Păsările în jungla urbană: graurii din polistiren

Undeva lângă blocul meu, din cartierul Brădet, observ de mai mulți ani, o pereche de grauri care cuibăresc în același loc: într-un cuib amenajat în izolația de polistiren cu care e anvelopat blocul vecin. Este fascinant cum graurii reușesc să se adapteze ”junglei urbane”, cum au renunțat (nu în totalitate) la clasicele cuiburi amenajate în scorburi de copaci (de regulă foste cuiburi de ciocănitori), pentru noile cuiburi, mai facile, din polistiren sau diferite găuri / nișe din clădiri și blocuri. Până la urmă, graurii, ca mai toate păsările de altfel, își fac cuiburile în locuri ”sigure”, ferite de alți prădători - pisici, păsări ”de pradă” cum ar fi răpitoarele, ciorile sau chiar gaițele. Și în ”jungla urbană” se duce o luptă acerbă pentru supraviețuirea speciei. 

Fauna Sălajului: Lebedele de pe Valea Someșului

Vestea de acum trei săptămâni, cum că undeva pe teritoriul comunei Năpradea, aproape de cursul râului Someș, două cârduri mari de lebede s-ar fi oprit pe un lac rezultat dintr-o exploatare de tip balastieră, a făcut repede înconjurul rețelelor de socializare. Era inedit numărul mare de lebede, peste 50,  și nu neapărat prezența lor în zonă. N-am reușit să ajung acolo, decât în această duminică. Dar, spectacolul oferit de grațioasele păsări a meritat deplasarea.

Birdwatching prin Sălaj: Prigoriile

Prigoriile (Merops apiaster) sunt, din punctul meu de vedere, printre cele mai frumoase păsări de la noi, rivalizând probabil cu dumbrăveanca sau pescărașul albastru. Iar frumusețea acestei păsări este dată atât de coloritul bogat, de parcă Dumnezeu și-a încercat toată paleta de culori în realizarea penajului, cât și de comportamentul ei, ceea ce o face foarte fotogenică. Nu există fotograf de natură care să nu-și fi dorit să aibă în portofoliu cadre bune cu prigorii. Acele fotografii în care prigoria prinde o insectă, o viespe sau o albină, sau acelea în care perechile își împart cu generozitate prada, fac furori pe grupurile fotografilor wildlife. Sigur, ca unul care se apropie cu sfială de frumusețile Naturii, mi-am dorit și eu să surprind astfel de cadre. Am tot încercat să mă apropii de coloniile de prigorii în anii trecuți dar am reușit, în cel mai fericit caz, câteva cadre decente. Asta până zilele trecute, când, norocul mi-a surâs. 

Păsările în jungla urbană: Cuibul de ciocănitori

De mai bine de trei luni, perioada în care au fost în vigoare restricțiile de circulație, aproape că nu am părăsit localitatea de domiciliu. Așa că a trebuit să mă mulțumesc cu observarea păsărilor din ”jungla urbană”. Încă o dată mi-a fost dat să constat că înaripatele se adaptează ușor oricărui mediu. Ba mai mult există tendința, ca în lipsa oamenilor, viața sălbatică în general și păsările în mod special să-și extindă habitatul. Am constatat acest lucru urmărind timp de două săptămâni un cuib de ciocănitori de grădini (Dendrocopos syriacus). Despre acest episod vreau să povestesc în foto-documentarul următor.

Păsările în jungla urbană: Graurii de pe stâlp

De câțiva ani, de când sunt mai interesat de păsări, am demarat un proiect de documentare a modului în care păsările se adaptează la ceea ce am numit ”jungla urbană”. Cei care îmi urmăresc postările, își amintesc probabil de vântureii roșii de lângă bloc, sau de graurii din izolația de polistiren. Ei bine, tot despre grauri vreau să vă povestesc și în materialul de față. Însă este vorba despre un alt cuib, unul pe care îl reperasem și în anii trecuți, dar din diferite motive nu am scris despre el. Acum, în aceste zile post-izolare, m-am bucurat să-l redescoper animat cu pui de grauri aproape gata să-și ia zborul. Având ceva mai mult timp, am reușit să urmăresc comportamentul lor și să-i fotografiez. Menționez că în această activitate l-am atras și pe domnul Aurel Margin, care și-a adus contribuția observațională la definitivarea acestui articol. 

Poveștile fazaneriei (2): Cuibul de viespi

Fazaneria din Panic, devenită la un moment dat a treia din țară ca și mărime, a funcționat în perioada 1987-2006. Între 1994-1995 și-a întrerupt activitatea, aceasta fiind ulterior reluată sub coordonarea domnului Aurel Margin. Vrem să (re)aducem în atenția zălăuanilor ”poveștile fazaneriei” văzute ca o serie de relatări, de rememorări, făcute de către cel care și-a dedicat o bună parte din activitatea profesională, unei activități atât de dragi lui. Prin amabilitatea domnului Aurel Margin, continuăm seria de povești cu o întâmplare pe cât de banală, pe atât de interesantă.

Poveștile Fazaneriei (1): o noapte agitată

Puțini dintre zălăuani își mai amintesc, sau poate alții nici nu au știut, de crescătoria de fazani din Panic. Aceasta a fost la un moment dat a treia ca mărime din țară, capacitatera de producție a acesteia fiind de 40.000 de fazani la livrare. La fel ca multe alte sectoare de activitate, nu a rezistat mult timp în economia de piață. Ultimul șef al crescătoriei fiind domnul Aurel Margin - un mare iubitor al Naturii și al faunei în special. Nu de puține ori, în postările mele legate de păsări, domnul Aurel Margin a intervenit cu comentarii pertinente, foarte bine documentate. Așa că i-am lansat provocarea de a împărtăși cu noi o parte din experiențele sale de la fazanerie. Îi mulțumesc și pe această cale că a acceptat provocarea. Așa că, o să vă oferim o parte din ”Poveștile Fazaneriei”.

Flora și fauna Sălajului într-o lucrare monumentală

Cei care iubesc Natura sub toate formele ei, ajung la un moment dat să fie interesați de denumirea diferitelor specii de plante sau animale. Asta pentru că interacționează cu acestea. De multe ori, a căuta o informație legată de specia respectivă, poate părea o muncă sisifică, mai ales pentru amatori. În ajutorul lor vin enciclopediile, atlasele sau sursele de informare online. Însă, de curând, iubitorii faunei și florei Sălajului, au la dispoziție o lucrare monumentală, de factură enciclopedică: ”Patrimoniul Natural al Sălajului”.

Retrospectiva anului 2017: Fotografia wildlife

Așa cum v-am obișnuit, la început de an, realizez o retrospectivă fotografică a anului ce tocmai s-a încheiat. Un an plin de evenimente frumoase, un an în care am descoperit un nou gen de fotografie: fotografia wildlife. Asta de când am achiziționat un tele-obiectiv cu care pot fotografia animale și păsări de la distanță. Așa că voi începe retrospectiva fotografică a anului 2017 tocmai cu acest gen de fotografie. 

Fauna Sălajului: Vânturel roșu, generația următoare

Scriam în urmă cu 3 luni, un material despre o pereche de Vânturel roșu (Falco tinnunculus), cunoscut și sub numele de șoim de oraș. Atunci prezentam imagini spectaculoase cu o încăierare a două femele de vânturel roșu, motivul cel mai plauzibil fiind locul de cuibărit. De atunci s-au întâmplat multe, femela care a câștigat locul respectiv, situat la etajul 3 al unei clădiri din Zalău, s-a împerecheat, a cuibări și a scos din ouăle depuse 3 pui. Acum, când scriu aceste rânduri, puii au crescut și chiar în acestă săptămână au părăsit cuibul. Miracolul vieții s-a produs din nou, Natura și-a urmat cursul departe de ochii lumii, prea grăbită și prea îngrijorată doar de propria persoană pentru a se mai uita și în jur. 

Fauna Sălajului: Veverița

Veverițele sunt considerate animale drăguțe, adorate de copii și adulți deopotrivă, mai ales de către locuitorii orașelor care nu au ocazia să vadă animale sălbatice în orice moment. Indiferent de vârstă toți se bucură când văd câte o veveriță în parc. Mamifere de talie mică, veverițele sunt într-o continuă mișcare, urcă cu repeziciune în copaci, sar acrobatic de pe o ramură pe alta, ba chiar dintr-un copac într-altul. Iar când coboară la sol, se mișcă la fel de repede, oprindu-se din când în când și privind în jur pentru a sesiza eventualele pericole. Cine se gândește că pentru fermieri, pentru pomicultori, veverițele sunt uneori o adevărată pacoste? 

Fauna Sălajului: Vânturelul roșu - Galerie Foto

De un an sau doi, aud primăvara mai ales, sunete ciudate de păsări pe lângă blocul meu. Ciudate în sensul că nu-mi sunt cunoscute, nu știu cui să le atribui. În mintea mea încercam să fac tot felul de conexiuni cu diferite specii de păsări pe care le cunosc. Auzeam păsările dimineața și seara, uneori și peste zi. De văzut nu le-am văzut pentru că geamurile mele nu dau spre blocul vecin unde cuibăresc. În acestă primăvară, grație și noii mele pasiuni de a fotografia păsări, am descoperit de unde vin sunetele. O pereche din specia Vânturel roșu (Falco tinnunculus) - cunoscut și sub numele de Șoim de oraș, cuibărește sub streașina blocului vecin. Despre comportamentul acestor păsări frumoase și fascinante vreau să relatez în cele ce urmează.

Fauna Sălajului: Lecție de supraviețuire

Fotografiez din ce în ce mai mult păsări. Deși e dificil, uneori pentru că e greu să te apropii fără să le sperii iar alteori pentru că pur și simplu nu stau pe loc, exersez să le iau în obiectiv. Mă ajută ce-i drept și teleobiectivul pe care-l am, nu foarte performant dar unul bun totuși. Uneori fotografiez păsările în trecăt, alteori am timp să stau să le admir. Iar câteodată observ comportamentul acestora, unul de-a dreptul fascinant. Vreau să vă relatez un astfel de comportament, pe care l-am surprins într-o tură foto.

Fauna Sălajului: Gaițele - Galerie Foto

În ultima timp, grație și teleobiectivului pe care l-am achiziționat, am început să urmăresc cu mai mult interes păsările din jurul meu. Nu știu dacă v-ați dat seama, dar chiar și în oraș, în acestă junglă urbană, suntem înconjurați de zeci de specii de păsări. Desigur, suntem obișnuiți să vedem porumbei (și ei s-au obișnuit să ne vadă pe noi) însă faceți următorul experiment: deschideți larg ferestrele dimineața devreme și ascultați ciripitul vesel al păsărilor. Veți constata că acestea nu provin doar de la o specie. Apoi pe parcursul unei zile, printre treburile cotidiene, urmăriți păsările cu care drumurile voastre se intersectează. Veți fi uimiți de varietatea acestora.