Kincs Gyula omagiat la 110 ani de la moarte

Acum 10 ani, în decembrie 2015 scriam în prefața materialului In Memoriam Kincs Gyula (1859-1915) următoarele: „o comunitate este datoare să-și cunoască istoria, să-și prețuiască valorile și să-și cinstească înaintașii. Iar dacă acea comunitate este multietnică și multireligioasă cum sunt majoritatea comunităților transilvănene, atunci cunoașterea reciprocă a personalităților etniilor ce o compun devine un deziderat. Iată de ce am considerat mereu că istoria Zalăului nu este completă fără acceptarea și cunoașterea personalităților care au influențat cultura maghiară și prin extensie pe cea a concetățenilor de astăzi.” Au trecut de atunci 10 ani, noi tot cu dezideratul am rămas. Cele două mari comunități ce viețuiesc în Țara Silvaniei, românii și maghiarii, mai au încă multe punți de construit. Pe de o parte ultimele alegeri au demonstrat că o bună parte dintre români au intrat într-o zonă așa zis suveranistă, care de fapt nu este altceva decât una extremistă, cu accente neo-legionare, iar pe de altă parte, comunitatea maghiară se baricadează în bula ei, în narațiuni ce nu trec deloc înspre o cunoaștere sinceră, reciprocă. Încă ne mai batem cu pumnul în piept fiecare cu personalitățile ei, fără să înțelegem deloc că cei care au construit orașul acesta, maghiari, evrei, romi, români trebuie asumați de toți. Dar ce să vorbim când, „galeria primarilor Zalăului” începe cu primul primar român de după Unire, ca și cum orașul acesta ar fi fost întemeiat atunci. Sau, de cealaltă parte, la unele evenimente culturale de aniversare sau comemorare a unor personalități maghiare, românii nu participă deloc...

Acum 10 ani, în decembrie 2015, un grup de zălăuani, români și maghiari, din jurul grupării „Amintiri despre Zalău”, depuneau o coroană de flori la mormântul lui Kincs Gyula din cimitirul reformat Zalău, o coroană ce avea panglici roșu-galben-albastru și roșu-alb-verde, cum nu s-a mai văzut prin Zalău. Apoi, în ianuarie 2016 se organiza la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj masa rotundă cu titlul „In Memoriam Kincs Gyula”, materialele prezentate atunci făcând obiectul unui supliment al revistei de cultură „Caiete Silvane”. Acum, la 10 ani distanță, comunitatea maghiară a ales, firesc, să-l comemoreze pe Kincs Gyula prin dezvelirea unei plăci în holul școlii la care a fost profesor - Colegiul Național „Silvania” (fostul Colegiu Reformat Wesselenyi” Zalău. Prezentăm în cele ce urmează un material semnat de Kürti Barna, căruia îi mulțumim și pe această cale pentru disponibilitatea de a scrie un rezumat în limba română.

Sâmbătă, 28. iunie 2025, ora 11:00, în Sala Festivă a CNS am organizat în numele Asociației Muzeul Ardelean (Erdélyi Múzeum Egyesület) un eveniment de comemorare a 110 ani de la moartea lui Kincs Gyula (Zalău, 16.08.1859. -Zalău, 31.12.1915). Evenimentul a fost închinat memoriei ilustrului profesor, care a fost directorul Colegiului Reformat din Zalău, redactor al ziarului Szilágy, istoric local, mentorul lui Ady Endre, dirigintele lui Iuliu Maniu. El a fost cel care contribuit în mod decisiv la construcția actualei clădiri principale a CNS, construcție finalizată în anul 1902.

Invitați:

-  dr. Péntek János, Născut la 7 iulie 1941 (Izvorul Crișului), lingvist și etnograf recunoscut pentru studiile sale în domeniul sociolingvisticii, dialectologiei, respectiv relației dintre cultură și limbă, a absolvit specializarea de limbă și literatură maghiară la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în anul 1964, iar în anul 1976 a devenit doctor în filologie. În perioada 1990-2006 a fost directorul Departamentului de limbă maghiară și lingvistică generală. Este membru al Academiei de Științe din Ungaria, directorul Institutului de Lingvistică „Szabó T. Attila” și președintele Asociației pentru Cultivarea Limbii Maghiare din Transilvania. Este cunoscut ca autor a numeroase studii, monografii și dicționare publicate în limba maghiară, română, engleză și germană, iar pentru activitatea sa de cercetare a fost distins cu mai multe premii prestigioase, printre care premiul Széchenyi, cea mai înaltă distincție din domeniul științific al statului maghiar. 

- dr. Sípos Gábor, profesor universitar, membru al Academiei de Științe din Ungaria, fost președinte, actualmente vicepreședinte al Asociației Muzeul Ardelean cu sediul în Cluj-Napoca. 

- dr. Benő Attila, profesor universitar, poet, traducător (n. 10 mai 1968, Târgu-Mureș. Liceul de Matematică-Fizică „Alexandru Papiu Ilarian” (specializarea: istorie-filologie) în anul 1987. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj–Napoca, Facultatea de Litere (specializarea: maghiară-engleză), 1995. Debut editorial în 1995 cu volumul de versuri „Csontkalitka”, la Editura Kriterion. Cadru didactic la Catedra de limba şi cultura maghiară în cadrul Facultății de Litere din 1999. În mai 2000 a susținut teza de doctorat „Interferențe semantice în contactul lingvistic româno-maghiar” cu distincţia „summa cum laude” la Universitatea Babeș-Bolyai. Director executiv al Institutului de Lingvistică „Szabó T. Attila” din Cluj-Napoca din anul 2001.

Programul evenimentului:

• Ora 11:00 - dezvelirea plăcii memoriale din granit negru în amintirea profesorului Kincs Gyula 
• 11:15 - Sala festivă a CNS

Cuvinte de salut din partea lui:

- Kovács Kuruc János, gazda evenimentului, președintele Asociației Muzeul Ardelean, filiala Zalău și împrejurimile;

- Seres Dénes, deputat în Parlamentul României; 

- Kádár Tamás, protopop reformat al Eparhiei Zalău; 

S-a prezentat un program artistic de către grupul vocal-instrumental „l'Adyk” al CNS, condus de profesorul Fazakas István - Levente 

Profesorul universitar dr, Benő Attila a prezentat un studiu despre Kincs Gyula cu titlul „Kincs Gyula, profesorul vizionar, susținător al unui crez măreț”. Profesorul universitar Sípos Gábor a prezentat studiul „Kincs Gyula și biblioteca Colegiul Reformat”. Profesorul universitar Péntek János a reiterat rolul dascălilor dedicați și cu vocație în modernizarea și dezvoltarea actului educativ al unei comunități. Dincolo de sistemul educațional, contează modul în care dascălul înțelege să interacționeze cu elevul. Principiile morale, spiritul de dreptatea și echitatea, spiritul pedagogic, alături de o solidă pregătire profesională sunt niște calități pe care Kincs Gyula le-a avut fără îndoială. Toți cei care au luat cuvântul au fost de acord că am avut ocazia să evocăm nu doare un profesor, ci și un vizionar, care a clădit nu doar clădirea școlii, ci și caractere. 

Din mâinile sale au ieșit personalități ca Ady Endre sau Iuliu Maniu, ca să evoc doar două dintre cele mai cunoscute personalități care au făcut cinste acestei școli. De remarcat deschiderea acestui mare dascăl către susținerea valorii autentice. A militat pentru a asigura suport material pentru cei fără posibilități financiare, a asigurat masă și cazare pentru cei care au fost nevoiți să locuiască la internatul școlii. 

Chiar dacă școala era de confesiune reformată, el a facilitat accesul la învățământ oricui dorea să învețe, fără discriminări confesionale sau de sex. La Colegiul Reformat învățau elevi de diferite confesiuni religioase, reformați, catolici, israeliți, fără discriminare. Kincs Gyula a fost cel care a permis accesul la colegiul pe care îl conducea al fetelor, care până atunci frecventau doar școala de fete. Kincs Gyula și alți dascăli dedicați au pus Colegiul Reformat din Zalău pe harta școlilor importante ale vremii, au creat școală și tradiție, fără a fi inflexibili la curentele moderne ale epocii. 

Kincs Gyula a inițiat cursuri practice de grădinărit, de pomicultură, a introdus printre primii cinematografia în scop didactic, a condus cenaclul literar unde Ady Endre a prins aripi, a redactat și condus ziarul Szilágy și Szilágyság, unde a publicat primele versuri ale viitorului mare poet Ady. A contribuit la dezvoltarea bibliotecii, care a ajuns la 25000 de volume pe vremea aceea. L-a sprijinit pe Petri Mór la studiile și documentările lucrării monumentale „Monografia comitatului Sălaj". A ajutat la finanțarea călătoriei lui Ady Endre la Paris, unde, prin grija sa i-a obținut un post de corespondent al unui ziar din Budapesta „Budapesti Napló”, dar a trimis corespondențe și articole și ziarului „Szilágy”. 

Așadar, vorbim despre o personalitate complexă, un vizionar inovator cu spirit liberal, păstrător al tradițiilor, dar cu deschidere la nou, la modern. Bun organizator, cu spirit antreprenorial, reușește prin demersurile sale să faciliteze construcția clădirii principale a școlii, în locul celei vechi, care a devenit improprie funcționării la standardele unei cerințe tot mai crescute. A fost implicat în viața culturală a orașului, a purtat o corespondență cu personalități importante ale vremii, printre care cu Fadrusz János, cel care avea să amplaseze în orașul Zalău grupul statuar Wesselényi și monumentul Tuhutum, numit și Altarul păgân. A editat ziarul „Szilágy”, mai apoi, din 1910, „Szilágyság”, a scris studii, cărți și articole despre istoria locului. A fost Consilier Regal, o demnitate pe care doar oameni cu reale calități o dobândeau în acele vremuri. 

Cu 110 ani în urmă, în data de 31 decembrie 1915 a căzut secerat pe stradă, decedând în mod fulgerător, la vârsta de 56 de ani, în plină putere creatoare, lăsând în urmă o moștenire pe care o evocăm și azi. 

La 100 de ani de la moartea sa, grupul de facebook „Amintiri despre Zalău”, în colaborare cu Centrul de Cultură Sălaj, niște entuziaști care au crezut că o asemenea personalitate poate da exemplu de bună conviețuire unor oameni de diferite naționalități și confesiuni, l-au comemorat pe marele dascăl, om de cultură, mentor și patriot local. Ei s-au numit Mureșan Daniel, Matyas Mirel, Săuca Daniel, László László, Kovács Judit, Kürti Barna 

Fotografii de la eveniment au fost postate pe pagina de facebook Sziláyszági  Szó