a

În perioada 9-19 august 2022, se va desfășura la Grădina Botanică ”Vasile Fati” din Jibou, cea de a XI-a ediție a Simpozionului Internațional de Arte Vizuale ”Arta în Grădină”. Tema ediției din acest an va fi ”Despre Natură. Firul de iarbă, copacul, frunza, floarea, fructul, sămânța”. Curatorul expoziției, Ștafen Kanscura (Cluj-Napoca) scrie pe site-ul simpozionului: ”Privesc, și văd, cum cade o frunză, frunza și-a făcut datoria, la anu', renaște ascultând de legile universale. O frunză de sus venind, se întâlnește, se așază pe o altă frunză, se îmbrățișează, cad în continuare împreună... Tainic se nasc, trăiesc și mor...vin din Năframa cerului, cad în pântecul primitor al Mamei pământ. Natura, de mii de ani, ne oferă o lege pentru învățare... Mă gândesc la destinul oamenilor...de necuprins, taina nașterii și taina morții - mă cuprinde o liniște - și eu sunt o frunză...”

Proiect: Muzeul Fotografiei Sălăjene

Acum câțiva ani, am văzut la Český Krumlov (Cehia) un muzeu dedicat unui fotograf local, amenajat în fostul studio al acestuia. S-a păstrat aproape totul: aparatura, decorurile, plăcile fotografice, mii de fotografii. Și, totul era învelit într-o poveste faină ce avea darul de a te purta prin vremuri de mult apuse. Mi-a plăcut tare mult ideea și mi-ar fi plăcut să o văd pusă în practică și la noi. Cu atât mai mult cu cât avem mari fotografi, ce și-au lăsat amprenta asupra timpului lor. Visez la un astfel de muzeu, dedicat fotografilor sălăjeni. Nu știu dacă voi avea vreodată resursele (materiale, de timp etc) de a pune bazele unui astfel de proiect, însă simt că trebuie încercat. Și trebuie să existe un punct de pornire, o minimă bază pe care să poți ulterior construi. Ei bine, ”cărămida” de la fundația acestui proiect o reprezintă setul de fotografii ce au aparținut familiei Kun.

Festivalul Curtea Artiștilor: programul evenimentelor din perioada 2-14 august 2022

Festivalul de teatru ”Curtea Artiștilor” continuă pe tot parcursul lunii august, cu alte evenimente, care mai de care mai interesante. Vă prezentăm, în cele ce urmează, programul acestor evenimente pentru primele două săptămâni ale lunii august. Și vă îndemnăm să participați la ele, fie că este vorba despre piese de teatru, despre ateliere, expoziții sau performace-uri stradale.