Cutia cu Amintiri - povestea unei familii din Zalăul secolelor XIX și XX (3)

A încerca o biografie a unei familii din Zalăul începutului de secol XX, în condițiile în care aceasta s-a stins fără urmași, poate fi considerat un act curajos, poate chiar riscant. E ca și cum ai vrea să reconstitui imaginea unui puzzle în condițiile în care nu ai nici modelul, nici toate piesele. Ne-am asumat acest demers pornind de la o cutie de metal, în care surorile Kun țineau tot ce aveau ele mai de preț: fotografii de familie și corespondența cu fratele lor căzut pe frontul Primului Război Mondial. Dacă în primele două episoade am încercat o istorie a familiei Kun și am prezentat date despre cărțile poștale militare ce fac obiectul corespondenței, începând cu acest episod, vom urmări parcursul soldatului Kun István și a unității sale militare. Totodată încercăm să surprindem pulsul societății civile din Zalău, în anii Primului Război Mondial, așa cum a fost acesta reflectat în presa locală. Îi mulțumesc, din nou, doamnei Csiszár Mária pentru sintezele făcute pe baza articolelor apărut în ziarul Szilágyság. 

Poveste de iarnă...

E de zilele trecute pățania asta dar trebuie să v-o spun, e prea faină... Merg cu autobuzul, spre casă de data aceasta. Stau cu spatele la șofer, așa am găsit loc. Undeva prin centru, în dreptul primăriei, șoferul frânează și claxonează prelung. În prima fază nu mă întorc să văd ce se întâmplă, mă gândeam că vreun teribilist a intrat în intersecție fără să se asigure. Mai ales că șantierul cu pietonizarea centrului a dat traficul din Zalău peste cap. Dar sunetul lung al claxonului, ca și cum ți-ai uita mâna pe buton, dar și faptul că mai mulți călători s-au ridicat de pe scaune, mă determină să mă întorc.

File din istoria teatrului de păpuși din România: familia Șesan

În ultima zi calendaristică de iarnă, Casa Municipală de Cultură Zalău a fost gazda unui eveniment cultural deosebit. A fost vernisată expoziția ”Mică istorie de familie a teatrului de păpuși din România”, dedicată zilei mondiale a teatrului de păpuși ce este marcată la data de 21 martie. A fost mai mult decât o expoziție, pe lângă exponatele ce amintesc de istoria teatrului de păpuși, a avut loc și un mic concert de toacă dar și proiecții de filme de animație sau filme documentare. 

Eros, Logos și Agape cu Mihail Neamțu

Vineri, 24 februarie 2023, sala de festivități a Clădirii Transilvania din Zalău a fost gazada unui interesant eveniment, prilejuit de lansarea cărții lui Mihail Neamțu: ”Eros, Logos & Agape”. Este pentru prima dată când autorul ajunge la Zalău, iar evenimentul a fost mai mult decât o simplă lansare de carte. Iar dacă mai spunem că sala a fost plină, realizăm că am avut un eveniment de succes.

Din autobuz: urgia albă

"Linia 1 sosește în stație!" se aude din difuzorul stației de autobuz din Brădet. Mulțimea de călători din stație iau cu asalt meterezele de zăpadă care separă trotuarul, curațat cât de cât, de șosea. Știți cum e: atunci când au trecut plugurile să curețe șoseaua, au împins zăpada în lateral, înspre trotuar. Oamenii uimiți de urgia albă de afară, tatonează cu piciorul înainte de a se încumeta să calce. Sunt peste 20 cm de zăpadă depusă peste noapte, dar "meterezele" sunt mai înalte de atât.

Cogito Ergo Sum: un an de război

Un an de război la granițele noastre! Cum să nu te tulbure gândul că minți bolnave pot decide soarta unor oameni pașnici? Cum să nu-ți pese de cei în suferință, de cei care trăiesc cu frică dar și cu speranță? Cu aceste gânduri m-am trezit în ziua în care Europa comemorează un an de la izbucnirea războiului din Ucraina.

Cutia cu amintiri - Destinul unei familii din Zalău la cumpăna secolelor XIX și XX (2)

A încerca o biografie a unei familii din Zalăul începutului de secol XX, în condițiile în care aceasta s-a stins fără urmași, poate fi considerat un act curajos, poate chiar riscant. E ca și cum ai vrea să reconstitui imaginea unui puzzle în condițiile în care nu ai nici modelul, nici toate piesele. Ne-am asumat acest demers pornind de la o cutie de metal, în care surorile Kun țineau tot ce aveau ele mai de preț: fotografii de familie și corespondența cu fratele lor căzut pe frontul Primului Război Mondial. Despre membri familiei Kun am relatat în materialul anterior. Acum ne vom referi la conținutul ”cutiei cu amintiri”.

Timișoara Capitală Culturală Europeană: în tramvai cu Dan Perjovschi

Pe Dan Perjovschi îl cunosc, ca artist, de multă vreme. Cine răsfoiește ”Revista 22”, va remarca desenele și textele creative și de impact, pe care artistul le inserează în paginile acesteia. În plină pandemie, prin 2020, întâmplarea a făcut ca în școală să vină sub formă de ziar, publicația ”After School”, realizată de artist prin intermediul unui proiect derulat de Asociația AltIași. O revistă numai bună de folosit la orele de dirigenție. Un an mai târziu, tot în pandemie, am organizat în școală, în ”Spațiul Expozițional API”, o expoziție cu desenele lui Dan Perjovschi la care a participat, prin zoom și autorul acestora. A fost prima întâlnire face-to-face, să spun așa, cu artistul. De atunci i-am urmărit și cu mai mult interes lucrările, iar de când războiul își zăngăne armele lângă noi, parcă desenele lui Dan Perjovschi sunt și mai de impact. Recent, aflat la Timișoara, cu ocazia Deschiderii Capitalei Culturale Europene, am avut ocazia să-l cunosc personal pe artist, ba mai mult, să-l însoțesc la o plimbare prin Timișoara într-un tramvai transformat în ”expoziție pe șine”.

Timișoara Capitala Culturală Europeană. Deschiderea (2)

Weekend plin de evenimente în perioada 17-19 februarie 2023, odată cu Deschiderea Capitalei Culturale Europene. Mulțimea evenimentelor culturale te copleșesc, așa că trebuie să fii selectiv. Și nu ai voie să ratezi expozițiile care sunt ”sarea și piperul” oricărui oraș ce devine Capitală Culturală Europeană. La acest capitol, Timișoara a fost la înălțime, cu ocazia Deschiderii a reușit să aducă în fața iubitorilor de artă contemporană câteva expoziții cu totul și cu totul speciale. Așa că, a doua zi a weekendului de deschiderea am dedicat-o vizitării expozițiilor.

Capitală Culturală Europeană: Timișoara (de) la înălțime

Întotdeauna mi-au plăcut orașele văzute de sus. Chiar și în România, sunt câteva orașe unde există puncte de belvedere, situate sus, la înălțimea unor clădiri. De exemplu la Cluj avem turnul catedralei Sf.Mihail, la Oradea avem turnul primăriei, la Sighișoara e turnul din Cetate, la Constanța e minaretul moscheii și lista ar putea continua. Timișoara, desemnată în acest an Capitală Culturală Europeană, nu are un altfel de loc de unde poți să vezi orașul de sus. Poate că de aici și ideea Ordinului Arhitecților din România, filiala Timiș, de a aduce și monta în centrul orașului ”Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara” - un proiect al catalanilor de la Maio Architects.