Ceata urșilor pe străzile Zalăului

În ultimii ani asistăm la o ”globalizare” a tradițiilor de Crăciun. Nu doar că importăm fără discernământ tradiții străine de spațiul cultural românesc, dar am ajuns să amestecăm și obiceiuri din diferite zone etnografice ale țării. Poate ați remarcat că în săptămâna premergătoare Crăciunului, străzile orașelor se umplu de ”cete de colindători” care se își fac simțită prezența prin sunetul tobelor și al fluierelor. În Ardeal, și mai cu seamă în partea de nord-vest, altfel sunt obiceiurile, altfel se colindă. Așa că, apariția acestor ”colindători” și mai nou a ”urșilor” nu sunt văzute cu ochi buni de către toată lumea. Recent, am avut ocazia să cunosc un astfel de grup, venit din Moldova. Întâlnirea cu ei mi-a schimbat punctul de vedere asupra acestui fenomen.

Atunci când ai crescut într-un anumit mediu, porți cu tine tradițiile și obiceiurile cu care ești ”impregnat”. În Sălaj, dar și în alte locuri din nord-vestul Ardealului, tradițiile de Crăciun sunt mai așezate, mai liniștite. Deși există diferențe uneori mari și pe teritoriul județului Sălaj, în funcție de zona etnografică de unde provin, totuși, în majoritatea cazurilor, obiceiurile și tradițiile de Crăciun sunt liniștite, în sensul că Nașterea Domnului este vestită prin colinde cântate melodios de cete de colindători. Excepție fac, eventual, obiceiuri cum ar fi ”Viflaimul” sau ”Irodul” - care sunt mici scene de teatru, în restul situațiilor accentul se pune pe textul și melodia colindelor. Abia de Anul Nou, obiceiurile devin mai gălăgioase, se joacă ”Turca” sau se practică alte ritualuri a căror scop este alungarea duhurilor rele.

Așa că, atunci când liniștea de dinainte de sărbătorile de Crăciun este spartă de sunetul tobelor și al fluierelor, mulți dintre localnici sunt oarecum îndreptățiți să se declare nemulțumiți. Unii se plâng de gălăgia pe care aceste cete de colindători o fac, mai ales că sunetul este amplificat de blocuri. Alții consideră că de fapt avem de a face cu o ”cerșetorie” mascată. Până nu demult, așa am crezut și eu. Însă, dacă stai să analizezi lucrurile, acestea nu sunt așa cum pot fi percepute la prima vedere.

Tobe și boxe care amplifică ”gălăgia”

Avem de a face cu obiceiuri care, în zona lor de proveniență sunt considerate a fi tradiționale. Firești pentru cei care locuiesc acolo, care le-au văzut și practicat de zeci de ani, din copilărie. De exemplu, în zona Moldovei, pe Valea Trotușului din județul Bacău, dar și în alte locuri, este considerat tradițional ”jocul ursului”. Băieți (de la cei mici până la adulți), dar mai nou și fete, se costumează în urși folosind o blană naturală de urs. Numărul ”urșilor” poate varia, în funcție de zona din care provin. Aceștia sunt mânați de ”ursar”, de un bărbat îmbrăcat în costum popular, având un fel de bici. Pe lângă ”urși” mai sunt toboșarii (dobașii) care au tobe mari pe care le lovesc ritmic cu două ciocănele. Alți membri ai cetei au fluiere. Costumați astfel, în zgomotul ritmat al tobelor și în sunetul fluierelor, ”urșii” sunt jucați pe străzile localităților în timp ce se strigă diferite urări. Se pare că obiceiul, în forma actuală, este atestat din perioada interbelică. Acesta provine de la țiganii ursari, care plimbau urși dresați prin sate spre amuzamentul localnicilor. 

Vătaful și ”urșii”

Sunt cunoscute paradele urșilor din satele de pe Valea Trotușului dar și festivalurile datinilor și obiceiurilor de iarnă din Suceava sau Sighetul Marmației. Ba mai mult, la concursurile de fotografie etnografică, au fost premiate numeroase fotografii ce surprind ”jocul urșilor”.

În săptămâna premergătoare Crăciunului, grupuri de ”colindători” veniți din satele Moldovei, invadează străzile orașelor din Ardeal. Aduc cu ei o parte din obiceiurile de acasă. Spun o parte pentru că personajele sunt adaptate la numărul membrilor. Și cum aceștia fac eforturi pentru a se deplasa, echipamentul lor, îmbrăcămintea, nu este cea de festival. 

”Urși”,  fluiere și tobe

La Zalău, de zece ani, vin constant un grup de moldoveni, toți din Moinești, județul Bacău.  Așa cum îmi mărturisește Adi Popa, unul dintre ei, ”venim mereu la Zalău pentru că aici șunt oameni cuminți”. Dar merg și prin alte localități, de exemplu, în acest an, de la Zalău au plecat la Marghita și apoi se întorc acasă oprindu-se prin Bistrița. Nu vrea să spună cât câștigă, nici eu nu am insistat, spune doar că ”e ok”. Călătoresc cu trenul și se întrețin din ce primesc de la oameni.

”Urșii” ascultă comenzile Vătafului

I-am întâlnit în zona Dumbrava Nord, aproape de complexul comercial Value Center. Au acceptat să-mi pozeze, așezându-se cuminți pe un rând. De la stânga la dreapta îi avem pe Ștefan, Denis, Constantin, Adi, Mihai, Andrei, Aurel și Neculai. Ștefan are un microfon, el e cel care ”mână urșii” și spune ”poezia” sub formă de urare. Denis și Constantin sunt ”urșii”, ei duc greul, pe de o parte blana de urs care nu e foarte comodă la mers și apoi ei sunt cei care ”joacă”. Adi e cel de la care am obținut informațiile, poartă peste trening un pieptar tradițional. Mihai și Andrei sunt ”dobașii”, ei sunt responsabili cu menținerea ritmului. Aurel cară pe un cărucior improvizat o boxă activă care amplifică sunetul de microfon. Boxa e alimentată de la un acumulator auto. Aurel și Neculai sunt cu fluierele, dar și cu ”șapca” strângând puținul pe care-l primesc de la oameni. 

După ce mi-au pozat, i-am lăsat să joace ”urșii”. E abia amiaza și mai au mult de muncit. Căci oricine ce ar zice, nu e chiar ușor să umbli toată ziua printre blocuri. I-am urmărit preț de câteva minute. Printre mașinile parcate în fața blocurilor, au început dansul urșilor. Tobele bat ritmic, din microfon se aude o poveste legată de urși. Unii sunt cu ochii pe sus, pe la geamuri și balcoane, așteptând dărnicia oamenilor. 

În această perioadă spunem frecvent ”de Crăciun, fii mai bun”. E deja un clișeu, mulți nici nu mai credem ceea ce spunem. De fapt, asistăm pe an ce trece la desacralizarea Crăciunului, la globalizarea obiceiurilor și tradițiilor. Însă în spiritul sărbătorilor, atunci când întâlniți cete de colindători, fiți darnici. Chiar dacă obiceiul respectiv nu vi se pare a fi ”tradițional”, nu uitați că prin asta vă situați pe voi și zona voastră, într-un mod egoist, în centrul lumii. Până la urmă e loc sub soare pentru toți, cu toate obiceiurile și tradițiile fiecăruia. 

Sărbători Binecuvântate!