În fiecare an, Săptămâna Mare din Postul Paștelui, cea care precede momentul Învierii lui Isus Hristos, este pentru creștinii din întreaga lume o perioadă de apropiere de lucrurile spirituale. Lăsând la o parte momentul diferit de marcarea a celei mai importante sărbători creștine de către diferitele biserici, Săptămâna Mare – perioada cuprinsă între Duminica Floriilor în care Isus intră în Ierusalim în aclamațiile mulțimii și Duminica Învierii în care-și arată dumnezeirea, rămâne marcată de istoria vânzării, prinderii și judecării lui Isus. Bisericile de lemn sălăjene, au reprezentate în iconografia lor, cele mai importante scene din această perioadă, a patimilor. Urmând tradiția bizantină dată de Erminia ieromonahului Dionisie din Furna, cea mai completă și sistematică dintre toate erminiile – manuale ale zugravilor de biserici – redactată între anii 1730-1734 pe când se afla pe Muntele Athos, în naosul bisericilor de lemn sunt reprezentate cu precădere scene din Săptămâna Patimilor, acestea ilustrând cel mai bine jertfa lui Isus. Într-una dintre scene, apare Mântuitorul căzut sub greutatea crucii și lângă el un personaj care ține o pânză cu chipul Lui imprimat pe ea. De asemenea, în aproape toate bisericile, fie că sunt de lemn, fie că sunt de zid, pe iconostas, apare la loc de cinste o icoană ce reprezintă o pânză cu chipul lui Isus.
