Impresii de călătorie (11) - Ljubljana

Ljubljana, este capitala Sloveniei și cel mai mare oraș al țării. Este un oraș accesibil din punct de vedere al distanței la care este situat față de România. De la frontiera vestică a țării, sunt 850 kilometri până în capitala Sloveniei. Distanța poate fi lejer parcursă în 10-11 ore, datorită faptului că odată trecută granița cu Ungaria, intri pe autostrada M3 la Nagykálló sau pe M35 la Debrecen.  Cu mici porțiuni de drum expres, unde viteza maximă legală este de 90 de kilometri la oră, în zona frontierei ungaro-slovacă, restul distanței este parcurs doar pe autostradă. Noi am urmat traseul Zalău-Carei-Nagykálló-Budapesta-Balaton-Nagykanizsa-Letenye-Lendava-Maribor-Ljubljana.

Ljubljana este un oraș cochet cu multiple influențe: slave, austriece și italiene. Este situat la o distanța mică față de Zagreb, capitala Croației dar și de Trieste, oraș italian pe coasta Mării Adriatice sau de Vilach din Austria.  Anii comunismului, când Slovenia făcea parte din Iugoslavia, nu au reușit să anihileze de tot influențele culturale italiene și austriece.  Ca toate țările blocului comunist, aflate la frontieră cu țările vestice, și Slovenia a avut parte de un statul privilegiat. Nu au fost distruse orașele, satele, felul de a fi al oamenilor. Orașele acestor țări, și mă refer aici la Ungaria, la Cehia, la Polonia, la Slovenia și Croația, nu au fost mutilate de experimente proletcultiste.

Asta am remarcat prima dată la Ljubljana. Faptul că are un centru istoric, vechi, nealterat. Aici, de-a lungul râului Sava, unul din afluenții Dunării, ce izvorăște din Alpii Iulieni și se varsă în Dunăre la Belgrad, în Serbia după 900 de kilometri, centrul istoric a rămas aproape intact. Orașul mai este traversat de râul Lublianica, un afluent al Savei.

Orașul vechi s-a dezvoltat în jurul cetății Ljubljana, situată pe un deal. Este format din clădiri foarte bine conservate, în stil renascentist, înșirate de-a lungul unor străzi pavate cu piatră, paralele cu râul Lublianica. Astăzi, aceste străzi abundă de terase, restaurante ori magazine de firmă. Străzile situate de-o parte și de alta a râului Lublianica sunt pietonale, astfel că turiștii se pot plimba în voie.

Imagine din centrul istoric

statuia poetului Valentin Vodnik - în piața ce-i poartă numele

centrul istoric al Ljubljanei, cu Catedrala Sf.Nicolae în fundal

bicicleta este un mijloc de transport foarte apreciat în Slovenia

Am vizitat orașul vechi în două după-amieze. În prima zi, imediat după ce ne-am cazat într-o zonă liniștită a orașului, în cartierul Smartno, am decis să profităm de ziua lungă de vară și de faptul că ploaia care ne-a speriat de la Maribor la Ljubljana s-a oprit. Am luat un taxi care a costat 5,5 euro până în centrul istoric, dar am economisit timp prețios. Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Podul Dragonilor, unul din simbolurile orașului. 

Dragonul este simbolul Ljubljanei, legenda spune că eroul Iason și argonauții săi, după ce au găsit lâna de aur, au luat-o spre nord navigând pe Dunăre, în loc să se întoarcă spre marea Egee. Navigând în sus, se spune că au mers spre râul Sava și apoi la izvorul râului Lublianica. Au debarcat, pentru a-și căra barca la marea Adriatică, înspre vest, pentru a ajunge înapoi acasă. Între orașele Vrhnika și Ljubljana, argonauții au găsit un lac înconjurat de o mlaștină. Acolo se spune că Iason a învins un monstru. Acel monstru era dragonul care astăzi este prezent pe stema și steagul orașului. Mai mulți dragoni înnaripați în stil art nouveau decorează Podul Dragonului (Zmajski most), de multe ori considerat cel mai frumos pod produs de secesiunea vieneză. Podul a fost terminat în anul 1901 și este opera lui Jurij Zainovich. Podul mai este numit și Podul Jubileului Împăratului Franz Iosif I.

Unul dintre Dragonii de pe podul Dragonilor

Podul Dragonilor

Podul Dragonilor peste râul Lublianica

Podul este spectaculos, de piatră și are la cele două capete câte doi dragoni înaripați. Cu greu am prins un moment în care am reușit să facem poze, nederanjați de grupul de turiști asiatici gălăgioși. Lublianica curge domol printre clădiri vechi. Am remarcat că este deosebit de curat. N-am înțeles niciodată de ce râurile noastre, care traversează orașele sunt murdare și pline de gunoaie, pe când ale ”străinilor” sunt curate, cu faleze pline de verdeață. Desigur, s-au făcut progrese considerabile în ultimii ani, dar tot suntem departe de ei.

La nici 100 de metri de Podul Dragonului, în amonte, se află un pod pietonal, modern, cu podele de sticlă. Este Podul Măcelarilor. Aici am găsit o expoziție inedită de ...lacăte. Pe cablurile dinspre podul cu dragoni, care constituiau balustrada acestui pod, se găseau atârnate zeci, sute de lacăte de toate formele și dimensiunile.  Aveam să aflu ulterior, este o tradiție ca îndrăgostiții să lege un lacăt de pod ca semn al legării de eternitate.  Cum nu aveam la noi nicun lacăt  ne-am mulțumit să le admirăm și să le fotografiem. 

lacăte pe Podul Măcelarilor

Lacătele îndrăgostiților pe Podul Măcelarilor

Podul Măcelarilor, în fundal se vede Podul Dragonilor

O statuie ce reprezenta un om-pește străjuia un capăt al podului. Am trecut Lublianica și ne-am lăsat purtați de către zecile de turiști ce au ieșit la plimbare pe faleza râului, către piața centrală a orașului. Am admirat strada pietonală de pe malul râului, plină cu terase la care, turiști sau localnici savurau o cafea sau un pahar de vin ori bere, într-o seară frumoasă de început de iunie.  Vedeai pe fețele lor bucurie, fericire că sunt într-un astfel de loc.

În piața centrală a orașului vechi, Presenov trg. lângă o biserică impunătoare, era amenajată o scenă pe care evoluau trupe rock formate din adolescenți. Mi-am amintit brusc că suntem în 1 iunie, Ziua Mondială a Copilului și am dedus că acest concert era parte dintr-un program dedicat acestora. Nu era multă lume în piață, asta mi-a dat ocazia să admir clădirile din jur. Biserica Franciscană ”Buna Vestire”, este impunătoare,  în stil baroc și are o fațadă cu inscripția în latină  ”Ave, Gratia Plena!”.  Piața Presenov este legată de zona orașului de sub cetate, printr-un Pod Triplu (Tromostovje), o construcție unică, creată de Joze Plecnik. Este un pod interesant, care de o parte a râului are un cap de pod, iar de cealaltă parte are trei capete de pod – de aici și denumirea de pod triplu. A devenit un reper arhitectural al orașului.

Podul Triplu

Biserica Franciscană ”Buna Vestire”

Cum seara se lăsa încet pe oraș, am decis că e mai bine să mergem spre pensiunea la care eram cazați. Eram după o zi de condus, și oboseala își spunea cuvântul. Am plecat pe o stradă perpendiculară pe răul Lublianica și am ajuns într-o zonă a orașului ce seamănă cu alte orașe cum ar fi Zagreb sau chiar Budapesta ori Viena. De fapt, am remarcat asemănarea, pe alocuri izbitoare a Ljubljanei și a Zagrebului. Amândouă s-au aflat sub influența austro-ungară și fac parte din același spațiu cultural slav. Totuși, percepția mea, cu care alți vizitatori ai celor două orașe nu vor fi  poate  de acord, este că Zagrebul îi este superior Ljubljanei.

Până la pensiune am mers pe jos, neputând să ne orientăm cu traseele mijloacelor de transport în comun. În stații nu existau hărți din care să-ți dai seama unde te afli și unde trebuie să ajungi, mai era handicapul limbii dar și dificultatea de a găsi o casă de bilete. Așa că, am străbătul tot orașul nou, de data aceasta, am trecut prin zona gării, pe lângă blocuri moderne de beton și sticlă și ne-am trezit în afara orașului. Când am traversat autostrada, am văzut turla luminată a bisericii din cartierul Smartno în care ne găseam noi. Ultimul kilometru din cei 5 parcurși pe jos, l-am făcut pe marginea drumului care ieșea din oraș, pe lângă un câmp cultivat cu grâu.

Am revenit în centrul vechi al orașului, a doua zi, după ce ne-am întors de la Postojna și Predjama. Era a doua zi a noastră în Ljubljana și după ce ne-am odihnit am decis să mergem să vedem parcul Tivoli, inima verde a orașului. De data asta am mers cu mașina, pe care am parcat-o la marginea parcului. Parcul a fost creat în anul 1813 de către inginerul francez Jean Blancjard și se întinde pe o suprafață de 5 kilometri pătrați.  Parcul nu ne-a convins, așa că am decis să mergem din nou în zona istorică a orașului.

Parcul Tivoli

Statuie în Parcul Tivoli

inscripție rasistă pe un pod din Ljubljana

Parcul Tivoli

faleza răului Lublianica

Am găsit cu greu un loc de parcare în cartierul de sub cetate. Am lăsat mașina acolo și ne-am îndreptat spre Lublianica. De aici am urmat faleza acestuia, foarte bine amenajată, cu multă verdeață, cu piste de biciclete și bănci de odihnă. Ne-am îndreptat în sensul de curgere al râului și am ajuns într-o mică piațetă cu o fântână superbă. Am mers pe o stradă pietonală plină de magazine cu vitrine luminate feeric până am ajuns într-o altă piață ce avea în mijloc o fântână superbă. Este vorba de fântâna Robba, o capodoperă a artei baroce. Datează din 1751 și este opera sculptorului Francesco Robba. Reprezintă râurile Sava, Krka și Lublianica sub forma unor ulcioare purtate de trei tritoni însoțiți de delfini. Monumentul este inspirat de Piazza Navona din Roma. Era piața Primăriei, clădirea acesteia situată în spatele fântânii avea un turn cu ceas. Am admirat clădirea și fântâna de pe o bancă, lăsând liniștea serii să ne pătrundă.

Centrul istoric - noaptea

Biserica Sf.Iacov și statuia Feciarei Maria

Fântâna Robba

Faântâna Robba - detaliu

Am mers apoi pe malul Lublianica și am făcut câteva poze ”de noapte”. Am realizat că suntem exact unde am fost și cu o seară înainte. Cele două piețe, de o parte și de alta a răului sunt separate prin podul triplu. Ne găseam de partea răului cu un singur cap de pod.

Ne-am întors la mașină și ”am rătăcit” câteva zeci de minute pe străzi lăturalnice până am renunțat să ne mai ghidăm după instinct și ne-am bazat doar pe GPS care ne-a scos repede din oraș.

În ziua următoare, înainte de a părăsi Ljubljana, am mers să văd biserica din cartierul Smartno. În timp ce făceam poze, preotul paroh, un tânăr care vorbea foarte bine limba engleză, m-a invitat să intru în biserică. Este o biserică catolică, destul de mică dar cu un interior somptuos, în stil baroc.

cartierul  Smartno

Biserica din cartierul Smartno

Amvonul bisericii din cartierul Smartno

Altarul bisericii

Deși nu am stat decât două nopți în Ljubljana, timp în care am vizitat orașul doar preț de 5-6 ore, în două seri, ne-am putut face o imagine asupra acestui oraș. Este frumos, curat, cu un aer boem, aerisit cu un centru istoric bine conservat. Într-un cuvânt, merită vizitat.