Am participat la eveniment cu ceva emoții. Poate și pentru că mă aflam pentru prima dată la un astfel de eveniment elitist, dar și din respect față de acești profesioniști ai fotografiei. Da, fac și eu fotografii. Unele chiar bune, așa cum spun unii sau alții. Dar onoarea de a fi împreună cu artiștii fotografi distinși cu numeroase premii la saloane internaționale de fotografie este mare și-i simt greutatea. Până la urmă, emoțiile au dispărut, odată cu întâlnirea în holul elegantului hotel L'Art din centrul Careiului. Sunt oameni modești, în ciuda prestigiului de care se bucură.
Am acceptat invitația de a participa la eveniment din două motive: primul este evident, expoziția în sine. Al doilea motiv, poate la fel de important este că în preambulul evenimentului fotografic, organizatorii - membri Foto Clubului Vasile Vénig László din Carei - au organizat două vizite. Prima la Mănăstirea Franciscană din Căpleni și cea de a doua la Castelul Károlyi din Carei. Și cum nu le mai văzusem, vroiam să profit de acestă oportunitate.
Căpleni - Mănăstirea Franciscană
Așa că iată-ne în autocar. Veselie mare, dată de revederea unor vechi prieteni; drum ca în evul mediu (Sălajul stă bine la acest capitol); o vreme frumoasă de început de primăvară. Ajungem relativ repede, localitatea Căpleni (Kaplony) fiind doar la câțiva kilometri de Carei. Aici, în centrul satului, o biserică impunătoare, cu o fațadă ce duce spre stilul romanic. Două turnuri fără coif, având acoperișul plat și ornamente specifice acestui stil arhitectonic (rozeta sau arcada falsă) îi dă bisericii o imagine de maiestuozitate. În forma actuală, biserica datează din 1848, fiind construită după planurile arhitectului Ybl Miklós, pe locul în care a existat o mănăstire cu hramul Sfântul Martin, încă din sec XI. A fost ridicată pentru a servi ca loc de înmormântarea pentru descendenții familiei Kaplony din care se trage și neamul Károlyi. De altfel de numele acesta se leagă istoria mănăstirii, Sándor Károlyi a dăruit în 1711 clădirile complexului franciscanilor salvatorieni; iar György Károlyi a finanțat ridicarea actualului edificiu între anii 1844-1847.
Biserica mănăstirii - căci aici funcționează o mănăstire franciscană - are hramul Sf. Anton din Padova. Este de tip hală, orientată pe direcția est-vest având pe latura estică o absidă semicirculară în interior. Aici se află altarul principal cu un tablou ce-l reprezintă pe Sf. Anton, operă ce datează din 1892 fiind pictat de Béla Tóth. Pereții laterali sunt decorați cu tablouri ce amintesc de Calea Crucii, iar tavanul casetat este decorat cu motive florale.
Károlyi și a avut loc în anul 2010. În anul 1904, mausoleul a suferit transformări importante, din lipsă de spațiu s-a trecut la înmormântarea în perete. În mijlocul mausoleului tronează cele mai importante sarcofage, masive, construite din metal și bogat decorate. Nu lipsesc însemnele nobiliare sau simbolurile creștine.
Cum aproape toți vizitatorii erau fotografi, a avut loc o sesiune foto ad-hoc, fiecare încercând să găsească unghiul potrivit pentru a prinde cele mai bune cadre. Așa că șederea s-a prelungit cu câteva minute bune. A urmat apoi vizita muzeului mănăstirii. Este impresionant ce se poate face cu fonduri europene sau cu cele provenite din donații, dacă se vrea acest lucru. Am văzut un muzeu spectaculos, ce pune foarte bine în evidență elementele ce-l compun: pictura barocă ”Sfântul Anton cu pruncul Isus”, statuia din lemn a ”Neprihănitei Zămisliri”, o monstanță donată de contesa Anna Károlyi în 1756; chilia monahală, camera memorială Károlyi și desigur, biblioteca mănăstirii. Am înțeles că multe dintre cărțile de aici provin din tipografia întemeiată de Ferenc Károlyi la Carei. Desigur, și aici au avut loc ședințe foto, subiectul principal fiind călugărul care ne-a fost și ghid. Este de remarcat că peste tot, atât în mausoleu cât și în muzeu, inscripțiile erau bilingve.
După poza de grup din fața bisericii, am revenit (pe același drum plin de denivelări) la Carei, acolo unde am avut ocazia să vizităm parcul dendrologic în mijlocul căruia se află cel mai important obiectiv turistic al Careiului și poate al întregii regiuni de nord-vest: impunătorul castel Károlyi. Este de remarcat faptul că și acest edificiu a fost reabilitat cu fonduri europene, fiind un exemplu de bună practică. Dacă alte conace și castele din Transilvania ajung să se ruineze sub ochii nepăsători ai celor care se fac că le protejează, iată că aici, cu voință, s-a reușit o reabilitare ”ca la carte”. Nu voi intra în istoria zbuciumată a cetății și a castelului, cei care doresc pot consulta site-ul proiectului ”Castellum” - o excelentă colaborare româno-maghiară. Voi spune doar că de acest castel este legată pacea de la Satu-Mare (semnată de fapt la Carei) din 1711 sau vizita suveranilor Regatului României - Regele Ferdinand I și Regina Maria din anul 1911.
Am vizitat (și fotografiat) expoziția permanentă. Trebuie precizat că toate sălile au fost decorate de specialiștii muzeului ca să arate ca în timpurile bune ale castelului, toate obiectele și piesele de mobilier fiind comandate sau achiziționate din colecții private ori magazine de antichități. Am mai văzut o expoziție temporară dedicată celui de-al Doilea Război Mondial - de fapt o colecție de artefacte militare și o expoziție de trofee de vânătoare. Însă, ceea ce m-a impresionat a fost Muzeul figurilor de ceară. Da, la Carei se află un astfel de muzeu! Și ceea ce-mi place în mod deosebit, este faptul că sunt reprezentate doar figuri ale unor personalități ce au avut legătură cu Careiul.
Un alt obiectiv vizitat a fost manejul, și acesta renovat prin fonduri europene. Și nu doar că s-a renovat, dar cei patru cai sunt folosiți inclusiv în scopuri terapeutice. Fetița care era călare pe unul dintre cai s-a uitat mirată la noi, care încercam să prindem un cadru bun cu calul. Iar fetița care urma, ne-a emoționat când a intrat în grajdul cailor și le-a aruncat câte un măr...
Dar despre obiectivele vizitate la Căpleni și Carei voi reveni. Să nu uităm însă motivul pentru care am venit la Carei: Salonul Internațional de Artă Fotografică al României. Înaintea vernisajului a fost momentul în care au fost acordate o serie de distincții și premii.
În eleganta sală mare a castelului Károlyi, președintele AAFR, domnul Eugen Negrea a înmânat premiile SIAF următorilor artiști fotografi: Adela Rusu, Nelu Scripciuc, Grigore Roibu, Magdó István respectiv Ovi.D Pop.
O altă serie de premii au fost oferite de organizatori, Foto Clubul Vasile Vénig László. Este vorba despre premiile salonului de Artă Fotografică VVL - ediția a III-a 2016, care au fost oferite următorilor fotografi: Adela Rusu, Grigore Roibu, Sebastian Ionuț Vasiu, Nelu Scripciuc, Flavian Săvescu. Însă cel mai important moment a fost acela în care au fost acordate distincțiile Federației Internaționale de Artă Fotografică. Vicepreședintele AAFR și ofițerul de legătură Csaba Balási a înmânat prestigioasele distincții FIAP. Au fost premiați: Adela Rusu EFIAP - Oradea, Ovi D.Pop - EFIAP Oradea, Grigore Roibu AFIAP - Deva, Rucsandra Călin EFIAP - Craiova, Balla Arpad AFIAP - Odorheiu Secuiesc, Magdó István AFIAP - Săcele, Mândru cantemir AFIAP - Arad, Francisc Németh AFIAP - Vulcan, Flavian Săvescu AFIAP - Reșița, Iosif Vajnar AFIAP - Târgu Mureș, Báthori Zsigmond EFIAP - Târgu Mureș, Valentina Stan EFIAP/s - Oradea.
Momentele muzicale au fost asigurate de Ansamblul de Muzică Veche ”Carmian Renascentia” din Carei. A urmat apoi tradiționala cupă de șampanie și vizitarea expoziției. Expoziția a fost una de excepție. Nici nu putea fi altfel, având în vedere că este vorba despre Salonul Internațional de Artă Fotografică a României, unde de regulă ajung să expună nume mari ai fotografiei românești și internaționale.
ha
RăspundețiȘtergere