Abația Melk, cea mai faimoasă dintre abațiile benedictine din Austria

Ordinul călugărilor benedictini a fost fondat în secolul al VI-lea în Italia de către Sf.Benedict din Nursia, abația mamă fiind cea de la Monte Cassino. În Austria, prima abație benedictină a fost înființată în secolul al VIII-lea la Salzburg, ordinul devenind o forță majoră abia în secolul al XI-lea. Dezvoltarea sa se leagă de cea a statului Austriac sub dominația Baberingilor. Abațiile construite de către benedictini sunt adevărate castele fortificate construite pe culmi inexpugnabile, la umbra și protecția acestora dezvoltându-se așezări rurale.

Dintre toate abațiile benedictine din Austria, cea de la Melk pare a fi cea mai impozantă, poate și datorită situării acesteia pe o terasă ce oferă o priveliște excepțională asupra Dunării. Abația Melk (Stift Melk – în limba germană) este vizibilă și de pe autostrada A1 (Westautobahn) ce leagă Viena de Salzburg.

Istoria Abației Melk este strâns legată de începuturile statului austriac. Încă din perioada carolingiană, au fost fondate teritorii cunoscute sub numele de Marca (Mark) conduse de un principe (Graf) având titlul nobiliar de marchiz. Astfel, conducătorii acestor teritorii se numeau Margrafi. Marca de Austria, cu capitala la Viena a fost fondată în 976, fiind condusă inițial de ducii de Bavaria, iar mai apoi de dinastia Babenberg . Împăratul Otto al II-lea stabilește în 976 Marca Austriei (Marcha Orientalis – în limba latină) și îi încredințează conducerea acesteia lui Leopold Ilustrul din Casa de Babenberg. Leopold al II-lea (1075-1095) din aceeași Casă de Babenberg, i-a invitat la Melk pe benedictinii din Lambach și le-a dăruit pământul și castelul pe care aceștia l-au transformat într-o abație fortificată.

Silueta maiestuoasă a Abației Melk este vizibilă de la mare depărtare. Asta pentru că este situată pe culmea unui deal, deasupra orașului. Ca să ajungi la abație, nu-ți trebuie mai mult de 10 minute, autostrada trecând chiar pe lângă oraș. Obiectivul turistic este bine semnalizat și pe autostradă, din orice direcție ai veni. Odată ajuns în oraș, trebuie să urmezi indicatoarele care te vor duce pe strada Stiftstrasse spre parcarea de pe platoul din zona parcului. Parcarea este mare, au loc sute de autoturisme dar și zeci de autocare. Este normal, Abația Melk fiind unul dintre obiectivele turistice importante ale Austriei. 

În zona parcării există o terasă de unde ai o vedere magnifică atât asupra abației cât și asupra orașului ce se întinde la poalele dealului. Câteva indicatoare mari, oferă informații despre abație, despre oraș sau despre Valea Wachau în germană, engleză dar și alte limbi de circulație internațională. Există o hartă amănunțită a complexului de clădiri ce alcătuiesc Abația Melk. Pe unul dintre panouri apare informația legată de includerea abației în Patrimoniul Mondial UNESCO. 

vedere asupra abației de pe terasa din parcare

panouri de informare pentru turiști

Abația este deschisă spre vizitare din martie până în octombrie. În lunile martie, aprilie și octombrie accesul este permis între orele 9.00 și 16.30 (ora ultimei intrări fiind 16.00) în timp ce din mai și până în septembrie, programul de vizitare este de la 9.00 la 17.30 (ora ultimei intrări fiind 17.00). Prețul unui bilet, ce se poate achiziționa de la punctul de informare din prima curte a abației, este de 10 euro / persoană pentru adulți. Pentru copii și studenți de până la 27 de ani, biletul costă 5,5 euro / persoană iar pentru familii există un bilet ce costă 20 euro. Pentru tururile ghidate, prețul fiecărui bilet se majorează cu 2 euro. Lista completă cu toate prețurile, poate fi consultată pe site-ul oficial al abației, sau aici.

Din parcare, cobori pe scări monumentale ce duc spre intrarea în complexul de clădiri. O serie de lampadare însoțesc scările iar în partea lor superioară o structură spiralată de fier are inscripția PAX. Înainte de a intra propriu-zis în abație, adică dincolo de zidurile fortificate, există o serie de clădiri ce completează infrastructura turistică a obiectivului: restaurante, cafenele, toalete etc. O mică grădină oferă loc de relaxare. 

Intrarea în complexul de clădiri ale abației

terasă în fața restaurantului abației

Scări monumentale duc din parcare spre abație

Poarta de intrare în abației este monumentală, în stil baroc austriac. Deasupra, intrării există un superb grilaj de fier forjat aurit, iar pe fronton apare cu cifre romane anul  ANNO MDCCXVIII. Intrarea este flancată de două statui impunătoare. Odată ce ai intrat pe poartă, ajungi în prima curte, cea mică. O altă poartă, de fapt un mic culoar ce amintește de cele de la Hofburg prin faptul că are plafonul pictat. Această mică sală - dacă se poate numi așa are și un nume: sala Sf.Benedict. Odată traversată acestă sală dai de o altă curte interioară, cea mai mare. Este Curtea Prelaților. În mijloc se află o superbă fântână etajată. Cele patru laturi ale curții sunt delimitate de zidurile pe trei niveluri ce adăpostesc Muzeul Abației (în partea stângă), sau gimnaziul Abației Melk (Stiftgymnasium Melk) unde studiază peste 900 de elevi. Este Școală Asociată UNESCO, așa cum rezultă dintr-o plăcuță montată la intrare.

Portalul de intrare în Abația Melk

Fântâna din curtea interioară

În cadrul Abației Melk, practic se vizitează muzeul abației amenajat în 11 săli situate la etajul aripii din stânga curții mari, cea care dă spre oraș: sala de marmură, terasa exterioară, biblioteca abației și Biserica Abației. Toate acestea cu același bilet de intrare. Pentru grădini și pavilionul baroc, există bilet de intrare separat care costă 4 euro / adult. Grădinile sunt deschise doar în perioada 1 mai – 31 octombrie, iar accesul se face doar între orele 9.00 – 17.00. 

Primul lucru de care dai atunci când urci la etaj, acolo unde este amenajat muzeul abației, este tabloul de mari dimensiuni ce-i înfățișează pe Maria Therezia – Regină a Ungariei, care a vizitat abația de trei ori, în anii 1743, 1745 și 1764. Tabloul, ulei pe pânză, datează din 1741 și a fost realizat de Martin von Meytens. Alături, într-un tablou la fel de mare, este reprezentat Francisc I – împărat al Sfântului Imperiu German. Prin căsătoria sa cu Maria Therezia a întemeiat linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg.

Maria Therezia și Francisc I

Sus la etaj, în 11 săli, este amenajat muzeul abației. Conceptul expozițional este unul interesant: fiecare sală are o denumire care încearcă să cuprindă simbolic ceea ce este expus; la fel fiecare sală este luminată într-o altă culoare. În fiecare sală există panouri informative în limbile germană, engleză, italiană și franceză. Este descrisă prin exponatele prezentate viața Sf.Benedict  (480 - 543) – întemeietorul ordinului benedictin și sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este considerat de către creștini ca fiind patriarhul călugărilor din Occident, având un impact major asupra monahismului occidental și asupra civilizației medievale europene. ”Ora et labora” adică ”roagă-te și muncește” este crezul după care s-a ghidat toată viața Sfântul Benedict.

Prima sală, dominată de culoarea albastră, se intitulează ”Listen With your Heart” (Ascultați cu inima). Aici sunt expuse Regulile Sf.Benedict, un manuscris valoros din sec.XIII ce provine din Italia. În niște nișe încastrate în perete se află diverse obiecte bisericești.  Ușa ce dă în sala următoare, în care domină culoarea verde și intitulată ”A House of God and Man” (O casă pentru Dumnezeu și Om), este încadrată de un fel de piramidă, de un fel de scări pe care sunt scrise cuvinte în germană. Camera verde, este dedicată familiei Babenberg pentru care Melk a fost una dintre reședințe. Sunt expuse câteva relicve creștine importante: moaște ale Sfântului Coloman, o bucată din crucea lui Hristos sau un altar mobil ce încadrează un pergament cu ”legenda Crucii din Melk”dar și picturi austriece din secolul al XV-lea. Există și câteva display-uri pe care sunt redate imagini ale diferitelor obiecte de cult.

carte de rugăciune în format de călătorie

Sala următoare, în care domină culoarea maronie, este de fapt un culoar de trecere spre cea de a patra sală. De o parte și de alta a culoarului de trecere, delimitat de o balustradă de inox, sunt expuse obiecte de cult (potire, crucifixe) dar și tablouri de o reală valoare artistică și istorică. Această sală este intitulată ”The Ups and Downs of History” (Urcușuri și coborâri ale istoriei) cu referire la perioadele de glorie sau de declin ale mănăstirii de aici.

Cea de a patra sală a muzeului Abației Melk se intitulează ”The Wood of Life” (Lemnul vieții) ce trimite spre lemnul crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Mica sală expune câteva crucifixe din perioada romanică târzie de proveniență austriacă.

Crucifix - cca 1200

Următoarea sală a muzeului, a cincea, impresionează prin faptul că pereții acesteia sunt tapetați cu oglinzi ce reflectă sculpturile aurite din colțuri. Practic este camera care încearcă să ilustreze ce a însemnat contrareforma catolică: vrând să demonstreze că Dumnezeu este viu, creștinii i-au dedicat biserici impozante, bogat ornamentate, de parcă nimic nu era suficient de frumos și de minunat. Potire și crucifixe de aur și argint cu pietre prețioase, sunt expuse spre deliciul vizitatorilor.

Sala 6 – ”Heaven on Earth” (Raiul pe Pământ) în care domină culorile albăstrui, arată puterea de care s-a bucurat Biserica Catolică în secolele XVII-XVIII. Sunt expuse superbe veșminte preoțești din secolul XVIII. Turiștii trec apoi într-o altă sală ce contrastează puternic cu celelalte vizitate până acum. Pereții sunt simpli, de cărămidă iar undeva spre fereastră este expus un cosciug simplu din lemn. Sala este intitulată ”In the Name of Reason” (În numele rațiunii) – cu aluzie clară la perioada domniei Mariei Therezia (1740-1780) și a fiului ei Iosif al II-lea (1780-1790).

Următoarea sală este atipică. Se intitulează ”The Whole person” (Omul întreg) și face referire la perioada în care lumea externă, atee și secularizată a influențat până și viața din mănăstiri. Din pereți parcă ies 11 oameni (realizați din mulaje de ghips). Cea de a douăsprezecea etapă care întregește imaginea omului este chiar vizitatorul însuși. De pe patru videoproiectoare instalate sus, pe cei patru pereți, sunt proiectate pe pereții opuși imagini ce descriu viața din interiorul abației. Unele videoproiectoare sunt interconectate, pentru ca imaginile ce se succed să aibă o logică, să creeze o imagine dinamică. Foarte interesant acest mod de abordare.

”The Path of the Future” (Calea viitorului) se intitulează următoarea sală a muzeului. Acesta este dominată de un altar gotic târziu, constituit din 8 icoane mari ce descriu patimile Mântuitorului, realizate de Jörg Breu  (1502). Interesant este că în spatele acestora, se află alte 8 icoane, tot cu scene biblice, realizate de Arnulf Rainer  (1966).

Altarul gotic

”To Glorify God in Everything” (Sa-l slăvească pe Dumnezeu în toate) – se intitulează ce de a 10-a sală a muzeului Abației Melk. Potrivit uneia din Regulile Sf.Benedict ”totul în mănăstire ar trebui să se întâmple într-un mod care să fie spre gloria lui Dumnezeu, chiar și preocupările lumești”. În acestă sală sunt expuse ciocanul și mistria – ca simboluri ale construcției mănăstirii. O pistră de hotar, ca un fel de bornă kilometrică are sculptată pe ea heraldica abației, două chei încrucișate. Tot aici este expusă și lada tezaurului care are un sistem complicat de închidere. Turiștii au aruncat înăuntru, printr-o fantă, monede și bancnote de tot felul.

mecanism complicat pentru lada tezaurului

Penultima sală, intitulată ”The City of the Mountain” (Orașul de pe munte), expune una dintre machetele abației și ale orașului Melk. Macheta este un omagiu adus celor care au construit actualul edificiu baroc al abației: Abatele Berthold Dietmayr (1700-1739) sau arhitecții Jakob Prandtauer și Iosif Munggenast. Macheta este extrem de realistă, casele din oraș dar și Abația Melk sunt redate cu acuratețe.

Una din machetele Abației și a orașului Melk

În fine, ultima sală a muzeului, intitulată ”Motion Is a Sign of Life” (Mișcarea este un semn al vieții) conține o altă machetă, de data asta mult mai mare a abației. Macheta realizată la scara 1:100 se află sub un patrulater de sticlă, aflat pe un suport mecanic circular. Practic macheta se rotește mereu, turistul putând vedea abația din toate unghiurile. Tavanul de oglinzi amplifică acestă imagine. Sala este dedicată arhitectului Jakob Prandtauer, a cărui portret domină unul dintre pereții acesteia. Este expus și contractul original de atribuire a lucrărilor, datat 1702.

Machetă a Abației Melk realizată la scara 1:100

portret al arhitectului Jakob Prandtauer

Contractul din 1702, de atribuire a lucrărilor arhitectului Jakob Prandtauer

Periplul prin Abația Melk continuă apoi prin ”Sala de marmură”. Mare, impunătoare, a fost sala de recepții a abției. Denumirea provine de la pereții tapetați cu marmură provenită din carierele Adnet și Untersberg din landul Salzburg.  Plafonul pictat de Paul Troger (1731) înfățișează scene mitologice: Palas Athena pe un car tras de lei este simbol al înțelepciunii. Hercules aflat în stânga, simbolizează forța, iar câinele cu trei capete reprezintă Iadul, Noaptea și Păcatul. Pictura murală este o aluzie la împăratul Karl VI și exprimă chintesența Casei de Habsburg: conducătorul aduce oamenii de la întuneric la lumină, de la rău la bine. Inscripțiile de desupra ușilor sunt extrase tot din Regulile lui Benedict: ”hospites tamquam Christus suscipiantur” (oaspeții trebuie să fie primiți ca și Hristos), respectiv ”Et omnibus congruus onoare exhibeatur” (și fiecare să primească cinstea ce i se cuvine).

Sala de Marmură - sală de ceremonii

Pictură murală de Paul Troger

Din ”Sala de Marmură”, copleșiți de ceea ce au văzut, turiștii ajung pe terasa panoramică ce dă înspre o parte a orașului, cea dinspre valea râului Melk care se varsă în Dunăre. Imaginea este una spectaculoasă, casele stau aranjate cuminți, iar verdeața ce abundă în zona râului este ca o antiteză la edificiile create de om. Nu te mai saturi să admiri peisajul, însă realizezi că mai ai de văzut alte două obiective extrem de importante: biblioteca și biserica. Practic acestă terasă, ca o potcoavă, leagă cele două laturi ale Abației. 

Vedere asupra orașului Melk

Confluența râului Melk cu Dunărea

În bibliotecă, se intră direct de pe terasă. Odată intrat în lumea cărților, nu se poate să nu fii copleșit atât de rafturile din lemn masiv, ornate în stil baroc, în care stau așezate șiruri lungi de cărți, îmbrăcate în piele, având cotoarele ornate. Pe cele două laturi sunt ferestre mari prin care pătrunde lumina. Loburi mari ale Pământului sunt așezate în fața ferestrelor, în timp ce în mijlocul încăperii, într-o vitrină, sunt expuse cele mai importante cărți aflate aici. Abia cum realizezi că plafonul bibliotecii este pictat, cu scene mitologice și alegorice. Fresca este atribuită aceluiași Paul Troger și a fost realizată în 1731-1732. În mijloc se află Credința, iar în cele patru colțuri virtuțile cardinale: Înțelepciunea, Dreptatea, Tăria și Cumpătarea. Cele patru sculpturi din lemn reprezintă cele patru facultăți: Teologia, Filosofia, Medicina și Jurisprudența.  Biblioteca Abației Melk, are 12 camere în care se află 1888 manuscrise (dintre care 750 tipărite înainte de 1500), 1700 de lucrări din secolul XVI, 4500 din secolul XVII, 18.000 din secolul al XVIII-lea. Toate acestea, împreună cu cărțile mai noi din secolele XIX-XX alcătuiesc fondul de aproximativ  100.000 de volume. Dintre acestea, doar 16.000 sunt expuse în acestă sală ce se poate vizita.

Magnifica Bibliotecă a Abației Melk

Dincolo de sala mare a bibliotecii, o altă sală mai mică tapetată tot cu rafturi pline de cărți. Se vede că sunt ceva mai noi,  din secolul XIX. Interesant este proiectul Institutului Waldzell, prin care în urma reuniunilor din 2004 încoace, au fost donate Bibliotecii din Melk manuscrisele ce reprezintă lucrările din diverse domenii ale științei, filosofiei sau literaturii. Acesta sunt încapsulate în cutii de metal, expuse pe un suport ce seamănă cu simbolul infinit dar și cu o ”bandă Moebius”.

Colecția de manuscrise ale Institutului Waldzell

De aici, prin două scări spiralate superbe, realizate în stil roccoco, se ajunge în celelalte săli ale bibliotecii, ce nu sunt deschise publicului. Dacă cobori, pe oricare din aceste scări ajungi în Biserica Abației.

Efect vizual deosebit dat de pictura scării în stil roccoco

Biserica reprezintă punctul central al vizitei la Abația Melk. Fațada exterioară, vizibilă de pe terasa panoramică, are două turnuri gemene cu orologii. Portalul este unul modest, deasupra sa se află inscripția ”venite Adoremus”, iar unul dintre îngerii reprezentați pare a fi Arhanghelul Mihail. În registrul superior, de o parte și de alta inscripției ”DIVIS PETRO ET PAULO APOSTOLORUM PRINCIPIBUS” se află statuile celor doi apostoli, Petru și Pavel. Sus, deasupra frontonului, între cele două turnuri se află statuia Mântuitorului, flancată de doi îngeri.

Fațada Bisericii Sf.Apostoli Petru și Pavel din cadrul Abației Melk

Apostolii Petru (stânga) și Pavel (dreapta)

Interiorul este pur și simplu magnific. Bogat decorat în stil baroc, având un altar pricipal și încă șase altare laterale, interiorul acestei biserici are un impact vizual puternic asupra vizitatorului. Nu știi unde să te uiți mai întâi: la altarul principal operă a lui Giuseppe Galli-Bibiena; la altarele situate de o parte și de alta a navei, câte trei pe fiecare latură; la lojele masive de lemn cu decorațiuni aurite; la superbul amvon de asemenea bogat decorat; la magnifica pictură murală de pe plafon sau la stranele de lemn care și acestea au decorațiuni în stil baroc. Practic, totul te copleșește, te strivește prin opulență și lux. Despre acestă biserică, una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut, voi reveni cu un amplu articol.

Două din altarele în stil baroc ale bisericii

Interiorul bogat ornamentat al Bisericii Abației Melk

Întreaga vizită a abației Melk durează aproximativ 2-3 ore, în funcție de ritmul fiecăruia. Iată de ce, toți cei care tranzitează Austria ar trebui să se abată din drum, cu atât mai mult cu cât, de pe autostradă până în parcarea abației nu îți trebuie mai mult de 10 minute. Pe site-ul oficial, există o hartă care îți arată cum poți să ajungi la abației, în funcție de mijlocul de transport ales.

Un articol despre orașul Melk, poate fi citit aici:

• Melk, bijuteria de pe Dunăre