Szilágy / Szilágyság - cel mai vechi ziar din Sălaj (1)

Recent, săptămânalul Szilágyság care apare la Zalău – singurul ziar de limbă maghiară din Sălaj, a împlinit 25 de ani de la reapariția sa. Se întâmpla imediat după Revoluție, când în contextul politic și social creat odată cu răsturnarea regimului comunist, comunitatea maghiară din Sălaj a decis să editeze un ziar, care să continue tradiția presei maghiare sălăjene întrerupte după cel de Al Doilea Război Mondial, în 1944. Pe parcursul a două articole vom încerca să prezentăm o scurtă istoria a ziarului Szilágyság acoperind cele două perioade: prima cuprinsă între anii 1877-1944 iar cea de a două cuprinsă între anii 1990-2015.

Szilágy / Szilágyság cel mai vechi ziar din Sălaj

Ziarul Szilágyság și presa de limbă maghiară în general, are o lungă tradiție în județul Sălaj (atât în forma sa actuală cât și în cea istorică de după 1876). Conform cărții ”Tiparul Sălăjean. File de istorie” apărută la Zalău în 1980 sub egida Întreprinderii Poligrafice Cluj, Tipografia Zalău și a Arhivelor Statului, Filiala Sălaj – Zalău  sub semnătura lui Valentin Dărăban, Doru E.Goron, Iona Lăpușan și Ionel Penea,  se arată că prima tipografie menționată în documente este cea condusă de Dobay Sándor la Zalău. Există o carte de muncă tipărită în limbile germană și maghiară, pe care apare imprimat numele orașului, anul și tipografia  ”Zilahon, 1865. Nyomatott Dobay Sándornál”. Desigur, vechimea tipografiei este mai mare. Următoarea informație legată de tipografiile și presa sălăjeană este din 1877, când de sub teascurile tipografiei lui Gámán Ferencz vede lumina tiparului primul ziar tipărit în Sălaj, intitulat simplu Szilágy (Sălaj). Ziarul a apărut în perioada 24 februarie 1877 – 27 decembrie 1879, editorul acestuia fiind Borbély Sámuel – profesor la Zalău. Ziarul avea un format mare de 44 x 30 cm însă nu a rezistat decât doi ani, în 1879 fiind nevoit să-și întrerupă apariția din cauza problemelor financiare.

Trei ani mai târziu, în 11 noiembrie 1882 apărea la Zalău ziarul Szilágy és vidéke (Sălajul și împrejurimile) fiind editat de avocatul Arday Balogh Sámuel.  Ziarul, de dimensiuni 45 x 29 cm, a rezistat pe piață mai puțin de un an. Până la data de 15 aprilie 1883 când a încetat apariția acestuia, au văzut lumina tiparului doar 23 de numere.

Efortul comunității locale de atunci de a avea o publicație a continuat, astfel că pe 6 mai 1883 avea să apară săptămânalul  Szilágy (Sălaj), editorul acestuia fiind Dénes Lajos. De data aceasta, ziarul avea să aibă o apariție săptămânală neîntreruptă (chiar dacă și-a schimbat numele și a avut mai mulți proprietari) de 61 de ani până în 12 octombrie 1944. Ziarul Szilágy din 1883 avea dimensiunile de 47 x 31,5 cm. În 1886 se schimbă editorul acestuia, profesorul Kincs Gyula de la Colegiul Reformat Wesselényi transformând în 1888 ziarul într-o publicație oficială a administrației județene. Ziarul apare săptămânal cu unele sincope,  între anii 1889-1895 fiind editat de Petri Mor, apoi din 1903 de către Both István iar din 1910 de către Kapus Sámuel.

Ady Endre a debutat în Szilágy

În anul 1896, în ediția sa din 22 martie, săptămânalul Szilágy publică poezia ”Márczius 20” (20 Martie) semnată cu inițialele A.E. Este prima poezie publicată a marelui poet Ady Endre (1877-1919), care între anii 1892-1896 a studiat la Colegiul Reformat ”Wesseléyi” din Zalău. Semnătura cu inițialele A.E (Ady Endre) se datorează reticenței față de încercările sale literare, ale profesorului său de maghiară Kincs Gyula (1859-1915) director al colegiului între anii 1886-1897. Poezia ”Márczius 20”  este dedicată revoluționarului Kossuth Lajos decedat pe 20 martie 1894. De-a lungul anilor, ziarul Szilágy și continuatorul acestuia din 1910 Szilágyság, publică mai multe poezii din opera lui Ady Endre. Pe măsură ce acesta devine cunoscut ca și poet, versurile vor fi semnate cu numele lui întreg.  

Prima poezie a lui Ady Endre din 1896

Poezia Vén Diák Üdvözlete - în care scrie despre Zalău

Necrologul lui Ady Endre în ediția din 31 ianuarie 1919

Numere aniversare ale ziarului Szilágy

Și anul 1902 este important în istoria ziarului Szilágy. În Zalău (sau Zilah așa cum este denumit oraşul în limba maghiară) are loc un eveniment extrem de important din punct de vedere urbanistic. Sculptorul Fadrusz János (1858-1903) avea să inaugureze la Zalău în 18 septembrie 1902 două din operele sale cele mai cunoscute: Turul și statuia baronului Wesselényi Miklos. Zalăul devenea astfel singurul oraș care avea două opere realizate de Fadrusz János. Abia peste o lună, la data de 12 octombrie avea să fie dezvelită la Cluj / Kolosvár cea mai celebră dintre toate sculpturile sale, monumentul lui Matia Corvin. Ziarul Szilágy alocă câteva numere acestui eveniment. Cu câteva zile înainte de eveniment este redat programul activităților. Ediția din 18 septembrie 1902 se deschide cu un amplu text ce se întinde pe două pagini de ziar, semnat de Fadrusz János și intitulat ”A magyar rovás-irás” (Scriere runică). Este cunoscută fascinația sculptorului față de acest fel de scriere.

Ediția din 18 septembrie 1902

Ediția ziarului din 21 septembrie 1902 este dedicată aproape în întregime evenimentului care a marcat la Zalău dezvelirea celor două monumente. Sunt tipărite toate discursurile rostite cu acestă ocazie, este tipărită oda dedicată baronului Wesselényi, ce a fost declarată câștigătoare la un concurs organizat în memoria acestuia, apar amănunte interesante legate de banchetul de după eveniment (care costa 4 coroane!) sau despre punerea în vânzare de către Seres Samu a primelor cărți poștale cu monumentul din Zalău. 

Ediția din 21 septembrie 1902

programul activităților prilejuite de dezvelirea monumentelor de la Zalău

Ediția din 5 octombrie 1902 cuprinde și primele imagini apărute în presa scrisă a celor două monumente din Zalău. Pe prima pagină apare imaginea în care se vede actualul sediu al Bibliotecii Județene și mulțimea adunată în jurul statuii. Probabil este făcută de la geamul clădirii Transilvania. Și paginile următoare conțin alte patru imagini mari, cu aspecte de la dezvelirea monumentelor. Surprinde calitatea acestor imagini, acuratețea cu care sunt redate detaliile. Din păcate, sculptorul nu apucă să se bucure prea mult de succesul obținut. Se stinge din viață răpus de tuberculoză pe 25 octombrie 1903. Necrologul este publicat și de presa sălăjeană. Astfel ziarul Szilágy îi dedică un număr special pe 29 octombrie 1903, publicând pe prima pagină poza sculptorului. La data de 1 noiembrie 1903, un alt ziar ce apărea la Zalău, Szilágysági Hirlap anunță decesul sculptorului.

Ediția din 5 octombrie 1902 cu imagini de la eveniment

Imagine de epocă cu monumentul Turul

Trebuie amintit și numărul aniversar al ziarului Szilágy  din 14 mai 1908, când se aniversau 25 de ani de la apariția ziarului, raportați la anul 1883. Această ediție este importantă și ca document, având semnăturile lui Kincs Gyula, Both István sau Ady Lajos, fratele poetului Ady Endre. Numărul aniversar se deschide cu articolul de fond al lui Both István, intitulat ”Huszonöt esztendő” (25 de ani) iar în pagina 4 apare un articol semnat de Ady Endre intitulat ”A Szilágy büne” (Păcatul Sălajului)  în care rememorează episodul în care în 22 martie 1896 a publicat prima sa poezie. Poetul făcea referire la faptul că prin publicarea primelor sale poezii, încurajat fiind de profesorii Kincs Gyula și Both István, a ”păcătuit” în sensul că s-a îndreptat spre poezie și nu spre o carieră juridică. Începând cu pagina 11, ziarul obișnuit este completat cu încă 24 de pagini numerotate cu cifre romane de la I la XXIV, pagini în care (mai puțin ultimele două ce conțin reclame) sunt evocate momentele definitorii în istoria de 25 de ani a ziarului. Acest supliment aniversar se intitulează ”MELLÉKLET A SZILÁGY JUBILÁRIS SZÁMÁHOZ” (Supliment al numărului jubiliar al ziarului Szilágy). Chiar în prima pagină a suplimentului, editorul de atunci al ziarului, Kincs Gyula realizează o istorie a ziarului. Sunt amintite și tipografiile care au editat ziarul: Gámán Ferencz (1883), Takáts Gyula  és társa (1884-1888),  Takats Lajos (1888), Weisbergger Soma (1889) și Seres Samuel (din 1891). Aceasta din urmă va funcționa fără întrerupere până la naționalizarea sa în 1948, aici apărând toate edițiile ulterioare anului 1889 ale ziarului. Interesantă este și informația legată de prețul ziarului: abonamentul pentru un an era de 8 coroane, pentru 6 luni ziarul costa 4 coroane iar pentru 3 luni 2 coroane. Unele categorii sociale cum ar fi preoții și dascălii exista reducere la abonamentul anual. Astfel preoții plăteau doar 6 coroane pentru abonamentul de un an, iar dascălii 5 coroane. Prețul unui exemplar era de 60 fileri.

Prima pagină a ziarului din 14 mai 1908. Sursa foto: colecția personală Jozsá László

Poezie semnată de Ady Endre ăn suplimentul aniversar. Sursa foto: colecția personală Jozsá László

Supliment aniversar la împlinirea a 25 de ani de la apariția ziarului. Sursa foto: colecția personală Jozsá László

 

semnătura lui Ady Lajos

semnătura lui Both István 

Semnătura lui Kincs Gyula

Szilágy devine Szilágyság

1910 este anul în care ziarul își schimbă definitiv numele, transformându-se din Szilágy în Szilágyság  (din Sălaj în Sălajul) odată cu ediția din 4 august 1910. Termenul de Szilágyság face referire al zona etnografică ce se suprapunea în mare parte peste comitatul Sălaj (din care nu făcea parte și zona actuală din partea de sud a județului - zona denumită și Țara Călatei). Ziarul va apărea neîntrerupt cu acest nume până în 12 octombrie 1944. Forma ziarului este mare, având dimensiunile 41 X 28,5 cm. Fiind cel mai important ziar care apărea în județul Sălaj, în paginile sale vom găsi reflectată viața culturală și realitățile de zi cu zi a localităților județului, îndeosebi a Zalăului. Pentru cunoscătorii de limbă maghiară, ziarul este o adevărată sursă de informare despre istoria orașului reflectată prin presa vremii. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, paginile ziarului alocă din ce în ce mai mult spațiu războiului, fiind descrise operațiunile principale de pe front. Viața culturală intră într-un oarecare con de umbră, fără a dispărea însă. Chiar dacă cenzura dictată de condițiile de război și autocenzura impusă afectează reflectarea realității, ziarul rămâne o sursă credibilă de informații. În anii războiului, cenzura militară își spunea cuvântul. Este ciudat să vezi ziarul în forma lui tipărită, având prima pagină fie complet, fie parțial albă. Despre felul în care Primul Război Mondial a fost oglindit în Szilágyság a scris domnul profesor László László două articole ce pot fi citite on-line aici și aici.

pagină cenzurată într-un număr din 1915

În 1919 la sfârșitul războiului, ziarul se intitula ”Szilágyság. Politikai és Társadalmi Hetilap. A Szilágyvármegyei Községi  és Köriegyzok Egyesületének Hivatalos Lapja” (Sălajul. Săptămînal politic și social. Ziarul oficial al asociației secretarilor de comună și plasă) și costa 30 fileri iar un abonament anual costa 16 coroane. În ediția din 31 ianuarie 1919 apare necrologul poetului Ady Endre, iar în ediția din 4 iulie 1919 și cel al baronului Wesselényi Ferenc (1875-1919). Acesta era reprezentantul ales al nobilimii, responsabil cu inplementarea politicilor statului la nivel local, funcție asimilată cu cea a unui prefect din zilele noastre. În 1920, odată cu instaurarea administrației românești în Transilvania, ziarul avea pentru prima dată pe frontispiciu numele localității scris și în limba română. Iată de exemplu, ediția din 3 septembrie 1920 se intitula ”Szilágyság. Politikai és Társadalmi Hetilap”  (Sălajul. Săptămânal politic și social) iar deasupra numelui ziarului scria ”Zalau (Zilah) 1920, szeptember, 3” iar mai în dreapta ”Cenzurat: Trufasiu”. Să fie numele celui responsabil cu cenzura? O săptămână mai târziu, pe 10 septembrie de pe ziar dispare mențiunea ”cenzurat”. Acest număr avea să fie ultimul în care prețul era trecut în coroane ungurești. Pe ziarul din 10 septembrie 1920 scria ”Egyes szám ára 2 korona” iar după o săptămână, în 17 septembrie 1920 pe ziar scria ”Egyes szám ára 1 Leu”. Tot în paginile acestei ediții apar prețurile produselor de bază exprimate în lei românești.

Ediția din 10 septembrie 1920, ultima cu prețul în coroane

Ediția din 17 septembrie 1920, prima cu prețul în lei

Prețurile în lei ale produselor de bază

La data de 12 octombrie 1944, după 161 de ani de apariție neîntreruptă (sub diverse nume și având diverși editori) ziarul de limbă maghiară Szilágyság își încetează apariția. Vor urma 46 de ani fără presă de limbă maghiară în Sălaj. 

Desigur, s-ar putea scrie o istorie mult mai amănunțită a ziarului, a orașului Zalău și a județului Sălaj așa cum a fost reflectată în paginile ziarului. Rămâne ca cei interesați să o facă în viitor. Le stă la dispoziție colecția (aproape completă) ziarului aflată în Biblioteca Documentară a Casei Corpului Didactic Zalău, sau cea aflată în arhivele Parohiei Reformate Zalău. O digitalizare a colecției ar fi un demers necesar. 

Vom continua scurta istorie a ziarului Szilágyság din perioada 1990-2015 într-un alt articol. Mulțumesc pe acestă cale domnilor Jozsá László si Fejér László pentru amabilitatea de a-mi pune la dispoziție o parte din materiale și pentru răbdarea de a citi acest material