Preocupările mele legate de ornamentica tradițională sălăjeană, la care am ajuns grației proiectului fotografic „Hoinar prin Sălaj” au făcut ca la un moment dat, la una dintre postările mele pe pagina de facebook a proiectului să am o reacție interesantă, un comentariu al unui domn pe nume Dan Arhire. Cred că în acea zi ne-am și auzit la telefon și în câteva zeci de minute am luat contact cu un fenomen etnologic incitant (pe care eu îl priveam dar nu-l vedeam): păpușa. Așa cum aveam să mă conving ulterior, este unul dintre cele mai des întâlnite simboluri din ornamentica tradițională. Un simbol de o simplitate uimitoare, având valențe geometrice evidente: două triunghiuri (echilaterale sau cel puțin isoscele), unul cu vârful în sus, celălalt cu vârful în jos, ce se ating „vârf la vârf”. Sau, într-o variantă simplificată, „banalul” X, pe care-l vezi la tot pasul. Uneori „lumile de sus și de jos” sunt separate de ceea ce explică Dan Arhire ar reprezenta haosul, pustia. N-aș fi crezut niciodată că despre un astfel de simbol poți să scrii o carte voluminoasă, o enciclopedie: „Enciplopedia Pustiei. Ritual, text de ritual și ornamentică tradițională”.
Din acel moment, ca și cum mi s-ar fi luat un văl de pe ochi, am început să văd „păpuși” peste tot: pe ancadramentele portalurilor bisericilor de lemn, la streașina caselor, în ornamentica caselor, în pictura bisericilor (mai ales a celor de lemn) etc. și, inevitabil, am început să înțeleg simbolul, să-i descopăr valențele etnografice, culturale. Aproape că aș putea face o expoziție cu fotografiile ce susțin vizual această abordare a fenomenului.
Treptat, colaborarea mea cu domnul Dan Arhire de la Tulcea, s-a transformat într-o prietenie care mă onorează și pentru care îi mulțumesc. În anul 2020, la Editura Etnologică București, vede lumina tiparului cartea „Grădina Maicii Domnului” Elemente de ornamentică tradițională, care în cele peste 500 de pagini format A4 abordează într-o manieră enciclopedică, simboluri ancestrale. Probabil că referirea la câteva locuri din Sălaj a contribuit la cimentarea relației noastre. Nu cred să fi citit o carte mai interesantă, din cele ce abordează subiecte etnologice.
Au urmat apoi câteva articole extrem de interesante cu care domnul Dan Arhire m-a onorat, publicate în revista școlară „Orizonturi Științifice”. În schimb, ori de câte ori vedeam ceva interesant îi trimiteam pozele, știind că acestea intră în sfera de interes domniei sale. Am avut privilegiul să aflu, în premieră, că lucrează la o altă carte, pe care o simțeam că va fi și mai amplă decât prima.
Iată că așteptarea a luat sfârșit, la finalul anului 2025 am intrat în posesia unei cărți voluminoase, grele „cât o Biblie”. Până la urmă ce este o enciclopedie, dacă nu o „Biblie” în domeniul pe care-l cercetează. Iar cartea ”Enciclopedia Pustiei. Ritual, text de ritual și ornamentică tradițională„ apărută tot la Editura Etnologică, este o lucrare de referință ce abordează integrat o temă incitantă. Cum să scrii o enciclopedie, repet, o enciclopedie, despre Pustie? Titlul te lasă perplex, își trebuie minute bune să-ți revii, să încerci să scotocești prin amintiri și prin ungherele memoriei când și în ce context ai auzit de pustie / pustii...
N-am să intru în descriere detaliată a cărții, n-am pregătirea necesară pentru o astfel de abordate. Însă răsfoind cele peste 700 de pagini A4, frapează modul de abordare a temei cercetate - pe care l-am remarcat și în cealaltă carte - apelarea permanentă la cântecele de ritual, la colinde, la cântecele de Zori sau ale Bradului. De asemenea se poate remarca că autorul caută mereu să demonstreze ipotezele de cercetare apelând fie la imagini (sunt multe imagini din Sălaj, prezența lor în carte mă onorează) fie la diverse texte de ritual. Cartea este însoțită de un CD conținând cântece de ritual în interpretarea autorului și a doamnei Maria Ion.
 |
| imagine din cadrul expoziției. Sursa foto: Dan Arhire |
”Colaborarea mea cu profesorul Mirel Matyas, din Zalău, a fost cu totul specială, neobositul său spirit iscoditor făcându-l descoperitor de teren al lucrurilor rare și prețioase pe care mi le-a semnalat și împărtășit cu generozitate. Această colaborare a însemnat, cred și începutul unei prietenii care mă onorează! Îi mulțumesc!” - scrie autorul în capitolul Mulțumiri. Și eu sunt onorat de cuvintele frumoase și-i mulțumesc că prin această carte, cititorii vor afla de „comoara” acestui ținut, căruia-i spunem Sălaj sau Țara Silvaniei.
Mă tot gândeam, de când am primit cartea, cum ar arăta o lansare a acesteia? În ce context s-ar putea face? Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că zilele trecute, Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea (pe care l-am vizitat în urmă cu câțiva ani) a găzduit un dublu eveniment: expoziție și lansare de carte. Și mai mirat am fost să aflu că o bună parte din piesele expuse sunt din colecția autorului cărții. Tare mi-ar fi plăcut să fiu prezent la vernisaj, însă Zalău și Tulcea par a fi diametral opuse pe harta țării. Cine știe însă, poate că expoziția va ajunge, cândva și la Zalău...
 |
| piese din cadrul expoziției. Sursa foto: Dan Arhire |
 |
| obiecte de uz gospodăresc, marcate cu idiograma păpușii. Sursa foto: Dan Arhire |
Ce pot să spun în încheiere? Am sentimentul că această veritabilă enciclopedie va deveni o carte-fenomen printre specialiști, printre etnologi și, de ce nu, va fi o carte care poate da de o parte vălul ignoranței, pentru noi ceilalți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu