Întotdeauna am apreciat proiectele ”altfel”, cele care ies din tipare. Și, în materia de artă fotografică nu ducem deloc lipsă de astfel de proiecte. Unul, care-mi place foarte mult și datorită dozei mari de emoție pe care-l degajă, este cel al fotografului Alex Iordache din Republica Moldova. Idee este una simplă: să-i fotografieze pe medicii care s-au aflat în prima linie în lupta cu pandemia. Și, chiar dacă proiectul a demarat în vară, acum e mai actual ca oricând. Este dacă vreți, modul în care Alex Iordache vrea să-i scoată din anonimat pe eroii din spitale.
La prima vedere, proiectul fotografic al lui Alex Iordache pare banal. Cum e aia să fotografiezi medici? Ce e spectaculos aici? Ei bine, dincolo de faptul că un artist fotograf își exprimă prin intermediul fotografiilor sale trăirile, emoțiile și că uneori se identifică cu acestea, în cazul acestui proiect avem de a face cu mai mult decât atât. Medicii, asistentele și infirmierele surprinse în imagini nu sunt în timpul muncii - în acel caz am fi avut de a face cu un foto-jurnalism, ci după ieșirea din tură. Asta amplifică și mai mult mesajul pe care, artistul vrea să-l transmită: oboseala, extenuarea ce se citește pe chipul subiecților.
Sugestiv este și decorul în care sunt realizate fotografiile. Practic, personalul medical este pus la colț. La propriu și la figurat. Nu cumva asta a făcut societatea românească (în cazul de față cea de dincolo de Prut) cu medicii?
Alex Iordache: “I-am pus la colț…prinzându-i strâns în ungher. Pe nedrept. Noi toți care ne plângem ca lucrurile să revină la normal. Și nu băgăm de seamă că printr-o adevărată detenție trec anume acești luptători din prima linie. Nu noi. Ei. Transformați peste noapte în cei din urmă, depășiți, persecutați și sfidați de o boală care e mult peste oameni și cunoștințele pe care le deține planeta. Nu-și văd mamele, copiii. Stau izolați de cei dragi și luptă cu moartea pentru cei mai necăjiți de virus pacienți. Rezistând hipoxiei în combinezoane care nu respiră, viziere și măști în ture a câte 4 ore pentru că mai mult nu pot, o zi și noapte. Am creat aceste fotografii pentru tine. Fiecare din ele e un exercițiu imaginar de empatie pe care aș vrea să-l repeți. Să ne punem în locul lor, dacă nu cu masca și halatul, măcar cu imaginația”
Imaginile sunt tulburătoare. Unii sunt în genunchi, ca în rugăciune; alții își acoperă fața cu mâinile de parcă nu ar vrea să li se vadă dunga tăiată în carne de marginea măștii de protecție; alții sunt cu capul sprijinit de perete. Unii sunt triști, alții visători, unii au un vag zâmbet în colțul gurii. Cu toții sunt obosiți. Frânți de oboseală dar nu înfrânți! iar dacă te uiți cu atenție în ochii lor, vei putea citi speranță!
L-am rugat pe artistul fotograf să îmi spună ceva despre acest proiect. Alex Iordache: ”Am creat acest proiect de suflet cu scopul sensibilizării oamenilor la adevărata problemă cu care se confruntă doctorii și personalul medical din prima linie. Am construit acest ungher îngust ca o metaforă a condițiilor de lucru în care activează acești oameni. Construcția ungherului a fost făcută afară, exact la ieșirea din blocul dedicat Covid al Institutului de Medicină de Urgență din Chișinău. Am fotografiat timp de patru zile, mai mult noaptea, la ieșirea din tura de 4 ore a doctorilor. Ei lucrează 24 de ore cu schimburi de echipe din 4 în 4 ore.”
Proiectul ”Prinși în ungher” are și un clip de promovare, ce poate fi vizionat pe pagina de facebook a lui Alex Iordache.
- facebook: https://www.facebook.com/alx.iordache
- website: http://alexiordache.com/
- video intro (with subtitles): https://youtu.be/iKA7kCTqk2g
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu