Românii din afara României (2): Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria

Există o Românie dincolo de granițele actuale ale țării. Sunt comunități compacte de români care au rămas în afara Românie Mari în 1918, cei mai mulți fiind grupați în jurul orașului Gyula (românii îi spun Giula sau Jula) din Ungaria. În multe din satele răsfirate de-a lungul frontierei de vest a României, dincolo de aceasta, românii sunt majoritari chiar dacă în cei aproape 100 de ani au început să-și piardă identitatea națională, limba, obiceiurile. Fiind supuși unei politici de asimilare a statului maghiar, având structuri de conducere cel puțin ciudate de genul Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU) și lipsiți de un sprijin real din partea statului român, cel care prin departamentul Românilor de Pretutindeni ar trebui să le apare identitatea, românii din Ungaria supraviețuiesc lingvistic și cultural grație eforturilor conjugate a bisericii și a câtorva instituții culturale.

Una dintre acestea este și Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria, condus de distinsa doamnă Maria Berényi, cercetător și intelectual de seamă al comunității românești. Autor a mai multor lucrări de referință despre istoria, cultura și civilizația românească, doamna Maria Berényi reușește prin cărțile sale, scrise într-o limbă românească curată, autentică, să aducă la lumină aspecte dintr-o istorie zbuciumată a comunității românilor din Ungaria, ce se întinde în timp cu mult înainte de momentul 1918.

Doamna Maria Berényi şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.
Sursa foto: colecţia personală Maria Berényi

Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria - ICRU (în maghiară Magyarországi Románok Kutatóintézete – MRKI) s-a înființat în anul 1993 ”cu scopul derulării unei activități științifice pentru identificarea valorilor culturale care asigură existența și continuitatea românilor pe meleagurile ungare” – se arată în prezentarea acestuia pe site-ul oficial. În cadrul institutului ce are sediul la Gyula funcționează trei secții: etnografie, lingvistică-literatură și istorie. Grupul de cercetători, cu o bogată activitate științifică și publicistică este format din dr.Maria Berényi  - cercetător științific și directorul institutului, dr.Ana Borbély – lingvist; Elena Csobai – profesor de istorie, limba și literatura română; dr.Tibor Hergyán – fost director al centrului Cultural al Republicii Ungare la București; Emilia Martin – etnograf, profesor de limba și literatura maghiară; dr. Stella Nikula – filolog, profesor la Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula. Valorosul colectiv de cercetători ai ICRU, ale căror CV-uri și liste de publicații pot fi consultate în limbile română și maghiară aici dau valoare și prestanță unei instituții care în cei peste 20 de ani de existență a reușit prin publicațiile proprii să aducă în atenția tuturor celor prezenți elemente de cultură și civilizație românească.

Ca orice institut științific care se respectă, munca cercetătorilor este reflectată prin sutele de articole publicate în reviste, periodice și monografii. Anual sunt editate publicațiile ”Simpozion”, ”Izvorul” și ”Lumina” ce se pot descărca în format digital direct de pe site-ul institutului începând cu anul 1997. În 1998, sub egida ICRU a fost editat volumul ”Bibliografie” ce sintetizează într-un volum aproape toate lucrările colaboratorilor institutului din perioada 1991-1997.

Anul trecut, s-au împlinit 20 de ani de existență a Institutului de Cercetări a Românilor din Ungaria, prilej de reflecție asupra activității de până acum și de planuri de viitor. În publicația ”Lumina 2013” – revistă socială, culturală și științifică a românilor din Ungaria, fondată de David Voniga în 1894, doamna Elena Csabai publică articolul ”Aniversarea a 20 de ani de la înființarea Comunității Cercetătorilor și Creatorilor Români din Ungaria”,în care descrie istoricul și activitatea acestui organism ce a precedat Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria. De asemenea, în aceeași publicație, doamna Maria Berényi publică articolul ”Institutul de Cercetări a românilor din Ungaria (1993-2013)” în care alocă spații ample istoricului unei instituții care în cei 20 de ani de existență și-a câștigat un binemeritat prestigiu în lumea științifică și culturală din Ungaria, din România dar și din lume. Articolul este ilustrat cu fotografii de la ședințele de constituire a institutului dar și de la principalele activități derulate.

Doamna Maria Berényi - directorul ICRUSursa foto: colecția personală Maria Berényi

Membrii comunității românești din Ungaria, cercetătorii ICRU dar și oficialitățile locale s-au implicat în activități de comemorare a unor personalități importante ale culturii și civilizației românești. Astfel în 1998, a fost instalată o placă comemorativă pe fosta clădire a Căminului românesc, în memoria generalului Gheorghe Pomuț (1818-1882) născut la Gyula. A fost comemorat și scriitorul Liviu Rebreanu, a cărui bust se află în curtea Bisericii Românești Sân Nicoară.

În plan publicistic, cercetătorii institutului au publicat de-a lungul anilor o serie de cărți extrem de valoroase, care dovedesc – dacă mai era nevoie – că românii au populat acest spațiu cu multe sute de ani înainte. Fără a avea pretenția de a le aminti pe toate, multe dintre ele sunt disponibile în format digital pe site-ul institutului, vom prezenta o parte dintre ele, cele apărute recent. Doamna Maria Berényi este autorul a mai multor cărți dintre care amintim: ”Poveștile caselor Români în Budași Pesta”, Gyula 2013 – un album monografic ce se vrea a fi un omagiu dedicat conviețuirii culturilor; Personalități marcante în istoria și cultura românilor din Ungaria (secolul XIX)”, Gyula 2013 – un inedit demers publicistic și memorialistic ce cuprinde biografia uno personalități marcante; ”Viața șiactivitatea lui Emanoil Gojdu (1802-1870)” , Gyula 2002 – carte apărută la împlinirea a 200 de ani de la nașterea a celui care pentru românii din Ungaria a reprezentat un punct de referință; ”Moștenirea lui Gojdu înoglinda presei române și maghiare (1995-2005)”, Budapesta 2005 – rațiunea publicării cărții fiind aceea de a restitui dimensiunea politică și morală a unei personalități de mare valoare; ”Cultura românească la Budapesta în secolulal XIX-lea”, Giula 2002 () – o carte document despre prezența românească în capitala Ungariei. Desigur, sunt multe alte cărți de o valoare remarcabilă nu doar prin conținutul riguros științific dar și prin faptul că sunt mărturii ale prezenței culturale ale românilor din Ungaria. Cărți care ar trebui să se afle în bibliotecile tuturor școlilor din România. Poate că nici nu ne dăm seama cât de importantă este acestă muncă de cercetare făcută de specialiștii Institutului de Cercetări a Românilor din Ungaria, îndeosebi de neobosita Maria Berényi.

coperta cărții ”Viața și activitatea lui Emanuil Gojdu”

coperta cărții ”Poveștile caselor de Români în Buda și Pesta

O altă lucrare document, apărută în anul 2003 la împlinirea unui deceniu de activitate a Institutului de Cercetări a Românilor din Ungaria, descrie în paginile sale istoricul începutului unei activități remarcabile de cercetare dar și realizările acestei instituții. Lucrarea se intitulează simplu ”Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria. Un deceniu de existență (1993-2003)” (http://mariaberenyi.hu/Undeceniu.pdf) şi a apărut la Giula în anul 2003 fiind subvenţionată de Ministerul Învăţământului, Autoguvernarea Minoritară Română - sector II, Budapesta și de Ministerul Patrimoniului Culturii Naționale.

Din anul 1991, Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria organizează anula la Gyula un simpozion internațional ce are ca scop realizarea unui dialog științific-cultural între cercetătorii implicați; încurajarea intelectualilor și generațiilor tinere de a cunoaște și proteja, de a-și însuși și perpetua patrimoniul cultural românesc. Toate simpozioanele din perioada 1991-2013 (23 de ediții) au pe site-ul institutului prezentat programul și tematica comunicărilor expuse. O simplă lectură a acestora dovedește că rolul asumat de ICRU a fost pe deplin valorificat.

Recent s-a încheiat cea de a XXIV-a ediție a Simpozionului Institutului de cercetări a Românilor din Ungaria, desfășurat la Gyula în perioada 22-23 noiembrie 2014. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din România dar și a Ministerului Resurselor Umane de la Budapesta (Emberi Erőforrások Minisztériuma) și s-a desfășurat în sala festivă a Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Așa cum se arată într-un material publicat pe portalul basilica.ro în cadrul Simpozionului ”au fost prezentate mai multe referate foarte interesante ce au suscitat interesul tuturor participanților (ca de pildă Cornel Sigmirea „Biografii celebre și memorie istorică: învățații Școlii Ardelene”, Silvia Colățean-Graniciuc „Basarabia sub stăpânirea rusească”, Maria Marin „Sensul evoluției specifice graiului vorbit de românii din Ungaria”, Gabriel Moisa „Ileana Ardelean – membră a grupului Adrian Mihuț – în închisorile comuniste”, Elena Colta „Rolul „Tribunei poporului” din Arad la cunoașterea folclorului românesc din Imperiu”, Ana Borbely „Lingvistica pozitivă”, referate prezentate în prima zi a simpozionului, sau Grigore Poiendan „Colindele legate de sărbătorile de Crăciun la românii din Ungaria”, Stela Nikula „Condiția de ființă umană”, Elena Ciobai Munteanu „Comunitatea românească din Apateu”, Emilia Martin „Figura lui Bologu în memoria colectivă” și Maria Berenyi „Membrii familiei Babeș”, în cea de a doua zi a simpozionului).”

Maria Berényi prezentând cartea ”Cultura și istoria românilor din Ungaria”
Sursa foto: colecția personală Maria Berényi 

Tot cu această ocazie au fost prezentate publicațiile anuale ale Institutului. Este vorba despre ”Simpozion ediția a XXIII-a”, Izvorul” și ”Lumina”. Toți cei prezenți la eveniment au vizitat expoziția permanentă cu obiecte din colecția Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, intitulată ”Vestigii ortodoxe” care a fost de curând inaugurată la Gyula.

Indiscutabil, activitatea prestigiosului Institut de Cercetare a Românilor din Ungaria a contribuit decisiv, dacă nu la salvarea românismului din Ungaria, măcar la păstrarea memoriei culturale a zeci de generații de români.