Tulcea, reședința județului cu același nume, se află în partea de nord a Dobrogei, pe malul brațului Sfântul Gheorghe. Pentru cei care au uitat lecțiile de geografie din școala generală, amintim că fluviul Dunărea se desparte în amonte de Tulcea în două brațe: brațul Chilia în nord, care este frontiera naturală dintre România și Ucraina și respectiv brațul Sfântul Gheorghe. Din acesta din urmă, se desparte în aval de Tulcea brațul Sulina. Între aceste trei brațe principale, Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe se întinde o vastă rețea de canale, lacuri și grinduri în care natura a creat un ecosistem unic - Delta Dunării. Din acest punct de vedere, Tulcea este văzut ca ”poarta de intrare” în Delta Dunării.
Cum ajungi în Tulcea? De unde să începi?
Există mai multe modalități de a ajunge în Tulcea. Orașul este legat rutier de principalele orașe ale Dobrogei - Brăila și Constanța - prin intermediul drumului european E 87. Fluvial este legat prin Dunăre de orașele din amonte de Galați și Brăila - acestea fiind cele mai apropiate, iar în aval de Sulina și Sf. Gheorghe. Pe calea ferată, Tulcea este legată de Medgidia, iar de aici de restul orașelor mari din țară. Orice ce mijloc ați alege, primul punct important al orașului este fie gara feroviară, fie gara fluvială. Termenul gară fluvială, poate părea puțin ciudat, ar putea să-i spună port. Lângă cele două gări se află și autogara, toate trei sunt pe faleza Dunării.
În gara feroviară, folosită destul de puțin ca urmare a intrării în declin a transportului feroviar de pasageri (poate o explicație ar fi starea proastă a infrastructurii feroviare ce duce la timpi mari de transport), se află trasă o locomotivă de epocă, ce este intens fotografiată de către turiști. Primul contact pe care călătorul sau turistul îl ia cu orașul este Parcul Personalităților ce se desfășoară în jurul Sălii Sporturilor. Inaugurat în 1995, parcul traversat de alei, bănci pe care te poți odihni și fântâni, este decorat cu busturile a 14 personalități culturale, ce au legături cu Tulcea sau Dobrogea. Printre acestea se numără academicianul Constantin Moisil (1876-1958), Panait Cerna (1881-1913), Alexandru Ciucurencu (1903-1977), Ion Jalea (1887-1983), academicianul Grigore Moisil (1903-1973), Jean Bart (1874-1933), Grigore Antipa (1876-1944), Ion Nenițescu (1854-1901) etc. Un exemplu demn de urmat de către alte municipalități.
De asemenea, la intrarea în parc, în sensul giratoriu de lângă Lacul Ciuperca, se înalță statuia lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) - domn al Țării Românești, pe timpul căruia Țara Românească / Valahia a ajuns la întinderea teritorială maximă: de la Olt la Dunăre și de la Porțile de Fier la Marea cea mare.
Revenind pe faleza Dunării, aceasta este locul de promenadă al turiștilor (dar și al localnicilor). De-a lungul ei se întind terase și restaurante, unele elegante, altele aflate în paragină; un șir de blocuri turn ce amintesc de ”epoca de aur”. Dar, ceea ce contează cu adevărat este Dunărea (parcă nu este atât de albastră ca în celebrul vals al lui Johann Strauss). Aici, cât e faleza de lungă, sunt ancorate mereu vase mai mari sau mai mici, începând cu vasele de pasageri ale companiei Navrom, de luxoasele vase de pasageri ale companiilor de turism germane sau austriece, sau de docurile plutitoare ale numeroaselor firme care-și oferă serviciile de transport în Delta Dunării. Printre ele, alte câteva sute de bărci, mai mari sau mai mici, majoritatea cu motor - ce brăzdează în lung și-n lat, în duduit de motoare, Dunărea. Pentru oricine care nu locuiește pe malul Dunării sau al Mării Negre, această puzderie de vase, va reprezenta cu siguranță un punct de atracție. Unde mai pui gălăgia făcută de pescăruși sau alte păsări ce vin la mal din oportunism.
Lăsând în urmă faleza, care seara îmbracă culori fascinante, dincolo de zidul de blocuri ceaușiste, orașul se desfășoară pe câteva coline. În spatele Hotelului Delta, într-un sens giratoriu dominat de o fântână arteziană sub formă de bulb, se înalță clădirea impozantă a casinoului MGM Palace, ce a fost construită între anii 1904-1907 prin grija savantului Grigore Antipa, cu contribuția financiară a pescarilor din Deltă. Înainte să devină casino, clădirea a fost Palatul Pescăriilor Statului.
Lângă clădire, într-un mic parc, patru statui demonstrează că Tulcea este un oraș cosmopolit, multicultural și multietnic. Altfel nu se explică prezența împreună a busturilor unor mari personalități ca Nikos Kazantzakis (1883-1957) - autorul romanului ce a inspirat celebrul film Zorba Grecul; Taras Sevcenko (1814-1861) - poet ucrainean; Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938) - întemeietorul Turciei moderne și Sergei Esenin (1892-1925) - poet rus. Poate nu este deloc întâmplător că ceva mai înspre faleză, se află bustul lui Carol I (1866-1914) - Regele României.
De pe faleză ajungi în câteva minute în centrul orașului. Se numește ”centrul civic” și pentru că aici sunt sediile principalelor instituții administrative ale orașului și ale județului: primăria municipiului Tulcea și Consiliul Județean Tulcea. O mare piață se desfășoară între aceste instituții, centrul comercial Winmarkt Diana, strada Babadag și strada Păcii. Este Piața Mircea cel Bătrân, dominată de statuia ecvestră a marelui voievod, opera sculptorului Ion Jalea. A fost dezvelită la 1 decembrie 1972 și a înlocuit o altă statuie ecvestră ce a fost distrusă de trupele de ocupație în anii Primului Război Mondial. Din monumentul inițial ridicat între anii 1900-1902 se mai păstrează doar soclul din parcul de pe strada Păcii.
Centrul civic este completat de o scenă (permanentă) dotată cu toată infrastructura necesară - folosită pentru numeroasele festivaluri și evenimente în aer liber ce au loc aici și de o interesantă fântână arteziană, placată cu mozaicuri ce reprezintă ecosisteme din Delta Dunării. Fântâna este locul de întâlnire al tulcenilor dar și al porumbeilor. Sistemul de iluminat, asigură în serile de vară acea pată de culoare de care ai nevoie.
Tulcea muzeelor.
De aici, din Centrul Civic (sau Piața Mircea cel Bătrân), în funcție de preferințele turiștilor, se poate explora în voie orașul. Dacă preferați un traseu cultural, atunci trebuie urmată strada Gloriei ce duce spre ”Monument”. Este denumirea prescurtată folosită de localnici, pentru Monumentul Independenței - un impresionant obelisc ce domină orașul și Dunărea de pe o colină, pe care s-a aflat în antichitate cetatea Aegyssus. Monumentul Independenței a fost ridicat în cinstea militarilor români care au luptat în Războiul de Independență (1877-1878) și pentru a evoca unirea Dobrogei cu România. Piatra de temelie a fost pusă de Regele Carol I la 17 octombrie 1879, iar monumentul a fost inaugurat la data de 2 mai 1904 în prezența Majestății Sale. Este sub forma unui obelisc înalt de 22 de metri așezat pe un soclu în două trepte. La baza obeliscului se află două elemente sculpturale: un dorobanț cu arma pe umărul stâng și cu goarna în mâna dreaptă, respectiv un vultur cu aripile desfăcute. Pe fațada principală a obeliscului, cea dinspre oraș, pe o placă sunt gravate cuvintele: ”Ridicatu-sa acest monument de către cetățenii tulceni ai țării, în anul MDCCXCIX spre vecinica amintire a readucerii Dobrogei la căminul strămoșesc prin vitejia armatei române.” Mai sus, stema regală a României este ornată cu lauri. O altă placă, de piatră de data acesta, amplasată la baza monumentului, are gravată pe ea cuvintele: ”S-a pus acestă placă din granit astăzi 14 noiembrie 1998 de către noi locuitorii județului Tulcea la sărbătorirea a 120 de ani de reunire a Dobrogei cu România spre cinstirea înaintașilor înfăptuitori și luare aminte a celor nouă următori.”
În forma actuală, monumentul datează din anul 1977 (cu ocazia Centenarului Independenței), după ce în 1932 fost refăcut parțial. Monumentul inițial a fost distrus de către armata de ocupație bulgară, în anii Primului Război Mondial. De altfel, pe fațada dinspre răsărit a obeliscului, o placă de metal amintește de acest moment: ”Acest monument a fost refăcut în anul 1977 cu prilejul sărbătoririi Centenarului Independenței de stat a României.” Lângă monument, un binoclu ce funcționează cu monede de 50 de bani îți oferă posibilitatea de a arunca o privire asupra orașului. Din păcate, este setat să se închidă după 10 secunde, timp insuficient pentru a-ți obișnui ochii cu ocularele aparatului... Oricum, orașul se vede în toată splendoarea lui și cu ochiul liber. Iar Dunărea și faleza acesteia atrage privirile ca un magnet. Lângă monument, pe panta dealului dinspre Dunăre, scrie cu litere mari numele orașului: TULCEA.
Tot pe acest deal se află Muzeul de Istorie și Arheologie. În curtea acestuia, într-un pavilion se află câteva sarcofage antice și pietre funerare de secol XVIII-XIX. Câteva amfore uriașe de lut, răspândite prin parcul monumentului sunt dovada locuirii acestei înălțimi. Aici s-a aflat anticul oraș Aegyssus - punct important pe limesul Moesiei Inferior și mai apoi a provinciei romane Scythia.
Coborând spre oraș, poți admira casele de secol XIX, cu partea de sub acoperiș din lemn traforat. De asemenea, în drum sunt două biserici care atrag privirea. Cea cu turlele din tablă colorată este Biserica ortodoxă de rit vechi ”Înălțarea Domnului” ce ține de comunitatea rușilor lipoveni. Celaltă biserică, aflată chiar lângă întrarea în parcul monumentului, este ”Sfânta Parascovia” ce a fost construită în anul 1857 pe vremea stăpânirii otomane. Este o biserică scundă, una dintre condițiile puse la construirea ei a fost aceea că nu trebuie să fie mai înaltă decât gemia. Și acestă biserică este de rit vechi și aparține rușilor staroveri.
Dacă tot am amintit de geamie, aceasta se află aproape de centrul orașului și de Dunăre. Moscheea Azizyie a fost ctitorită de sultanul Abdul-Aziz ce a domnit între anii 1861-1876. Este cea mai mare geamie din Dobrogea, minaretul se înalță la 25 de metri. Lângă geamie se află sediul Uniunii Democrate Turce din România.
Revenind în zona centrală, lângă clădirea Colegiului Dobrogean Spiru Haret, un mic parc găzduiește statuia marelui pedagog. Pe soclul pe care este amplasat bustul este scris: ”Lui Spiru Haret, Dobrogea recunoscătoare”, iar pe una din părțile monumentului este scris un citat, poate mai actual ca oricând - ”Temeinica organizare a şcoalei sătești asigură izbânda întregirii neamului”.
Nu departe de aici, la mică distanță unul de altul, se află două din obiectivele importante ale orașului. Primul este Centrul Muzeal Ecoturistic ”Delta Dunării” iar celălalt este Muzeul de Etnografie și Artă Populară. O vizită, chiar și pe fugă, în Tulcea, nu este completă fără vizitarea acestor muzee.
Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării a fost inaugurat în februarie 2009, printr-un program finanțat de Uniunea Europeană.Cuprinde o expoziție permanentă ce prezintă într-un mod interesant habitate existente în Dobrogea și în Delta Dunării, dar și ocupațiile de bază ale oamenilor locului. Interactivitatea exponatelor - ecosisteme reconstruite realistic - este dată de fondul sonor ce se declanșează pe măsură ce te apropii de exponat. Dacă faci abstracție de ceilelți turiști din jur, ai impresia că ești teleportat în acel habitat. Centrul mai găzduiește și expoziții temporare, cum ar fi de exemplu cea de fotografie prin care este comparat relieful Dobrogei cu alte reliefe oarecum similare din zone mai mult sau mai îndepărtate ale Europei.
Desigur, atracția principală a Centrului Ecoturistic Delta Dunării o reprezintă acvariul. Colecția de 24 de specii de pești indigeni întâlniți în apele Deltei și a Mării Negre, este completată de speciile de pești exotici. Unul dintre acvarii, atrage atenția. Are forma unui cilindru cu pereți dubli, distanța dintre aceștia fiind de aproximativ 1 metru. Cilindrul interior este gol, poți intra acolo printr-o fantă prevăzută în partea de jos și de acolo, înconjurat de peștii din acvariu să experimentezi o situație inedită. Este de la sine înțeles că se fac cozi inteminabile acolo, toți vor un selfie cu rechinul din acvariu. Biletul de intrare costă 15 lei pentru adulți, elevii, studenții și pensionari plătind doar 5 lei. Taxa foto (pentru amatori) este de 10 lei iar cea video de 20 lei.
Schimbând registrul, Muzeul de Etnografie și Artă Populară are darul de a te introduce în cultura etniilor ce alcătuiesc Dobrogea. Interesantă expoziția temporară ce evocă fragmente din poveștile copilăriei; interactivitatea este asigurată de coloana sonoră ce practic te ghidează prin expoziție. Finalul este un colț ce conține cărți de povești, o invitație la lectură.
La etaj, expoziția permanentă se desfășoară în câteva încăperi, fiecare decorată și dedicată unei comunități. Astfel, rând pe rând treci prin interiorul românesc de sărbătoare din secolul XX; sala dedicată aromânilor; interiorul dedicat grecilor din satul Izvoarele; cel al turcilor și tătarilor din județul Tulcea; interiorul dedicat comunității bulgărești sau al rușilor lipoveni, respectiv al ucrainienilor. Panouri in formative descriu fiecare obiect, atât în limba comunității respective cât și în limba română. Mai există o sală ce recrează un interior urban de început de secol XX. Afară, în curtea clădirii ce a fost sediul Băncii Naționale, este adăpostită colecția de elemente de uz gospodăresc. Fără îndoială, muzeul etnografic din Tulcea va surprinde în mod plăcut pe oricine îi va trece pragul. Biletul de intrare costă 6 lei, tariful este redus la jumătate pentru elevi, studenți și pensionari. În schimb turiștii vor plăti 15 lei pentru fotografiat și 30 lei pentru filmat în spațiile muzeului.
După ce te-ai culturalizat, poți reveni pe strada Păcii ce duce spre Piață - acesta merită vizitată mai ales pentru sectorul acvicol - vei da de o biserică interesantă, ce atrage privirea mai ales prin turnul cu ceas. Este biserica Sf. Gheorghe ce ține de comunitatea bulgărească. De aici denumirea de biserica bulgărească sau biserica cu ceas. Se vede că turnul clopotniță, ce are și ceasul, este mai nou iar explicația este simplă. Până la Războiul de Independență, orașul Tulcea era caza (comună mai mare a Imperiului Otoman) fiindu-i interzis să aibă clopote. Nava bisericii datează din 1854-1857 iar turnul în stil neogotic a fost adăugat în anul 1893. Este o biserică reprezentativă pentru patrimoniul cultural tulcean, de aceea nu trebuie ocolită.
Iată așadar un mini-ghid al orașului Tulcea, un traseu cultural ce poate fi parcurs fără probleme într-o zi. Dacă timpul de care dispuneți este mai generos, atunci împrejurimile nu trebuie ratate. Merită reamintit faptul că Tulcea este principala poartă de acces în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Fiecare hotel care se respectă posedă și bărci motorizate, dotate la standarde europene. Pe faleză, veți găsi fără probleme pontonul hotelului respectiv, bine marcat și semnalizat. De aici, în funcție de timpul disponibil se pot efectua drumeții pe traseele turistice consacrate (Mila 23, lacul cu păsări sau Sulina și pădurea Letea) dar și pe alte trasee negociate cu proprietarii bărcilor. În sezonul estival, aproape orice localnic ce posedă o barcă, mai mare sau mai mică, organizează de asemenea excursii în Delta Dunării.
O altă destinație, este satul de vacanță situat la marginea orașului, accesibil de pe drumul 222C ce duce spre Murighiol. Satul Pescăresc, așa cum se numește se vrea a fi o Deltă în miniatură. Străzile sunt la fel ca brațele Dunării și se numesc, firesc, Chilia, Sulina și respectiv Sf. Gheorghe; iar casele satului poartă denumirea principalelor localități: Ciatalchioi, Tatanir și Chilia Veche - pe brațul Chilia, Maliuc, Mila 23, Gorgova, Crișan și Sulina - pe brațul Sulina și respectiv Beștepe, Mahmudia, Murighiol și Sf.Gheorghe - pe brațul Sf. Gheorghe. În sat mai există două mori eoliene și o bisericuță din piatră. Desigur, complexul este dotat cu toate facilitățile moderne. Aici poți petrece o după-amiază relaxantă, departe de freamătul orașului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu