România în Marele Război (4): Mausoleul de la Mărășești: Pe aici nu se trece!

Vara anului 1917, a reprezentat un moment de cotitură în istoria românilor. În plin război mondial, cu aproape două treimi din terioriul Regatului României aflat sub ocupație străină, cu un front ce părea că cedează sub presiunea trupelor germane și austro-ungare, cu un aliat ce dădea semne evidente că vrea să parasească frontul sub influența propagandei bolșevice, luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz au rămas în istorie sub lozinca ”Pe aici nu se trece!” La 100 de ani de la acele evenimente, o vizită la cel mai impresionant mausoleu - cel de la Mărășești - se vrea a fi un pios omagiu adus celor care s-au jertfit pentru țară.

Am ajuns să vizitez Mausoleul de la Mărășești cu doar două zile înainte de grandioasele manifestări dedicate Centenarului. Situat pe valea Siretului, chiar lângă drumul european E85 ce leagă Focșani de Adjud, la marginea localității Mărășești, mausoleul se ridică impunător îndemnându-i pe cei aflați prin zonă să se oprească. Parcarea din fața intrării principale nu este mare, dar este completată de o parcare secundară aflată în partea dinspre nord. Biletele de intrare în valoare de 8 lei pot fi procurate de la casa de bilete aflată lângă intrare, dar și de la intrarea efectivă în mausoleu.

Mausoleul de la Mărășești a fost ridicat pe  locul în care s-a purtat celebra bătălie, la inițiativa Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române. Dealtfel, pe una din plăcile de la intrare, este scris: ”Mausoleul Mărășești s-a ridicat în memoria eroilor căzuți în marea bătălie de la Mărășești din august 1917 în războiul de reîntregire a neamului (1916-1919). Construit la inițiativa Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române (1919), mausoleul Mărășești este opera arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, a sculptorilor Ion Jalea și Corneliu Medrea, a pictorului Eduard Săulescu. Piatra fundamentală s-a așezat la 19 august 1923. Monumentul a fost realizat în două etape: 1923-1924 și 1936-1938. A fost inaugurat la 18 septembrie 1938.”

Curtea este mare, generoasă, având darul de a-i crea turistului acea stare necesară vizitării mausoleului. De o parte și de alta, un șir de busturi de bronz pe socluri albe, îi reprezintă pe conducătorii unităților militare implicate în luptele din zona Mărășești.Nu lipsește eroul de la Mărășești, generalul Eremia Grigorescu.

Mausoleul se ridică grandios, pe o esplanadă, construită în terase, la care ajungi urcând câteva trepte. De o parte și de alta trei uriașe catarge arboreză drapelele României și al Uniunii Europene. Pe frontispiciu scrie cu litere mari: ”ÎNTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI”. De o parte și de alta, pe fațada teraselor desupra cărora se înalță domul, sunt trecute de asemenea numele localităților în care Armata Română a purtat lupte crâncene în anii Marelui Război: Jiu, Olt, Sibiu, Coșna, Cireșoaia, Robănești, Neajlov, Dragoslave, Predeal, C.Lung, Panciu, Răzoare, Brașov și Porumbacu - pe partea stângă, respectiv Mărășești, Mărăști, Oituz, Doaga, Muncel, Arabagi, Bărcuț, Amzacea, Prunaru, Cerna, Cașin, Valea Uzului și Sticlărie - pe partea dreaptă.

Poarta de fier forjat, boltită, are înscrisă pe ea anii 1916, 1918, 1919. Odată ce treci de ea, dai de un coridor flancat de nișe pe care sunt scrise cuvintele: ”Cristos a înviat din morți / cu moartea pre moarte călcând / și celor din morminte / viață dăruindu-le”. Realizezi brusc că te afli într-un loc în care își dorm somnul de veci eroii neamului. În capătul coridorului, pe un perete este gravat cu litere aurite textul ”actului ctitoresc de întemeiere”: ”Sub domnia prea iubitului nostru Rege Carol II-lea moștenitor al tronului fiind Măria Sa Mihaiu, Mare Voevod de Alba-Iulia, desăvârșitu-sa acest monument național, ce s-a ridicat sub domnia marelui Rege Ferdinand, întregitor de neam și a Reginei Maria, doamna sufletului nostru, pentru cinstirea vitejiei românești care a sfărâmat, aici, pe acest pământ binecuvântat un mileniu de robie, înfăptuind unirea tuturor românilor, chemând la viață liberă atâtea popoare și scriind pentru vecie numele de român în cartea de aur a eroilor marelui răsboiu de dreptate  din 1916 la 1918. Prim ministru și patriarh al României fiind Înalt Prea Sfinția Sa dr.Miron Cristea, ministru al apărării naționale domnul general Alexandru Glatz, ministru al cultelor Prea Sfințitul Episcop Nicolae Colan al Clujului și al Feleacului, ministrul de finațe domnul Mircea Cancicov. Piosul locaș a fost executat din inițiativa prin munca și prin strădaniile Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, președinta generală fiind Principesa Alexandrina Gr.Cantacuzino, vice-președinta generală doamna Elena M.Seulescu, secretară generală doamna Zefira colonel Voiculescu, casieră generală doamna Maria el.Georgescu și cu concursul neprecupețit al domnului consilier regal Gheorghe Tătărăscu, al domnului general Ilasievici, al domnilor generali Țone și Negreanu, al domnului colonel Fotescu, arhitect fiind domnul Gheorghe Cristinel, antreprenor domnul inginer Tiberiu Eremie, sculptori domnii Ion Jalea și Medrea, pictor domnul Eduard Săulescu.” Nu se poate să nu remarci stilul grandoman al anilor 1930...

Din coridorul circular ce înconjoară cripta principală, se desfac alte coridoare ce duc spre cripte. Criptele sunt identice, în mijloc, pe pardoseală au o piatră funerară pe care scrie ”500 ostași necunoscuți căzuți în luptele de la...”  și urmează numele localității / localităților. În fantele din perete, alte pietre funerare au numele celor identificați, vârsta și gradul avut. Candele aprinse le veghează somnul de veci, iar fereastra rotundă are o cruce de fier prin care intră lumina zilei. În total mausoleul adăpostește 5073 de soldați și ofițeri, în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune.

Dar cel mai impunător monument, situat în cripta centrală (cea mai mare din tot complexul) este cel al generalului Eremia Grigorescu (1863-1919) - comandantul Armatei I în timpul luptelor de la Mărășești. Cripta se vrea a fi și o capelă, există un iconostas de piatră ornat cu câteva icoane. probabil, la evenimentele importante aici se țin și slujbe de pomenire. Pe sarcofag, câteva plăci de metal aurit au gravate pe ele numele localităților în care generalul s-a încărcat de glorie: Oituz 1916, Arabagi 1916, Mulciova 1916, Pralea 1916. Nu lipsește nici celabra deviză ”Pe aici nu se trece”. Placa ce închide sarcofagul are în relief o spadă și anii 1916-1919. De asemenea, pe laturile sarcofagului stă scris cu litere aurite ”Aici odihnesc alături de generalul lor ostașii necunoscuți.” Generalul Eremia Grigorescu a murit pe 21 iulie 1919, fiind decretat doliu în rândul Armatei I timp de trei zile. Cortegiul funerar a adus trupul neînsuflețit de la București la Mărășești unde a fost înhumat. Pe 29 august 1924, când prindeau contur lucrările la mausoleu, trupul generalului a fost reînhumat în cripta centrală a mausoleului.

În cea de a doua etapă a construcției mausoleului, în anul 1936 au fost reluate lucrările la ”cupola gloriei” ce se înalță deasupra criptei centrale. Basoreliefurile de la exterior, ce redau scene ale bătăliei de la Mărășești au fost realizate de sculptorii Cornel Medrea și Ion Jalea. Deasupra tronează o masivă cruce de piatră.

Din cripta centrală, două scări spiralate duc la balconul de la etaj. De aici ai o imagine de ansamblu asupra criptei centrale și a sarcofagului generalului. Partea exterioară a balconului are între ornamentele de factură brâncovenească numele provinciilor românești: Ardealul, Bucovina, Banatul, Basarabia, Muntenia.  Pereții sunt pictați cu coifuri de soldați încununate cu lauri, este trecut numele subunităților și numele localităților unde acestea s-au remarcat. Pictura realizată de Eduard Săulescu reprezintă arhangheli având în spate un cor de soldați. Ferestrele cupolei sunt despărțite d emonograma familiei regale.

După ce cobori din cupolă, descoperi și ”Culoarul Cavalerilor” unde sunt pietrele funerare ale altor eroi de la Mărășești: maiorul Grigore Ignat, locotenentul Gabriel Pruncu sau Mariuca Zaharia- copila de 12 ani din Haret care a ajutat armata română. Emoționanta ei poveste a fost, până nu demult, prezentă în manualele din clasele primare, dar a făcut și obiectul filmului ”Baladă pentru Măriuca” (1969).

Părăsind mausoleul, de pe espalnada pe care se află două tunuri și zeci de proiectile, în partea dreaptă o alee duce spre clădirea muzeului. Acesta are forma unei potcoave, pereții din interiorul acesteia fiind de sticlă iar ceilalți de zid. Aceștia din urmă sunt ocupați de fresce de mari dimensiuni reprezentând scene de luptă din istoria românilor, începând cu luptele daco-romane, cu cele din perioada medievală, apoi trecând prin războiul de independență și primul război mondial. Ultima scenă este din ”epoca de aur”...

Vitrinele conțin obiecte ce amintesc de marea conflagrație mondială: uniforme de ofițeri și soldați, drapele de luptă, arme și muniție, decrete de acordare a diferitelor medalii. O vitrină este dedicată armei transmisiuni, o altă vitrină e dedicată militarilor sanitari iar o vitrină e dedicată eroinei Ecaterina Teodoroiu. Sunt de asemenea panouri informative, hărți cu planurile marilor bătălii, cu imagini ale actorilor implicați. Ultima vitrină conține copii după ”Tractatul de pace de la Trianon din 4 iunie 1920” sau ”Tractat de pace  - Versailles 28 iunie 1919” .

Afară, pregătirile pentru Centenar sunt în toi. Consiliul Județean Vrancea a montat două banner-e mari pe care scrie ”Anul Mărăști, Mărășești, Oituz” și ”Vrancea eroică”. Muncitorii instalează scena, luminile; alții aranjează scaunele. Sunt așteptate oficialități centrale și județene în frunte cu președintele României. Este normal să fie marcat momentul, unul dintre cele mai imporatnte din istoria modernă a României.

Fără îndoială, Mausoleul de la Mărășești și muzeul dedicat celebrei bătălii ar trebui vizitat de către toți cei care simt românește. Se vorbește prea puțin, și parcă cu sfială, de faptele de vitejie ale Armatei Române din Primul Război Mondial. Prin articolul de față ne propunem să spargem tăcerea, să spunem tare și răspicat: ”Pe aici nu se trece!”