Rezidențe artistice la Marin (2): Ioana Tațer și Amélie Barnathan

Rezidențe artistice la Marin, într-un sat oarecare din Sălaj? Acesta a fost primul gând pe care l-am avut, atunci când am auzit despre acest proiect. Mă rog, Marin (comuna Crasna) nu e chiar un sat uitat de lume, ba se poate spune că e deja un punct de reper pe harta evenimentelor cultural-etnografice sălăjene. Asta datorită „Marinei din Marin” - alias Patricia Marina Toma, o tânără harnică, o neobosită promotoare a tradițiilor locale. Chiar și așa, Marin rămâne un sat, ori impresia generală este că la sat nu poți face mare lucru. Dar ce ziceți de un proiect „Made in Sat” care sună cel puțin ciudat prin asocierea englezescului „made” și românescului „sat”? Da, „Made in sat” este noul brand sub care Patricia își derulează proiectele faine. Unul dintre acesta este cel legat de rezidențele artistice - International Artist in Residency - Rural Romania

expoziția artistelor Ioana Tațer și Amélie Barnathan. Foto: Patricia Marina Toma

Mi-am propus, sper să și reușesc, să ajung la cele 4 rezidențe pe care Patricia le organizează în această vară la Marin. Din respect față de munca ei dar și pentru a-mi satisface curiozitatea. Chiar vreau să-i cunosc pe artiștii ce vin la Marin, sunt interesat de percepția lor despre satul românesc în general, dar mai cu seamă despre satul sălăjean. Așa că, mi-am reluat (parțial) „hoinăreala” prin Sălaj și iată-mă în fața casei albastre din Marin.

Intru cu sfială în curte, o curte ca la țară: cu iarbă, cu flori, cu viță de vie, cu fântână cu cumpănă. Pășesc atent pe cărarea bătătorită de pași și mă îndrept spre fântână, acolo unde la o masă de lemn mă așteaptă una dintre artiste. Este Ioana Tațer, româncă stabilită în Quebec, Canada. Ne salutăm, prezentările fiind făcute de Patricia, și ne apucăm de povestit, ca și cum ne-am cunoaște de multă vreme. Avem și „un numitor comun”, am aflat că Ioanei îi plac păsările, motivul pentru care mă aflu aici este acela de a o însoți pe Ioana și pe colega ei la o tură de birdwatching în ecosistemul de la Vârșolț.

cu artistele rezdente la Marin, la o poveste

Ioana Tațer: „Am căutat rezidențe artistice în România, așa am aflat de Made in Sat. Ceea ce fac eu este artă ecologică, am pornit de la întrebarea: ce impact are arta mea pe planetă? Cum pot să fac ca impactul să fie cât mai mic. Am început să explorez diverse zone, să fac țesătură, broderie, împletituri de stuf. Evoluând, am ajuns să utilizez numai materiale vegetale.”

Ioana Tațer alături de ierbarul realizat la Marin. 

Ioana este un artistă multidisciplinară ce lucrează în principal cu fibre naturale pe care le colorează cu pigmenți naturali obținuți din plante culese din arealul local. Este o ecologistă convinsă, așa că intervențiile sale în ecosistemele (uneori fragile) pe care le găsește, se face respectând Natura. Chiar și ierbarul întocmit cu diverse plante găsite prin pădurile și pășunile din arealul local. Când ați văzut ultima dată un ierbar? Știu că nu se mai practică, însă era o bună ocazie ca elevii să ia contact cu flora locală. Ei bine, ierbarul realizat de Ioana va rămâne la Marin, la Centrul Cultural și Artistic MarinArt, unde va putea fi admirat de cei care vor trece pe aici, fie ei adulți sau copiii.

Ioana mi-a arătat ce a lucrat de când este la Marin. A țesut la război, pe fir de cânepă, pe care le-a vopsit cu pigmenți naturali. De asemenea a creat un bioplastic, folosind ingrediente naturale. Bioplastic creat în Sălaj din materiale locale? Da, ați citit bine! Oare ne aude vreun întreprinzător?   

Ioana îmi arată cum a colorat firele cu pigmenți naturali

Inevitabil, discuția noastră a migrat spre subiectul comun: păsările. N-am venit la Marin cu mâna goală, am adus clasoare cu timbre și cărți poștale, toate având tematica păsări. În timp ce răsfoiam clasoarele, am cunoscut-o și pe cealaltă artistă rezidentă la Marin prin proiectul „Made in Sat”.

Amélie Barnathan e franțuzoaică, stabilită la Londra. Este artist vizual ce lucrează cu desen și alte tehnici mixte. Folosește acuarela și guaj-ul (un tip de vopsea pe bază de apă). Am pătruns cu sfială în universul creației sale, întotdeauna simt că invadez oarecum zona de creație a artiștilor. Amélie creează într-un spațiu ce se pretează la genul de artă pe care-l practică, este vorba despre biblioteca Centrului Cultural și Artistic MarinArt. Aici, înconjurată de cărți, de exponate etnografice, Amélie poate plonja în universul mitico-religios al oamenilor satelor sălăjene. Asta o ajută, întrucât arta sa pornește de la reprezentările naive medievale și are în centrul atenției figura umană.

Amélie Barnathan în atelierul de creație de la Marin

Pe o masă stau răsfirate, într-o aparentă dezordine, schițe ale viitoarelor desene. Frapează pozițiile în care sunt reprezentate figurile umanoide, ce te duce cu gândul că arta creată de Amélie poate fi de factură suprarealistă. Un suprarealism naiv, dacă-mi este permis termenul. Există și o oarecare influență a artei fantasy, pe care un ochi atent o poate observa. Un „fantasy naiv de factură suprarealistă„ - ar putea fi genul artistic pe care Amélie îl promovează. 

Ceea ce mi se pare interesant, este că Amélie desenează având ca temă de inspirație lumea onirică populată cu monștri și himere, ca într-un bestiar medieval. Este dacă vreți, zona de frontieră dintre conștient și inconștient, acea fâșie - „no man's land” pe care nimeni nu îndrăznește să pășească, cu excepția artistei. Pașii ei, pe nisipul ud al fâșiei, persistă o perioadă, până ce vântul uitării șterge urma lăsând loc alteia. Și tot așa, ca într-un ciclu neîntrerupt. Scenele desenate de artistă sunt adevărate manifeste feministe, femeia jucând un rol central, încercând să depășească diferitele bariere impuse de societate. 

schițe ale desenelor realizate de Amélie

Îmi place tare mult ideea organizării unor mini-expoziții, la finalul fiecărei rezidențe. Și cum Sălajul duce lipsă de spații expoziționale (da, știu că sunt câteva...), soluția găsită este ca exponatele celor două artiste să facă obiectul unei expoziții la Marin, chiar în locul de inspirație a acestora. Îndrăzneață abordare, cunoscut fiind faptul actul de cultură nu mai este atractiv, că și în zonele urbane publicul ce vizitează o expoziție este cvasi-inexistent. Să nu aduceți ca argument la această stare de fapt mult invocata „lipsă de timp”. Nu, nu timpul este de vină, ci mai degrabă lipsa unei educații culturale. Aici, la acest aspect, mai avem mult de lucru...

Celor două artiste li se adaugă încă un rezident la Marin.
De la stânga la dreapta: Steve Santander, Ioana Tațer, Amélie Bnathan, Patricia Marina Toma. Foto: Patricia Marina Toma

Foto: Patricia Marina Toma

Aspecte din Expoziția de la Marin. Foto: Patricia Marina Toma

Mai multe imagini de la vernisajul expoziției montată de cele două artiste, pot fi văzute accesând albumul realizate de Patricia Marina Toma, căreia îi mulțumim pentru acordul de a publica aceste fotografii.