Foto travel: Where is Mirel? (5): Italia în zig-zag

Continuăm seria notelor de călătorie scrise de Mirel Magop, globetrotterul care a pornit de mai bine de o lună în cea de a doua parte a expediției ”De la NordKapp la Capul Horn”. De data acesta cu un episod care descrie traseul urmat prin nordul Italiei și traversarea uneia dintre cele mai frumoase zone din Europa: Toscana. Așa cum mărturisește chiar el, a fost o perioadă densă în care a alternat muntele cu câmpia, în care a avut ocazia să-și etaleze frumosul costum popular sălăjean, în care s-a reîntâlnit cu prieteni vechi sau și-a făcut alții noi: ”Ultima perioadă de timp a fost bogată în evenimente, în kilometri, în trăiri, în emoții...Parcă prea multe ca mintea mea să le poată procesa și degetele să aibă răbdare să le împărtășească. dar încerc...fanii mei merită efortul (câți or mai fi?)...”

În precedenta relatare l-am lăsat pe Mirel aproape de Padova, în nordul Italiei. Tocmai traversase Munții Dolomiți și își propusese să se îndrepte spre Roma, iar de acolo spre sud, în Sicilia.

Mulți se vor întreba cum călătorește Mirel, care este secretul său. Departe de a-l înțelege pe deplin, am să încerc totuși să explic. Așa cum am spus la începutul acestui serial, scopul final al călătoriei lui Mirel Magop este cel mai sudic punct din America și anume Capul Horn. Cum ajunge până acolo este mai puțin important, contează momentele conjuncturale. Așa se face că nu are neapărat un plan prestabilit, un traseu de urmat. Asta îi dă libertate totală de mișcare, este liber să ”hoinărească” în voie. Deci nu trebuie să vă surprindă ”zig-zagul” pe care uneori îl face. El pornește dintr-un loc, pe jos însă dacă se întâmplă să-l ia cineva la ocazie, profită de aceasta și merge în direcția în care are drum șoferul. De acolo iar pe jos iar dacă e să îl mai ia cineva foarte bine, dacă nu atunci nu e nicio problemă. Nu stă ore întregi așteptând să-l ia cineva ci pleacă pe jos în direcția dorită.

Răspunzând mai multor întrebări, pe pagina sa de facebook a dat o explicație vis-a-vis de modul în care călătorește. Iată ce scrie: ”Mulți dintre voi se întreabă (pe bună dreptate) cum se circulă pe șoselele lumii în condiții de securitate. De la început pot să vă spun că nici un drum rutier nu garantează pietonului condiții de siguranță maximă. Nici dacă mergi pe stânga, nici pe dreapta...nici măcar prin șanțul de pe margine! Mulți dintre noi, dacă nu li s-a spus, au dedus logic că e bine să mergi în așa fel încât să vezi mașinile din față....să ai timp să te ferești în caz de...Doamne ferește! Corect! Dacă mergi 10,15 km sau o zi, două....După cum se știe, șosele sunt făcute în așa fel încât apa de ploaie să se scurgă repede...deci ... șosele sunt în pantă! Deci să continuăm pe firul logic....dacă mergi 100...200....sau mai mult, doar pe partea stângă, piciorul stâng va fi mai jos decât dreptul. Cât timp credeți că puteți merge așa? După un timp, pe loc drept veți merge șontâc-șontâc! Asta ar fi o problemă... O altă problemă ar fi mașinile aflate în depășire...pot trece (īn viteză) la câțiva cm de voi.Oricum, din experiența mea de aproape 30 000 km merși pe marginea drumurilor, pot să vă împărtășesc că eu folosesc curbele pentru a schimba partea de mers...adică fac și eu ca mulți șoferi....tai curba (bineînțeles, când traficul mi-o permite!), Apoi, logic, pierderea controlului la curbe de către șoferi are o frecventă covârșitoare pe curba exterioară (e vorba de forța centrifugă,nu?). In general folosesc stânga, dar schimb partea când un picior da semne că e mai solicitat decât celălalt, când pe partea cealaltă e mai mult loc...când vreau să fac autostopul, etc...etc. Dar principalul motiv rămâne cel cu solicitarea alternativă a picioarelor!”

Drumuri umbroase în Castellina in Chianti

Acum că știm de ce îl vedem în poze atât pe partea stângă a drumului cât și pe dreapta, să ne continuăm șirul notelor de călătorie. După ce a traversat Dolomiții și ne-a încântat cu imaginile surprinzător de frumoase, s-a îndreptat spre Padova. Contrastul dintre ”iarna” de pe munte și ”primăvara” de jos, din câmpie l-a determinat să scrie unele dintre cele mai frumoase însemnări. Iată ce scria pe pagina sa de facebook în data de 5 mai: ”Până acum am tot mers pe coama munților...care mai de care mai înalt, cu mai multă zăpadă...cu frig (0 grade noaptea)... Nu m-am regăsit, parcă am mers mecanic și contra-cronometru. În afară de Dolomiti, restul munților parcă s-au înteles să nu mă impresioneze.Și-atunci...ce caut eu prin frig, cocoțat pe piscuri, printre copaci încă morți, prin pietre monocolore și iarbă uscată? Dar totuși...ce caut eu? Tot în aceeași zi am găsit răspunsul...mi-am dat seama nu ce caut...ci ce să nu caut! Să nu caut natura moartă. Coborând de pe piscuri, jos, unde sunt 1000 de nuanțe de verde, unde oriunde te uiți ai vrea să faci o poză (două!)...ca să te uiți în fiecare an la ea... AM DESCOPERIT CE CAUT! VIATA!”

Despre Padova scrie: ”Padova am mai vizitat-o când am fost în rolul lui Badea Cârțan, dar e un loc unde aș reveni mereu cu plăcere... Și chiar dacă am ajuns la miezul nopții, cineva m-a așteptat. Același lucru mi s-a întâmplat și la Bologna și Florența: să ajung târziu și să fiu așteptat. În Italia, iată, am început să fiu răsfățat...”

La Bologna, Mirel a stat două zile. Suficiente ca să aibă o întâlnire oficială la Consulatul General al României. Îmbrăcat în costumul popular pe care l-a primit de la Ligia Alexandra Bodea din Iaz, a avut o întâlnire cu consulul general al României la Bologna, Excelența Sa domnul dr.Eugen Șerbănescu.

Mirel Magop în costum popular din zona Sălajului

De vorbă cu consulul general al României la Bologna

A avut timp și să vadă orașul Bologna, în special centrul istoric. Iată ce scria în data de 8 mai pe pagina sa de facebook: ”Bologna este un oras istoric care are circa 380.000 de locuitori. Cu toate că este unul din orașele bine cunoscute de către italieni, Bologna este mai puțin frecventată de vizitatori. Este capitala regiunii Emilia-Romagna , una din regiunile nordice ale Italiei. Bologna este cunoscută pentru cea mai veche universitate a lumii occidentale, pentru mâncărurile tipice, pentru arhitectura particularizată prin acoperișurile roșcate de tiglă, pentru teatre și viața de noapte. Bologna este renumită pentru arta culinară ("la cucina bolognese"). Este privit ca fiind un oraș progresist și bine administrat. Este unul din cele mai frumoase orașe ale Italiei și are una din cele mai bine păstrate zone istorice.”

Mirel Magop în Piața Centrală din Bologna

Fotografiind statuia lui Neptun

De la Bologna a luat-o spre Roma, acolo unde este așteptat pe 16 mai. A pornit spre Roma dar nu direct, ci prin Faenza, Florența, Siena, Perugia. ”La Bologna am stat două zile. Mi s-a ivit ocazia să fiu ”țăran” la consulatul din Bologna. Și aici am fost ca Badea Cârțan. De fapt...am urmat traseul de acum doi ani de la Padova până la Florența, apoi de la Siena am fost luat de niște tineri și dus spre Ancona, la Perugia mai exact. Un oraș dificil de vizitat, e amplasat ca și San Marino...pe un munte abrupt...accesul în centru se face urcând serpentine. Tinerii erau tineri! Ea era italiancă...el român. Am vorbit tot drumul în românește...din politețe mai vorbeam și engleza, că italiana mea e cam șubredă. Cam rare cazurile cu români și italience...am mai întâlnit doar la gazda mea de la Bologna. Înseamnă că am spart gheața? Aproape toată săptămâna mi s-a întâmplat la fel: ziua mergeam și mă afundam în poezia locurilor, iar seara găseam pe cineva care mă ducea...și mă duceaaaa!”

Mirel alături de cei care l-au luat cu mașina lor (el român, ea italiancă)

În Italia Mirel are mulți prieteni și admiratori, unii de acum doi ani, când a fost pe prima pagină a ziarelor românești din peninsulă, datorită reeditării călătoriei lui Badea Cârțan. Și cum prietenii adevărați nu sunt cei de conjunctură, iată ca la doi ani de la acel eveniment, aceștia nu l-au uitat. La Florența, Mirel l-a reîntâlnit pe Marco Montanari care are un blog de fotografie intitulat Day by Day. Postarea din 8 mai 2015 îl are ca protagonist pe călătorul nostru, pe Mirel.

Tot în acestă săptămână a mai avut loc un fapt ce ține de picanteriile unei călătorii, a unei aventuri cum este cea în care este angajat Mirel. Ajuns aproape de Perugia, l-a făcut ”cetățean român” pe Claudiu. Cum care Claudiu? Mascota lui, ce a văzut aproape toată Europa agățată de ruccsacul lui Mirel. ”Astăzi este o zi deosebită...Claudiu s-a distins prin activitatea sa în promovarea României peste hotare și de aceea m-am gândit că merită să fie făcut cetățean român!”. Simbolic i-a pus o panglică tricolor, așa cum se vede în imaginile următoare.

Claudiu - mascota lui Mirel distins pentru contribuția la promovarea României peste hotare

Tricolorul nu lipsește de pe ruccsacul lui Mirel

Această călătorie a lui Mirel Magop stă sub semnul costumului popular românesc. De altfel, această aventură se numește ”National Costumes of the World” și are ca obiective atât promovarea costumului popular românesc cât și încercarea de a realiza un album al costumelor populare al comunităților pe care le tranzitează.

Până la următoarea relatare a lui Mirel, să-i urăm ”Drumuri Bune!”.

Vă reamintim că cei care vor să dea o mână de ajutor, o pot face folosind conturile: