Fiat Lux. manelizarea Crăciunului

Azi și-au făcut apariția și la mine în cartier. I-am auzit de departe! Cum să nu-i auzi când bat tobele de parcă ar fi galeria a unei echipe de fotbal. Parcă era pe vremea în care Armătura Zalău a bătut pe Universitatea Craiova. I-am văzut acum câteva zile prin zona mall-ului, nu știu dacă erau aceiași și nici nu contează asta. Apoi pe măsură ce sunetul ritmat al tobelor, însoțit de cel al vuvuzelelor - v-am spus că sunt ultrașii unei formații de fotbal - devenea tot mai intens și-au făcut apariția de după colțul unui bloc. Sunt organizați, doi-trei deschid drumul și aleargă printre blocuri, cu ochii la geamuri. Dacă văd o perdea dată deoparte sau un geam deschis le fac semn și celorlalți și să vezi atunci serenadă. Nici când a luat Steaua Cupa Campionilor Europeni nu a fost așa...

Vasile Bouaru – matematician, astronom și...călător

L-am cunoscut pe profesorul Vasile Bouaru, acum în vremea pandemiei. I-am urmărit câteva postări pe rețelele de socializare legate de locuri din Sălaj. M-am întrebat de fiecare dată când am aflat că vine cineva de departe să ne viziteze județul, ”oare noi de ce nu știm să îl promovăm mai bine?”. Domnul profesor Vasile Bouaru a venit tocmai de la Rădăuți, atras de frumusețile locurilor din Sălaj. Cu oazia ultimei sale călătorii prin Sălaj, chiar săptămâna trecută, l-am ajutat cu câteva sfaturi și indicații legate de locurile pe care le-ar putea vizita. Din păcate nu l-am putut însoți, însă i-am fost ghid, preț de aproape o oră prin centrul Zalăului. Mi-am dat seama că domnul profesor este un împătimit al călătoriilor. De aceea i-am propus să-mi ofere un inetrviu pentru blogul Foto-Travel. Îi mulțumesc și pe acestă cale că a acceptat.

 

Istoria fotografiei sălăjene: reprezentanții breslelor

Am achiziționat recent, pentru un prieten colecționar, o fotografie veche, de la 1892. Este inedită pentru că reprezintă 33 de nume și 28 de portrete ale unor reprezentanți ai breslelor meșteșugărești care funcționau în acea vreme în Zalău și în Sălaj. 

Monumente Mariane în Sălaj

Și în Sălaj, ca în multe alte locuri din țară, există un cult al Fecioarei Maria, destul de dezvoltat. Este adevărat, nu avem pe teritoriul județului un Sanctuar Marian cum sunt de exemplu cele de la Nicula, Cacica sau Șumuleu Ciuc. Avem în schimb mănăstiri la care credincioșii merg în pelerinaj cu ocazia diferitelor sărbători. Și mai avem ceva: monumente închinate Fecioarei Maria. Pe două dintre acestea, misterioase și fascinante în același timp, le-am descoperit recent în comuna Benesat.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa Cântărețului din Iaz

Scriam într-un alt material despre lipsa unui muzeu etnografic în Sălaj și despre modul în care, diferite inițiative private încearcă să suplinească acest neajuns. Din acest punct de vedere, cel mai bun exemplu rămâne cela al Muzeului Etnografic ”Ligia Alexandra Bodea” din Iaz. Cu trei case tradiționale, cu alte câteva dependințe, cu o bogată colecție de obiecte de uz casnic și gospodăresc, dar și cu o impresionantă colecție de costume populare sau țesături, acest muzeu - da, îi putem spune muzeu - mai are un element ce-l individualizează. Proprietarii acestuia nu s-au mărginit să surprindă doar elementul românesc, ci l-au integrat pe acesta în contextul zonei. Ori Valea Barcăului e un mix cultural format din români, maghiari și slovaci. Despre Casa Slovăcească sau Casa Cântărețului vom vorbi în cele ce urmează.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa Birăiții de la Iaz

În cadrul Muzeului Etnografic ”Ligia Alexandra Bodea”  din localitatea Iaz - căci despre un veritabil muzeu etnografic în aer liber vorbim, casele sunt reprezentative pentru zona etnografică Valea Barcăului. Vă veți întreba, desigur, cum este posibil ca în cadrul aceleiași gospodării să fie prezente case din locuri diferite. Ei bine,  două dintre case sunt strămutate din alte localități, dar din aceeași zonă etnografică. Despre una dintre aceste case, Casa Birăiții, vom vorbi în cele ce urmează.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa Bunicii din Iaz

Județul Sălaj nu are un muzeu etnografic, deși la câtă bogăție etnografică există, ar merita unul. Mă refer la un muzeu etnografic în adevăratul sens al cuvântului, unul asumat și finanțat de la bugetul de stat. Așa cum au județele vecine, Cluj sau Baia-Mare. Știu, veți spune, pe bună dreptate, că la Cluj este Muzeul Etnografic al Transilvaniei - reprezentativ pentru întreg spațiul transilvănean, iar la Baia-Mare sau Sighetu Marmației sunt muzee etnografice (mai bine spus parcuri etnografice) reprezentative pentru Maramureș. Poate că nu ne putem compara cu Maramureșul, dar, sunt din ce în ce mai convins, avem suficient material etnografic ce ar putea forma un muzeu. Ei bine, din fericire, există câteva proiecte private, care pot duce în direcția dorită. Poate cel mai avansat dintre acestea este la Iaz, acolo unde inimoasa familie Bodea, a pus bazele unui muzeu etnografic în aer liber. Despre casele tradiționale din incinta Muzeului Etnografic ”Alexandra Ligia Bodea” voi scris în acest material și în cele următoare.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa bătrânească din Valcău de Sus

Sunt câteva zone în județul Sălaj foarte conservative când vine vorba despre tradiții și obiceiuri. Una dintre acestea este Valea Barcăului. Începând de la izvoare, continuând cu satele Tusa, Sârbi, Sîg, Fizeș, Lazuri, Valcău de Jos, Valcău de Sus, Sub Cetate, Iaz, Plopiș, Bozieș și până la Nușfalău, toată această zonă etnografică are un farmec aparte. Nicăieri nu vei găsi o mai mare concentrație de case vechi, tradiționale, unele încă destul de bine conservate. Desigur, e meritul indiscutabil al acelor ”păstrători de rost” care au decis să salveze casele și împreună cu ele piese de mobilier, obiecte de ceramică, costume populare și câte și mai câte. Despre o astfel de casă tradițională, salvată de la distrugere de către actualul proprietar, vom vorbi în cele ce urmează.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa Rusoii de la Valcău de Jos

Localitățile din comuna Valcău de Jos, ca de altfel mai toate localitățile de pe Valea Barcăului, sunt mai conservative în comparație cu alte zone etnografice sălăjene. Aici, încă se mai păstrează o parte din tradițiile și obiceiurile moștenite din bătrâni. Și, ce este mai important, încă mai sunt case vechi, tradiționale, ce nu au fost demolate. Așa se face că acest proiect - Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene - nu avea cum să ocolească zona. Vom prezenta în cele ce urmează una din aceste case, situată în Valcău de Jos.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa bătrânească de la Ciumărna

La Ciumărna, sat la șosea, nu te-ai aștepta să mai găsești case tradiționale. Însă nu este așa, cel puțin câteva au scăpat fără să fie demolate. Sigur, este și meritul localnicilor, mai ales al doamnei Ileana Grațiana Pop - cunoscut păstrător de rost, de tradiții populare românești. Undeva, pe ulițele asfaltate ale satului, o casă veche de peste un secol, stă mărturie a vremurilor demult apuse. Este casa tradițională pe care vă invităm să o descoperim împreună, o casă ce nu putea lipsi de pe traseul caselor tradiționale sălăjene.

Datări dendrocronologice pentru șase biserici de lemn codrenești

Proiectul „Biserici de lemn din Zona Codrului. Tururi virtuale”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, înaintează. După ce au început (și au avansat) cercetările, fotografierea, filmările vechilor biserici de lemn codrenești, zilele trecute a demarat și prelevarea de probe necesare pentru realizarea investigațiilor dendrocronologice la patru dintre aceste biserici, cele din Noțig, Ulciug, Orțâța și Bicaz. Urmează, în curând, Arduzel și Corund. 

Avanpremieră: colecția Mari Idei ale Matematicii

Întotdeauna mă bucur când dau de o carte bună de popularizare a științelor sau a matematicii în special. Spre diferență de tratatele științifice, accesibile doar specialiștilor, cărțile de popularizare pot fi citite de aproape oricine, cu sau fără cunoștințe din domeniul pe care-l abordează. Pe de altă parte, aceste cărți au și avantajul că sunt un bun instrument didactic, au marele merit că pot să-l scoată pe elev din rigiditatea manualului oferindu-i o altă perspectivă asupra subiectului respectiv. Recent am cumpărat primul volum al unei colecții ce se anunță a fi impresionantă atât prin numărul de volume ce vor fi publicate cât mai ales prin tematica abordată. Citesc, cu creionul în mână, cartea ”Secțiunea de aur și nu numai. Constantele matematice” de Fernando Blasco.

Oameni și locuri: profesorul Varga Lajos Ludovic

Matematica este, pentru cei mai mulți, o adevărată piatră de moară. Este considerată a fi o disciplină grea de către cei mai mulți dintre elevii de azi. Ar fi multe de spus pe marginea acestui subiect, poate vom reveni. Poate că exemplele de bună practică ar putea schimba puțin percepția asupra disciplinei numită, pe bună dreptate, ”regina științei”. În timp ce sute de mii de elevi lenevesc la propriu în vacanța de vară, lăsându-și mintea să lâncezească, sau ocupându-se cu tot felul de nimicuri, la Șimleu Silvaniei, un profesor pensionar de 85 de ani studiază matematica. Și nu o face la nivel elementar ci este preocupat de rezolvarea unei probleme ce ține de istoria multimilenară a matematicii.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa de la Bodia

Prin proiectul ”Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene” derulat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în parteneriat cu Asociația Sinaptica București, cofinanțat prin Administrația Fondului Cultural Național, județul Sălaj are șansa de a valorifica din punct de vedere turistic o parte din casele tradiționale care au supraviețuit asaltului modernismului. Acestea sunt răsfirate prin câteva sate sălăjene, iar un prim demers în implementarea proiectului este acela de a le promova, aducându-le în atenția celor interesați, în primul rând al turiștilor. Urmând unul dintre traseele propuse prin proiect am ajuns la Bodia, sat din comuna Buciumi. Aici se află Casa Tradițională a familiei Pecea.

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa Morarului din Răstoci

Printre puținele case tradiționale care au mai rămas în Sălaj, una se detașează de toate celelalte. Asta pentru că e o casă vie, o casă locuită, ce se încăpătânează să reziste timpului alături de proprietara ei. Este vorba despre Casa Morarului din Răstoci, iar proprietara acesteia este tanti Iulica. De când a fost (re)descoperită și adusă în atenția publicului de către jurnalistul Călin Pavăl, atât casa cât mai ales tanti Iulica au trecut de mult granițele județului. Aproape că nu există zi în care cineva să nu-i oprească în poartă și să o întrebe de sănătate. 

Petroglifele din Sălaj (1)

Sălajul este fascinant! Aici găsești mereu câte ceva ce merită să fie povestit. Și nu mă refer doar la peisajele minunate, la varietatea formelor de relief sau la satele ce încă mai păstrează tradiții și obiceiuri. Nu mă refer nici la salba de biserici de lemn - cele mai multe dintr-un județ, mai multe decât cele mai titrate, din Maramureș. Nici măcar la monumentele istorice, unele lăsate în paragină, dar care chiar și așa au un farmec aparte. Mă refer la Sălajul neștiut, la Sălajul inedit. Acel Sălaj ce se lasă descoperit doar celor care-l iubesc! Și, Slavă Domnului, există oameni care caută și descoperă locuri minunate, în acest Sălaj de poveste. Nu cred că e un secret pentru nimeni, unul dintre acești oameni faini este Călin Pavăl. Cine nu a auzit de Sălajul Pur și Simplu (transformat între timp în Reporter Pur și Simplu)? Acea publicație electronică (dar care apare și pe print) ce are darul ca prin reportajele faine, cum numai Călin le poate realiza, să te ducă într-o lume mirifică. O lume despre care ai crede că nici nu există, dacă nu ar fi amintite nume de locuri pe lângă care treci des. 

Și credeți-mă, e un privilegiu să-l ai pe Călin Pavăl ca și ghid. Mai ales dacă te duce în locurile descoperite de el. Așa s-a întâmplat zilele trecute, când Călin m-a dus în cel mai frumos loc, unul plin de mister, în care straturile istoriei se suprapune unul peste altul. Am văzut, cu ochii mei, petroglifele din Sălaj!

Traseele caselor tradiționale sălăjene: Casa Culii din Meseșenii de Sus

Meseșenii de Sus sau Cățălul Românesc, așa cum s-a mai numit satul până la 1964, este una din localitățile județului Sălaj care au reușit, prin intermediul diferitelor colecții particulare, să conserve o parte din zestrea etnografică a zonei. Este atributul zonei etnografice Meseș, subzona denumită Sub-Meseș, de a fi foarte conservativă, poate și datorită faptului că este relativ departe de aglomerările urbane. Așa că nu trebuie să ne mire dacă, spre diferență de alte sate unde cu greu mai poți găsi câteva obiecte vechi, aici se găsesc mai multe colecții etnografice, dar și case vechi.

Un exemplu în acest sens este Casa Culii, ce-l are ca proprietar pe Gligor Milaș.

Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene: Casa Biriș din Meseșenii de Sus

Ideea includerii unor case tradiționale sălăjene într-un circuit turistic, mi se pare a fi una salutară. În primul rând, aceste ”crâmpeie din trecut” sunt scoase din uitarea în care le-a aruncat, pe nedrept, tăvălugul modernismului. Pe de altă parte, este evidențiat meritul unor iubitori de frumos și autentic, asociații culturale sau persoane fizice, care au contribuit la salvarea acestor case. 

Pornim așadar într-un periplu virtual prin județul Sălaj care ne va duce la 13 case tradiționale, cu îndemnul de a le vizita pe viu, atunci când veți avea drum prin zonă. 

Prima casă tradițională, de care personal sunt atașat, fie și prin prisma faptului că am avut ocazia să asist acolo la un eveniment etnografic de amploare, este casa-muzeu din Meseșenii de Sus, cunoscută după numele ultimului proprietar: Casa Biriș

Surprizele tavanului casetat din Biserica Reformată Crasna

Octombrie 1517. Martin Luther (1483-1546) preot catolic, doctor în teologie, nemulțumit de faptul că din punctul său de vedere Biserica s-a îndepărtat de misiunea pe care o are în lume prin vânzarea indulgențelor, a redactat 95 de teze despre care legenda spune că le-ar fi bătut pe ușa bisericii din Wittenberg. Fără să vrea, momentul a reprezentat scânteia Reformei din Germania care se va propaga cu repeziciune în întreaga Europă. Nici Transilvania nu a scăpat de ”vâlvătaia” reformei religioase, cele trei națiuni favorizate, ungurii, sașii și secuii, care erau catolici, au trecut pe rând, în marea lor majoritate, la Reformă.

În anul 2017, creștinii reformați (luterani, calvini sau unitarieni) au marcat o jumătate de mileniu de la începutul Reformei, prilej cu care, biserici reformate din întreaga lume au ajuns în centrul atenției. În Sălaj (Szilágy vármegye în maghiară), comitat înființat în 1876 prin unirea comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, regiune revenită apoi Regatului României după tratatul de la Trianon din 1920 și reorganizată în perioada interbelică și apoi în 1968, se găsesc numeroase biserici reformate aparținând credincioșilor de etnie maghiară. 

Multe dintre ele sunt adevărate bijuterii arhitectonice, care uimesc în special prin celebrele tavane casetate, unele pictate cu motive florale, zoomorfe sau antropomorfe. Despre una dintre aceste biserici reformate, printre cele mai frumoase din Sălaj și poate chiar din Transilvania, vom vorbi în cele ce urmează. 

Proiect cultural dedicat vechilor biserici de lemn codrenești

Dacă ar fi să ne raportăm la numărul bisericilor, Sălajul ar trebui să fie considerat ”județul bisericilor de lemn”. Chiar dacă nu sunt la fel de cunoscute ca și cele din Maramureș, turiștii care ajung să le viziteze vor fi cu siguranță impresionați de frumusețea lor. La capitolul promovare turistică mai trebuie lucrat, asta pentru că încă sunt puțini turiști care vizitează zona și implicit bisericile de lemn. Din acest punct de vedere, orice proiect ce-și propune să contrubuie la promovarea turistică a  bisericilor de lemn, este binevenit. Recent, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ”Liviu Borlan” Maramureș, a câștigat un proiect AFCN prin care își propune să promoveze bisericlor de lemn din Țara Codrului - regiune etnografică ce cuprinde comunități din județele Satu-Mare, Maramureș și Sălaj.

Descoperire arheologică importantă în Sălaj

Recent, arheologii Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău au făcut o descoperire extrem de importantă. În localitate Pericei, pe locul pe care se presupune că a existat o biserică care a fost distrusă cel mai probabil odată cu invaziile tătare din sec XVI, într-un cimitir medieval, a fost descoperit un mormânt ce se presupune că ar fi aparținut unui nobil local.

Mormântul unui cavaler în armură. Sursa foto: M.J.I.A. Zalău

Hoinar prin Sălaj: după ”l'alia” sus, la Făgetu

Sunt locuri minunate în Sălaj și oricât l-ai străbate, mereu găsești ceva frumos. De exemplu, în această perioadă au înflorit narcisele pe pajiștile din Făgetu. Orice iubitor al Naturii și-ar dori să le vadă. Chiar dacă narcisa este o floare comună în grădini, să vezi lanuri de flori ce te îmbată cu mireasma lor, este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. Într-o zi de duminică nu tocmai frumoasă, am dat o fugă la marginea județului să le văd. Și, vă spun cu mâna pe inimă, a meritat din plin acest drum!

Birdwatching prin Sălaj: Prigoriile

Prigoriile (Merops apiaster) sunt, din punctul meu de vedere, printre cele mai frumoase păsări de la noi, rivalizând probabil cu dumbrăveanca sau pescărașul albastru. Iar frumusețea acestei păsări este dată atât de coloritul bogat, de parcă Dumnezeu și-a încercat toată paleta de culori în realizarea penajului, cât și de comportamentul ei, ceea ce o face foarte fotogenică. Nu există fotograf de natură care să nu-și fi dorit să aibă în portofoliu cadre bune cu prigorii. Acele fotografii în care prigoria prinde o insectă, o viespe sau o albină, sau acelea în care perechile își împart cu generozitate prada, fac furori pe grupurile fotografilor wildlife. Sigur, ca unul care se apropie cu sfială de frumusețile Naturii, mi-am dorit și eu să surprind astfel de cadre. Am tot încercat să mă apropii de coloniile de prigorii în anii trecuți dar am reușit, în cel mai fericit caz, câteva cadre decente. Asta până zilele trecute, când, norocul mi-a surâs. 

”Gaia” a ajuns la Satu Mare

O dată-n viață trebuie să vezi instalațiile luminoase ale artistului britanic Luke Jerram. Trei dintre acestea: Gaia, Museum of the Moon și Mars au ajuns și în România, fiind itinerate în câteva mari orașe prin intermediul festivalului Lights on Romania. Am ratat expozițiile de la Cluj-Napoca și Oradea din anii trecuți, așa că mi-am zis să nu o ratez și pe cea de la Satu Mare.

Interferențe culturale sălăjene: Sfânta Veronica, Mucenicul Diomid și Sfânta Mahramă

În fiecare an, Săptămâna Mare din Postul Paștelui, cea care precede momentul Învierii lui Isus Hristos, este pentru creștinii din întreaga lume o perioadă de apropiere de lucrurile spirituale. Lăsând la o parte momentul diferit de marcarea a celei mai importante sărbători creștine de către diferitele biserici, Săptămâna Mare – perioada cuprinsă între Duminica Floriilor în care Isus intră în Ierusalim în aclamațiile mulțimii și Duminica Învierii în care-și arată dumnezeirea, rămâne marcată de istoria vânzării, prinderii și judecării lui Isus. Bisericile de lemn sălăjene, au reprezentate în iconografia lor, cele mai importante scene din această perioadă, a patimilor. Urmând tradiția bizantină dată de Erminia ieromonahului Dionisie din Furna, cea mai completă și sistematică dintre toate erminiile – manuale ale zugravilor de biserici – redactată între anii 1730-1734 pe când se afla pe Muntele Athos, în naosul bisericilor de lemn sunt reprezentate cu precădere scene din Săptămâna Patimilor, acestea ilustrând cel mai bine jertfa lui Isus. Într-una dintre scene, apare Mântuitorul căzut sub greutatea crucii și lângă el un personaj care ține o pânză cu chipul Lui imprimat pe ea. De asemenea, în aproape toate bisericile, fie că sunt de lemn, fie că sunt de zid, pe iconostas, apare la loc de cinste o icoană ce reprezintă o pânză cu chipul lui Isus.

Vama deschide Vama - concert în vreme de pandemie

Pandemia de Coronavirus a lovit puternic în câteva domenii, cum ar fi cele din industria HORECA și cea de divertisment. Cultura, sub toate formele ei a avut mult de suferit. Au fost anulate sau amânate (deja de mai multe ori) concerte sau festivaluri importante. După o perioadă de derută totală, unii artiști s-au reinventat și au improvizat... Este și cazul celor de la Vama - trupa construită în jurul inegalabilului Tudor Chirilă. După ce anul trecut, în perioada de lockdown am urmărit un concert online susținut de Tudor Chirilă, iată că acum, exact în timp ce scriu, urmăresc concertul Vama, direct de pe plaja din Vama Veche. 

Traseul caselor tradiționale sălăjene

În județul Sălaj mai sunt câteva locuri în care mai păstrează case tradiționale. Din păcate, în ultimii 30 de ani, multe dintre acestea au fost distruse, fie prin ruinare datorită abandonării de către urmașii celor care le-au locuit, plecați în lume pentru un trai mai bun, fie chiar de către aceștia odată reîntorși acasă. Unele case au fost salvate prin inițiative locale, altele au fost transformate în muzee ale satului. A existat și un proiect de promovare și punere în valoare a acestora, implementat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Acest an vine cu o veste bună: Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a câștigat două proiecte cofinanțate de Administrația Fondului Cultural Național - A.F.C.N., iar unul dintre acestea este dedicat caselor tradiționale sălăjene.