Vineri, 22 martie 2024, aproape de Măgura Moigradului și de castrul roman de la Porolissum, a fost inaugurat primul punct gastronomic local. Într-o atmosferă caldă, prietenoasă și deloc protocolară, prieteni și apropiați ai gazdelor dar și ai proiectului Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ”Țara Silvaniei” s-au întâlnit pentru a marca evenimentul și pentru a savura bucatele tradiționale cu care au fost întâmpinați.
- Impresii de călătorie
- Sălajul Turistic
- România văzută de mine
- Interferențe culturale
- Muzeele Lumii
- Patrimoniul UNESCO
- Orașul meu...
- Cronică de carte
- Capitală Culturală Europeană
- Motive pentru a vizita...
- Colaboratori
- Interviuri
- Meșteșuguri tradiționale
- Mass-media
- Hoinar prin Salaj
- Proiecte fotografice
- Evenimente culturale
- Cogito Ergo Sum
- Istoria fotografiei
- Proiecte fotografice
- Târguri și festivaluri
- Galerie Foto
- Oameni și locuri
- Biserici de lemn
- IA
sâmbătă, 23 martie 2024
luni, 24 iulie 2023
”Sălajul într-un blid cu zamă”. Mircea Groza își lansează cartea la deschiderea Librăriei Cărturești din Zalău
Așteptarea
a luat sfârșit! Dacă până nu demult, Zalăul putea fi considerat ”orașul fără
librării” (cele 2-3 mici librării existente aproape că nu se pun), iată că are
loc o revenire la normalitate. După librăria Compas - mă rog, e mai mult
papetărie dar are un sector consistent de carte, cei care iubesc cartea vor
avea un motiv de bucurie: se deschide și în Zalău Librăria Cărturești. Iar cu ocazia deschiderii, joi 27 iulie
2023, de la ora 18:00, cunoscutul gastronom Mircea Groza își va lansa
cartea ”Zămuri. Supe, zupe și năcreli”
duminică, 16 iulie 2023
Ujină la ”casa albastră” din Marin
Îmi amintesc cu nostalgie de zilele de vară, în care, aflat la țară la bunici, ne prindea munca câmpului departe de casă. Uneori eram la coasă cu bunicul, alteori la întors de brazde ori strâns de fân cu bunica. Cum pe la orele 18-19, când Sfântul Soare era încă sus pe cer și până la cină mai era mult, bunicii mei scoteau din traista de pânză o ștergură țesută în război pe care o așternea jos, direct pe iarbă. Și din traistă apăreau tot felul de bunătăți: o bucată de caș ori de brânză, o tablă mare de slănină (clisă îi ziceam) - din aceea de avea șoricul moale și un deget de macră prin ea, apoi doi - trei porodici din grădină (roșii) și o ceapă. Bunicul își făcea semnul crucii după care da pe gât o gură de horincă; apoi lua ceapa, o încresta cu cuțitul și punea multă sare. O înfășura cu colțul ștergarului și o bătea în palmă până ce zeama trecea prin pânză. Nu cred să fi mâncat vreodată ceva mai bun, iar după o zi de muncă pe câmp, aveam o foame de lup. Era ”ojina” (sau ”ujina”) - masa servită între prânz și cină.