Nu sunt obtuz în gândire, sau cel puțin așa îmi place să cred. Iar de când suntem împărțiți în tabere, în "bule de confort", îmi place să-i înțeleg și pe ceilalți. Căci, din câte îmi dau seama, adevărul (dacă o fi existând un adevăr) e pe la mijloc. Adevărul e în "țara nimănui", e în " no man's land"-ul dintre noi.
În evoluția fiecărui fotograf, vine momentul în care, își expune public lucrările. Așa se întâmplă și în cazul meu. Deși am mai avut expoziții ocazionale, în diverse împrejurări, ele au fost subsumate unor proiecte culturale sau educaționale. Pot aminti aici: expoziția ”Case vechi și rosturi bătrânești” montată în cadrul Muzeului etnografic ”Alexandra Ligia Bodea” din Iaz - 2015; expozițiile de la Casa Corpului Didactic Sălaj și filiala Zalău a Universității ”Vasile Goldiș” - 2015; expozițiile sub genericul ”Hoinar prin Sălaj” montate cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, Zilelor revistei ”Caiete Silvane” - 2016; expoziția ”Sălaj 100” montată la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj - 2018; expoziția ”Delta Dunării - Emoție și culoare” - 2019. Dar cu toate acestea, abia acum, consider că este debutul meu expozițional.
Începând cu data de 9 martie 2022, În România nu a mai fost prelungită starea de alertă, așa cum am fost obișnuiți în ultimii doi ani. Odată cu ridicarea acesteia, a căzut tot suportul legislativ aferent combaterii efectelor pandemiei de coronavirus. Ne-am trezit brusc, ”liberi”, așa cum, acum doi ani, odată cu instituirea stării de urgență din 16 martie 2020, ne-am trezit brusc în plină pandemie. Starea de urgență (încetată la data de 15 mai 2020) a fost ulterior transformată în stare de necesitate, iar toate măsurile de combatere a pandemiei s-au bazat pe aceasta. Acum, nu a mai rămas nimic, în afară de un vis urât transformat în coșmar.
Am terminat de citit a doua carte a lui Yuval Noah Harari - ”Homo deus. Scurtă istorie a viitorului”. După prima carte, ”Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” era oarecum firesc ca autorul să scrie și o continuare. Și o face cum nu se poate mai bine, printr-o nouă carte, la fel de consistentă ca și prima, dacă nu cumva mai grea.
