Bisericile
de lemn sălăjene, ascund în reprezentările iconografice, multe surprize. Și nu
de puține ori, elementele cosmologice sunt prezente. Nimic nefiresc, de altfel
prima carte a Bibliei, Geneza, abundă de astfel de elemente. Este
suficient să citești primele capitole ale Genezei ca să realizezi că
reprezentări cum ar fi Soarele, Luna sau stelele nu sunt nefirești într-o
biserică. Și cum de cele mai multe ori, pentru omul simplu, neștiutor de carte
de acum câteva secole, icoanele și scenele biblice reprezentate pe pereții și
bolta pronaosului și a naosului, reprezentau ”Evanghelia în imagini” sunt cu
atât mai de acceptat astfel de reprezentări. Însă puține sunt bisericile de
lemn de la noi din țară, în care meșterul zugrav a ținut să reprezinte un
întreg sistem cosmologic - ce însumează concepțiile despre Univers ale acelor
ani. Ei bine, în nordul județului Sălaj există două biserici de lemn în care
apar asemenea modele.
Este bine
știut modelul cosmologic de la Șurdești, Maramureș - biserică aflată în
Patrimoniul Mondial UNESCO. Acolo, pe tavanul pronaosului, tronează un superb
sistem cosmologic despre care a
scris cu lux de amănunte pasionatul de
astronomie Dan-George Uza de la Cluj-Napoca, membru fondator al Societății Române pentru Astronomie
Culturală și pasionat de cadrane solare. Așa
cum explică autorul, în cazul de la Șurdești avem de a face cu modelul
cosmologic al lui Riccioli, publicat în lucrarea Almagestum Novum în anul 1651.
[1] Nu departe de Șurdești, la mai puțin de 90 de kilometri sud-est,
pe teritoriul județului Sălaj, aproape de limita cu județul Maramureș, două
biserici de lemn adăpostesc în pictura interioară modele cosmologice
interesante. Este vorba despre bisericile de lemn din Ulciug și Domnin. Despre
aceste modele cosmologice vom scrie în cele ce urmeză.
 |
| Modelul cosmologic de la Șurdești, Maramureș (UNESCO) |
Modelul
cosmologic de la Ulciug: Cerurile de Sus, cele șapte
Localitatea
Ulciug este situată în extremitatea nordică a județului Sălaj, aproape de
granița cu județul vecin, Maramureș. Aparținând administrativ de orașul
Cehu-Silvaniei, localitatea este atestată documentar la 1387 când apare cu
numele Völcsek [2]. Impunătoarea biserică de lemn, cu hramul
”Nașterea Maicii Domnului”, impresionează prin ornamentele geometrice și
florale de la exterior, dar și prin pictura interioară destul de bine păstrată.
Biserica a aparținut cultului greco-catolic, ca mai toate bisericile românești
din Transilvania. O informație în acest sens apare în lucrarea recent editată
de Marin Pop și Daniel-Victor Săbăceag ”Documente privind zona Codru și
Subcodru din Sălajul Istoric” [3], dar există desigur și alte surse.
Iată ce scrie în lucrarea citată: ”în comună sunt 2 biserici, una
greco-catolică construită din lemn și acoperită cu șindrilă și cealaltă
reformată”. Cât de veche este biserica nu se știe cu
exactitate, oricum ea trebuie să fie anterioară anului 1781, care apare ca an
al momentului săvârșirii decorației pictate a bisericii. [4] Și cum
ne găsim în Zona Codrului, ”răspântie de zone etnografice, lăcașul de
lemn reprezintă puntea de legătură dintre arhitectura de lemn a Sălajului și
cea a Maramureșului, reprezintă arta de lemn a Codrului într-o interpretare
neasemuită” .[5] Ca și an al edificării bisericii mai apare
1733, într-o monografie a școlii din martie 1929. Învățătorul (și directorul)
Simion Gudea scria: ”Românii au biserică de lemn mică și veche, în
locul căreia în a. 1733 zidesc alta tot de lemn și acesta există și azi. La
1750 românii au numai cantor. La 1797 au de preot pe Pop Niculae, iar ca cantor
și învățător pe Pop Zaharia, ambii au lucrat cu zel pentru înaintarea
românilor”. [6] Am păstrat textul așa cum apare el în sursa citată. Este posibil ca învățătorul de atunci să fi
preluat datele din monumentala monografie a lui Petri Mór, Szilágyi vármegye monographiája. Acolo se spune că valahii (adică
românii) numără 9 familii și au o biserică de lemn din 1733. La 1750 sunt 119
români care au un cantor. Peste 100 de ani, pe la 1847, numărul credincioșilor
greco-catolici era de 440, de patru ori mai mare decât al celor reformați. [7]
 |
| Biserica de lemn din Ulciug |
 |
| Biserica de lemn din Ulciug: modele geometrice și florale |
Pictura interioară a bisericii este ”emoționant
invadată de flori” [8] și seamănă cu cea a bisericilor de
lemn din Ortița și Bicaz din Maramureș. Printre scenele iconografice prezente,
ce descriu momente din Vechiul și Noul Testament, tavanul boltit al naosului
atrage atenția. Acesta este împărțit în mai multe registre, scenele se
desfășoară în casete dreptunghiulare, separate prin benzi de contur, pe cele
două laturi ale naosului și se continuă și deasupra podului, ce pare să fi fost
adăugat ulterior. În colțurile de lângă iconostas sunt reprezentați
evangheliștii Ioan și Matei. Apoi, pornind de aici spre pronaos, pe cele două
laturi se desfășoară scene din Vechiul și Noul Testament: nașterea lui Ioan
Botezătorul, proorocii Enoh, Elisei și Ilie, Noe și animalele luate în corabie,
scoaterea duhului necurat etc. În mijlocul bolții, în
cea mai mare casetă, tronează un medalion în care e reprezentată Sfânta Treime:
Dumnezeu Tatăl stând pe tronul ceresc având un glob în mână, Mântuitorul Isus
Hristos cu crucea și Duhul Sfânt în chip de porumbel. Cu caractere chirilice
scrie ”Sânta Troiță”. Medalionul e
traversat de un arc de boltă frumos decorat cu motive geometrice și florale dar
și cu două rozete. Medalionul e înconjurat de nori și de îngeri care sună din
trâmbițe.
 |
| Ulciug: Bolta naosului |
În partea dinspre apus a medalionului cu Sfânta Treime, deasupra podului, apare
Mielul lui Dumnezeu (Agnus Dei) ce ține un stindard a cărui lance este o cruce.
Ar putea fi un însemn ce face trimitere la catolicism; se știe că majoritatea
bisericilor de lemn sălăjene au fost, înainte de 1948, greco-catolice. În
partea cealaltă, înspre iconostas, medalionul cu Sfânta Treime se continuă cu
trei registre în care apar în lateral Iosif logodnicul Mariei și Maica lui
Dumnezeu. Registrul median, cel dintre Fecioara Maria și Sf.Iosif surprinde
de-a dreptul. Asta pentru că nu reprezintă o scenă biblică ci aduce mai degrabă
cu un model cosmologic. Sunt reprezentate șapte cercuri concentrice ce înconjoară
un cerc plin. La prima vedere nu-ți dai seama ce reprezintă, însă inscripția în
chirilică pare să te lămurească oarecum. În cele patru colțuri ale registrului
apar cuvintele ”(ce)riuri(le) / de sus /
cele / șepte”. E clară aluzia la cele șapte ceruri din interpretările
teologice. Dar chiar și așa, nu poți ignora ipoteza conform căreia, cele șapte
cercuri concentrice ar reprezenta un model cosmologic, cel mai simplu dintre
toate, care a dominat credințele despre Univers vreme de milenii. Cele șapte cercuri
nu sunt altceva decât sferele planetare ale celor șapte corpuri cerești
cunoscute: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn. Cercul plin
din centru nu este altceva, în această interpretare, decât Pâmântul considerat
imobil și aflat în centrul lumii. Este modelul cosmologic al lui Aristotel și
Ptolemeu, modelul cosmologic promovat de Biserica de la Roma. Faptul că el este
reprezentat pe tavanul din naos, într-un registru atât de important - lângă
iconostas și între Iosif și Maria - denotă că meșterul zugrav, un inițiat sau
un novice, i-a dat mare importanță.
 |
| Sistemul cosmologic de la Ulciug |
 |
| Modelul cosmologic de la Ulciug, în registrul cuprins între Sfînta Treime, Fecioara Maria și Sf.Iosif |
Magia cifrei șapte
Cifra
șapte apare mai peste tot în Biblie, dar și în credințele esoterice. Dumnezeu a
făcut lumea în șase zile și apoi în a
șaptea s-a odihnit (Fac. 2.2). În Templul lui Solomon, construit în șapte ani, candelabrul avea șapte brațe (Menora), curcubeul are șapte culori (roșu, oranj, galben,
verde, albastru, indigo și violet) - ”Pun curcubeul Meu în nori, ca să
fie semn al legământului dintre Mine și pământ” (Fac. 9.13). Cartea
Apocalipsei are ca pivot central cifra șapte: șapte biserici, șapte
candelabre, șapte stele în mâna lui
Hristos, șapte duhuri, șapte sigilii, șapte trompete. [9] ”Taina celor șapte
stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, și a celor șapte sfeșnice de aur
este: Cele șapte stele sînt îngerii celor șapte Biserici, iar sfeșnicele cele
șapte sînt șapte Biserici” (Apocalipsa 1.20); ”și șapte făclii
de foc ardeau înaintea tronului, care sînt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu” (Apocalipsa
3.5). [10] Dacă e să ieșim din sfera religiei, avem șapte zile în săptămână (denumite după
cele șapte corpuri cerești cunoscute); de asemenea acea flore cu șase petale denumită
în științele esoterice „sămânța vieții” este formată din șapte cercuri cu aceeași rază. Într-o prezentare medieval, omul are
șapte vârste, iar în zodiac solstițiul de vară se produce în al șaptelea semn
de la solstițiul de iarnă, iar cel de iarnă în al șaptelea semn față de cel de
vară. Poetul grec Solon (638-558 î.Hr) – unul dintre cei șapte înțelepți ai
Greciei Antice (din nou cifra 7) considera că viața omului este împărțită în 10
cicluri de câte șapte ani: 0-7 ani, 7-14 ani, 14-21 ani, 21-28 ani, 28-35 ani,
35-42 ani, 42-49 ani, 49-56 ani, 56-63 ani și respective 63-70 ani. Despre
puterile cifrei șapte
ne vorbește și scriitorul roman Marcus Terentius Varro (116-27 î.Hr) în cartea
sa Hebdomade. Tot Varro scrie că Luna își termină ciclul de rotație în
4 x 7 zile adică 28 de zile. Ca o curiozitate matematică, numărul 28 reprezintă
suma primelor șapte numere naturale (progresie aritmetică cu primul termen 1 și
rația 1). [11]
Cele
șapte ceruri
Câte
ceruri are Creația? ”La început a făcut Dumnezeu cerul și
pământul” (Facerea 1.1). ”Și a zis Dumnezeu: Să fie luminători
pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de
noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii. Și să
slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Și a fost
așa.” (Facerea 1.14-15) Cel puțin din aceste pasaje din Biblie și din
multe altele, ar rezulta că există un singur cer (și un pământ). Însă în alte
pasaje, mai ales din Noul Testament, singularul ”cer” este înlocuit de pluralul
”ceruri”. Apostolul Pavel spune la un moment dat în cea de a doua epistolă
către Corinteni: ”Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani -
fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost
răpit unul ca acesta până la al treilea cer” (II Corinteni
12.2). Iar în Epistola către Coloseni, tot apostolul Pavel spune: ”Pentru
că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de
pe pământ, cele văzute, și cele nevăzute, fie tronuri fie domnii, fie
începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El și pentru El.” (Coloseni
1.16) Însuși Isus Hristos, în cuvântarea de pe munte se referă la lumea lui
Dumnezeu numind-o împărărția cerurilor: ”Ferice
de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!”
(Matei 5.10) sau”Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră mare
este în ceruri.”(Matei 5.12) [12] Mai multe
argumente biblice și din scrierile sfinților părinți despre pluralitatea
lumilor, a cerurilor, sunt aduse de părintele Gabriel Herea de la Pătrăuți,
Suceava. [13]
Încă de la începuturile creștinismului, Sfinții Părinți, prin scrierile lor,
dezbat problema cerurilor. Fac acest lucru, poate, și din dorința de a armoniza
Biblia cu ”descoperirile științifice” ale vremii. Unul dintre cei mai mari
teologi, Toma de Aquino (1225-1274) - călugăr dominican, filozof, teolog și
doctor al Bisericii publică la Veneția în 1596 lucrarea Summa Theologiae cunoscută și sub numele Summa Theologica, cea mai
vestită lucrare a sa. Cartea a devenit cunoscută după Conciliul de la Trent
(1545-1563), fiind a doua cea mai consultată carte după Biblie. În Summa
Theologica, Toma D'Aquino formulează 119 întrebări la care răspunde aducând
argumente teologice sau științifice. Întrebarea cu numărul 68, articolul 4,
privind lucrarea din a doua zi a creației, se ocupă printre altele și de
existența cerurilor: ”Pentru a înțelege apoi distincția dintre ceruri,
trebuie să avem în vedere că Scriptura vorbește despre cer în trei sensuri.
Uneori folosește cuvântul în înțelesul său propriu și natural, atunci când
acesta denotă acel corp pe înălțime, care este luminos de fapt sau potențial și
incoruptibil prin natură. În acest corp există trei ceruri; primul este
empirul, care este complet luminos; a doilea este cel apos sau cristalin,
complet transparentă; iar al treilea este numit cerul înstelat, parțial
transparent și, în parte, luminos, împărțit în opt sfere. Una dintre acestea
este sfera stelelor fixe; celelalte șapte, care pot fi numite cele șapte
ceruri, sunt sferele planetelor.” [14] [15]
 |
| Summa Theologicae, Veneția, 1596 |
Almagesta
și modelul geocentric al lui Ptolemeu
Cosmologia
greacă geocentrică a dominat cultura lumii timp de aproape 2000 de ani până în
secolul al XVI-lea, când în Occident a fost pus din nou în discuție sistemul
heliocentric. O posibilă explicație este faptul că acest model geocentric a
fost primul pus în circulație și că pentru un observator, cerul și toate
corpurile cerești (Soarele, Luna și planetele cunoscute) par a se mișca în timp
ce Pământul rămâne fix. Ideile geocentrice din antichitatea greacă au fost
promovate de Pitagora, Platon sau Aristotel. Pentru Aristotel (384 î.Hr - 322
î.Hr), elev al lui Platon, Pământul se află în centru fiind înconjurat de sfere
transparente (de cristal), solide și concentrice, pe care se mișcă Soarele și
Planetele. În lucrarea De Caelo
(Despre Cer) Aristotel a descris sistemul geocentric pe care l-a construit. [16]
Pe vremea lui Aristotel, astronomia greacă cunoștea trei feluri de corpuri
cerești: astrele fixe, ceea ce numim acum stele; apoi erau astrele rătăcitoare
sau planetele; iar în al treilea rând era Pământul. În ordine descrescătoare,
pornind de la Pământ, în sistemul geocentric clasic erau Luna, Mercur, Venus,
Soarele, Marte, Jupiter și Saturn.
 |
| Platon și Aristotel. Detaliu din ”Școala Ateniană” a lui Raphael |
Modelul lui Aristotel este perfecționat
apoi de Hiparh (cca.190 î.Hr - cca. 120 î.Hr) considerat cel mai mare astronom
al Antichității dar și de alții care introduc modelul cu epicicluri. Acesta a
fost cunoscut timp de două milenii sub numele de model ptolemeic, după numele
lui Claudius Ptolemeu (cca. 87 - cca. 165) care a scris Mathematike Syntaxis
(Tratat de matematică) și apoi Megiste Syntaxis (Marele tratat). Acesta din
urmă a fost transmis posterității prin intermediul unei traduceri din limba
arabă al-Majisti devenită Almageste (sau Almagest, Almagesta). Pentru mai bine
de 1000 de ani, până la revoluția lui Copernic, Almagesta a constituit baza
cunoștințelor astronomice ale lumii islamice și europene. Există mai multe
traduceri ale lucrării lui Ptolemeu, printre care și cea din 1515 tipărită în
limba latină la Veneția. [17] (varianta electronică se poate descărca de aici).
 |
| Claudius Ptolemaeus: Almagesta, 1515 |
 |
| Sistemul de epicicluri al lui Ptolemeu (www.ionnanu.ro) |
Interesant este faptul că în anii următori, mai multe lucrări apărute în Occident propun construcții de modele cosmologice pornind de la sistemul clasic al lui Aristotel. De exemplu, Petrus Apianus (1495-1552) - matematician, astronom și cartograf german, publică în 1524 ”Cosmographicus liber” (sau ”Cosmographia”) în care propune un sistem cosmologic format din 12 sfere: primele două sfere sunt pentru aer și foc, urmează cele șapte sfere pentru corpurile cerești (Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter și Saturn), plus încă trei sfere pentru firmament (stelele fixe), zodiac și ceea ce numește Primum mobile. [20]
 |
| Petrus Apianus: Cosmographia, 1524 |
 |
| Modelul lui Petrus Apianus - detaliu |
 |
| Cosmographia: Simbolurile zodiilor și ale celor șapte corpuri cerești |
Filippo Fantoni (1530-1591) propune în 1560 în lucrarea sa ”De Ratione...” un sistem cosmologic geocentric cu 14 sfere concentrice: apă, aer, foc, cele șapte corpuri cerești, cerul stelelor, cerul de cristal, primul mobil și cerul empyrean. [21]
 |
| Filippo Fantoni: De Ratione..., 1560 |
Ca să sintetizăm contribuția adusă de
Claudius Ptolemeu, putem afirma că a luat lucrurile de unde le lăsase Hiparh și
a continuat stereotipul buclei îngemănate în buclă. Chiar dacă era ”o tapiserie monumentală și deprimantă, un
produs al filozofiei obosite și al științei decadente” (Arthur Koestler în
Lunaticii), sistemul descris în Almagesta a rămas biblia astronomiei până la
începutul secolului al XVII-lea. [22]
 |
| Claudius Ptolemaeus |
Din nou la Ulciug
Dar să
revenim la modelul cosmologic ce apare pe bolta naosului bisericii de lemn din
Ulciug. O privire atentă a unei fotografii realizate la rezoluție mare, pune în
evidență cele șapte cercuri concentrice trasate de meșterul zugrav cu vopsea de
culoare brun-roșcat. Pictura pe pânză, s-a deteriorat pe alocuri din cauza
infiltrațiilor de apă și din cauza deplasării scândurilor pe care este aplicată
pânza. Așa că, unele zone sunt indescifrabile. Modelul cosmologic este încadrat
într-un registru dreptunghiural, amplasat oarecum nefiresc, chiar deasupra
iconostasului. În chenar, în fiecare colt apare câte un cuvânt, scris în limba
română dar cu caractere slavone. În colțul din stânga sus, din cuvântul ”ceriuri” nu se vede prima literă ”C” ci doar următoarele ”eriuri”. Prima literă, cea care
lipsește se deduce ușor. Este posibil ca și ultimele litere să fie șterse de
vreme. Putem citi ”(C)eriuri” sau
poate ”(C)eriuri(le)”.
 |
| Inscripția în chirilică a sistemului cosmologic de la Ulciug |
De-a lungul traiectoriilor circulare ale celor ”șepte ceriuri de sus” ar fi trebuit să se afle corpurile cerești,
în ordine de la interior spre exterior: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte,
Jupiter și Saturn. Acestea se reprezentau de regulă prin mici sfere (cercuri
pline) însoțite de simbolurile acestora. Pe modelul cosmologic de la Ulciug nu
se vede niciun simbol, iar dintre presupusele cercuri pline ce ar reprezenta
corpurile cerești se disting doar trei. Cel mai vizibil este cel din stânga
imaginii, situate între cercurile 3 și 4. Putem presupune că acesta este
Soarele, deși ar fi trebuit să fie poziționat pe cel de-al 4-lea cerc. Pe Soare
se disting niște pete, ca și cum ar fi pătat. Se mai vede un cerc plin, adică o
planetă, în partea dreaptă a desenului, între orbitele 6 și 7. Să fie Jupiter?
Să fi Saturn? Dacă acceptăm modelul lui Ptolemeu, cu epicicluri, atunci e
posibil să imortalizezi o planetă într-o poziție ce o plasează între orbite.
Dar care să fie oare? În fine, al treilea cerc ce presupunem că reprezintă o
planetă din acest model cosmologic, apare în partea stângă a desenului și este
plasat pe orbita cu numărul 5. Ar trebui să fie planeta Marte. Alte planete nu
se văd. Putem doar presupune că ele erau în zonele deteriorate.
 |
| Sistemul cosmologic de la Ulciug. Detaliu în care se vede pământul (în centru) și trei dintre corpurile cerești |
Dar
acestea sunt ipoteze. În lipsa unor dovezi scrise și mai ales în lipsa
simbolurilor corpurilor cerești, cunoscute și ele încă din Antichitate, e greu
de stabilit exact ce a vrut meșterul zugrav să reprezinte la Ulciug. Cert este
că era la curent cu știința vremii, iar modelul după care a reprezentat cele
șapte cercuri a fost după toate probabilitățile o carte aflată în bibliotecile
din Transilvania. Nu avem informații că ar mai exista într-o biserică de lemn
din Sălaj sau din altă parte, un astfel de model cosmologic. Celelalte modele
cunoscute, de la Șurdești (Maramureș) și Domnin (Sălaj) sunt, așa cum vom vedea
într-un alt material, de altă factură. Până la o altă descoperire, putem spune
că modelul cosmologic de la Ulciug, pe care-l considerăm a fi o reprezentare a
Universului ptolemeic, este unic.
Bibliografie:
[1] - Dan-George Uza, Despre modelul cosmologic de la biserica
de lemn din Șurdești, Maramureș, Pași spre infinit, nr.31, pp.20-24, 2014;
[2] - Gheorghe Chende-Roman: Dicționarul etimologic al
localităților din județul Sălaj, Editura SILVANIA, Editura CAIETE SILVANE,
Zalău, 2006;
[3] - Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag: Documente privind
zona Codru și Subcodru din Sălajul Istoric, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2017;
[4] - Ioan Godea, Ioana Cristache-Panait: Monumente istorice
bisericești din Eparhia Oradiei. Județele Bihor, Sălaj și Satu-Mare. Biserici
de lemn, Editura Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1978;
[5] - idem;
[6] - Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag: Documente
privind zona Codru și Subcodru din Sălajul Istoric, Editura MEGA, Cluj-Napoca,
2017;
[7] – Petri Mór: Szilágy Vármegyi Monographiája, Budapesta, 1902;
[8] - Ioan Godea, Ioana Cristache-Panait: Monumente
istorice bisericiești din Eparhia Oradiei. Județele Bihor, Sălaj și Satu-Mare.
Biserici de lemn, Editura Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1978;
[9] - Lucian Dîncă: Șapte ceruri în învățătura
creștină și coranică (http://ekladata.com/Uok94Nyl-ry3v2nT2NtuJUVGe9M/-apte-ceruri-crestinism-si-islam.pdf)
[10] - Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988
[11] – Dan George Uza: Despre
cifra 7,
blogul Cercul de Stele (http://cerculdestele.blogspot.com/2013/10/despre-cifra-7.html)
[13] – pr.Gabriel Herea: Surse biblice, imnografice și
patristice ale iconografiei Judecății de Apoi, Editura Karl A.Romstorfer,
Suceava, 2013 (https://www.academia.edu/10988261/Gabriel_Herea_-_Surse_biblice_imnografice_%C8%99i_patristice_ale_iconografiei_Judec%C4%83%C8%9Bii_de_Apoi?fbclid=IwAR2exh5XxEUtlyA4uPw-EDQP0i6TrxVd26BaBrBKP4iGW94lwAxMrUEg7d4
[14] - Toma D`Aquino: Summa Theologica
(http://www.ccel.org/ccel/aquinas/summa.FP_Q68_A4.html)
[15] - St.Thomas Aquinas - The Summa Theologica
(http://www.documentacatholicaomnia.eu/03d/1225-1274,_Thomas_Aquinas,_Summa_Theologiae_%5B1%5D,_EN.pdf)
[16] - Aristotel: Despre cer (traducere Éerban Nicolau),
Editura Paidea, București, 2005
(https://en.calameo.com/read/0004332601591e64da9de)
[17] - Claudius Ptolemaes: Almagesta, Veneția, 1515 (https://www.univie.ac.at/hwastro/books/1515_ptole_ColMed.pdf)
[18] - www.ionnanu.ro;
[19] - Nicolae Teodorescu, Gheorghe Chiș: Cerul o taină descifrată, Editura Albatros, 1982;
[20] - Petrus Apianus: Cosmographia, 1524 (https://archive.org/details/cosmographiaapia00apia/page/n11)
[21] - Filippo Fantoni: De Ratione reduceri anni ad legitimam et numerus..., Florența, 1560 (https://books.google.ro/books?id=b2ztzjalYhEC&pg=RA1-PA12&source=gbs_toc_r&cad=4#v=onepage&q&f=false);
[22] - Arthur Koestler: Lunaticii. Evoluția concep'iilor despre
Univers de la Pitagora la Newton, Editura Humanitas, 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu