Preocupările mele legate de ornamentica tradițională sălăjeană, la care am ajuns grație proiectului fotografic „Hoinar prin Sălaj” au făcut ca la un moment dat, la una dintre postările mele pe pagina de facebook a proiectului să am o reacție interesantă, un comentariu al unui domn pe nume Dan Arhire. Cred că în acea zi ne-am și auzit la telefon și în câteva zeci de minute am luat contact cu un fenomen etnologic incitant (pe care eu îl priveam dar nu-l vedeam): păpușa. Așa cum aveam să mă conving ulterior, este unul dintre cele mai des întâlnite simboluri din ornamentica tradițională. Un simbol de o simplitate uimitoare, având valențe geometrice evidente: două triunghiuri (echilaterale sau cel puțin isoscele), unul cu vârful în sus, celălalt cu vârful în jos, ce se ating „vârf la vârf”. Sau, într-o variantă simplificată, „banalul” X, pe care-l vezi la tot pasul. Uneori „lumile de sus și de jos” sunt separate de ceea ce explică Dan Arhire că ar reprezenta haosul, pustia. N-aș fi crezut niciodată că despre un astfel de simbol poți să scrii o carte voluminoasă, o enciclopedie: „Enciplopedia Pustiei. Ritual, text de ritual și ornamentică tradițională”.
