Iuliu Maniu, ctitor de țară

Nu știu cum se face dar de fiecare dată, numai în preajma zilei naționale, ne aducem aminte de înaintații noștri care au pus umărul la cel mai măreț moment al istoriei românilor: unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România în 1918. Ca român transilvănean, nu pot să nu mă gândesc în primul rând la cei care au contribuit decisiv ca actul istoric de la 1 decembrie 1918 să fie pus în practică. Iar dintre aceștia, fără îndoială că Iuliu Maniu este personalitatea cea mai proeminentă. Cu toate acestea, casa natală de la Bădăcin a ajuns aproape în paragină și stă să cadă, doar campania publică ”Salvați istoria națională. Salvați casa Iuliu Maniu” a reușit în al 12-lea ceas să miște oarecum lucrurile din loc. Iată de ce, acum în preajma aniversării a 97 de ani de la Marea Unire, publicăm un material despre rolul lui Iuliu Maniu în acest moment cu adevărat providențial.

Consiliul Naţional Român, convocând adunarea de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie 1918, l-a însărcinat pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunării naţionale. În drum spre Alba Iulia face un popas la Blaj, rostind aici un discurs prin care aducea un ultim omagiu acelei citadele a românismului.

Mai exista o problemă foarte importantă, care trebuia pusă la punct, și anume: atitudinea guvernului maghiar de la Budapesta față de Adunarea Națională convocată la Alba Iulia. În acest scop, Maniu a întreprins o călătorie la Budapesta. Sosind în capitala maghiară, a căutat imediat să se întâlnească cu ministrul (pentru minorități – n.n) Jaszi Oskar, pentru a aranja chestiunea. După vreo 15 ani, Oskar Jaszi, pe atunci profesor la o universitate din Statele Unite, făcând o vizită lui Iuliu Maniu la via acestuia de la Bădăcin – reamintindu-şi cele trecute - a povestit că în acel moment miniștrii social-democrați şi cu contele Teodor Batthany, ministrul de interne în acel guvern, au cerut ca Maniu să fie imediat arestat şi trimis în judecată pentru înaltă trădare.

Actul de identitate al lui Iuliu Maniu - soldat în armata austru-ungară

1 Decembrie 1918, era zi de Duminică, care începe cu Sfânta Liturghie. La sunetul clopotelor toți românii s-au îndreptat spre bisericii. După Liturghie cei 1228 de reprezentanți ai românilor se adună în sala mare a Casinei militare din Alba Iulia. Cei aproximativ 100 000 de români așteptau afară, pe Câmpul lui Horea, venirea oratorilor, care să le prezinte actul unirii. Au rostit discursuri memorabile George Pop de Băsești, care este ales şi președinte de onoare al adunării, Vasile Goldiș şi Iuliu Maniu.

Discursul lui Iuliu Maniu rostit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia

Discursul de la Alba Iulia şi contribuția lui Maniu la Marea Unire nu s-au bucurat de o foarte mare atenție din partea istoricilor în perioada comunistă și acesta pentru că nu i se putea ierta faptul că după al doilea război mondial a fost simbolul rezistenței anticomuniste din România. Discursul lui Maniu de la 1 Decembrie 1918 este un demers istoric încadrat în spiritul bărnuțian, al cărui ecou a trecut din Catedrala de la Blaj, prin glasul lui Treboniu Laurian, pe Câmpia Libertății de aici. Iuliu Maniu a jucat un rol hotărâtor în toate marile momente ale anului 1918 și în ceea ce s-a hotărât la Alba Iulia. Iată un fragment din discursul rostit de Iuliu Maniu: “Noi, onorată Adunare Națională, privim înfăptuirea unității noastre naționale un triumf al libertății omenești. Noi nu voim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat și a întregului teritoriu locuit de români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă și alte neamuri, cu alte însușiri și alte tradiții. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici ființa națională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba și credința în care vrea să trăiască atât în viața lui particulară, cât și în legătură cu viața de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri și nu voim să sugem puterea nimănui, așa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul.” 

Mobilier recuperat din conacul de la Bădăcin, aflat acum în muzeul de la subsolul Bisericii Greco-Catolice

Pe data de 2 decembrie 1918, sunt alese structurile de conducere, provizorii, ale Transilvaniei, Marele Sfat Național, ca organ legislativ și Consiliul Dirigent, organul executiv. Președinţi ai celor două foruri de conducere au fost aleși fruntași politici sălăjeni George Pop de Băsești, la cel legislativ și Iuliu Maniu, la cel executiv.

Trei mari realizări ale lui Iuliu Maniu

Întrebat de Corneliu Coposu, în serile liniștite petrecute împreună cu Iuliu Maniu la Bădăcin, care sunt cele mai importante realizări din viața lui, acesta i-a răspuns că după Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a urmat introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial când 80% din funcționarii vechiului regim austro-ungar au refuzat jurământul în fața Consiliului Naţional Român. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoți, a 180 de medici și a 600 de avocați români care au renunțat la meseriile lor ca să ocupe posturi de pretori, de notari, să intre în magistratură pentru a scoate din impas administrația din Transilvania. Al treilea moment important în biografia lui Iuliu Maniu după propria lui apreciere a fost acțiunea din toamna anului 1918 de la Viena, când a organizat Armata Română din Transilvania şi timp de 55 de zile a asigurat ordinea în Viena, în timpul grevei poliției vieneze.

Muzeul dedicat lui Iuliu Maniu

Cu toate acestea, cel care poate fi considerat pe bună dreptate ctitor de țară, a sfârșit în temnițele comuniste, murind pe 5 februarie 1953 la Sighetu Marmație.

Pălăria, bastonul și marița lui Iuliu Maniu - din colecția muzeului din Bădăcin

Notă:  Prin publicarea acestui material, blogul Foto-Travel sprijină campania publică de salvare a casei marelui om politic. Chiar dacă lucrările de reabilitare au început, mai sunt nevoie de multe fonduri pentru ca în final, conacul de la Bădăcin să devină un adevărat muzeu al românismului în acest colț de țară. Iată de ce, îi îndemnăm pe toți cei care simt românește să sprijine acest proiect, donând în conturile:

Lei:    RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400

Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205

Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730

Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

– deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj.