Îmi doream de mult un tele-obiectiv. Asta pentru că în ieșirile mele în natură, în special grație proiectului fotografic ”Hoinar prin Sălaj”, am intrat în contact vizual cu minunata lume a aminalelor sălbatice și a păsărilor. Cu vechile obiective îmi era greu, dacă nu chiar imposibil să aduc imaginea atât de aproape încât să obțin o fotografie decentă. Însă, teleobiectivul Nikkor 55-300, a avut darul de a-mi lărgi orizontul, de a deschide fereastra spre fotografia wildlife.
Recunosc, nu știam aproape nimic despre acest gen de fotografie, nu știam cum trebuie abordat, ce setări ale aparatului sunt necesare. Însă odată achiziționat obiectivul, am început să învăț să-l folosesc. Este adevărat, pentru a deveni profesionist pe acest segment este mult de lucru și e nevoie de echipament suplimentar și net superior. Nu mi-am propus (încă) acest deziderat, așa că, cel puțin deocamdată, rămân la nivel de hobby.
Dar să lăsăm fotografiile să vorbească, fiecare dintre ele poate spune mai mult decât 1000 de cuvinte. Am să mă mărginesc doar la a descrie contextul în care au fost făcute fotografiile. Și pentru a realiza o selecție (drastică), am preferat varianta unui Top 10.
1. Vânturel Roșu (Falco tinnunculus)
Fără îndoială, experiența urmăririi comportamentului unei familii de vânturel roșu (Falco tinnunculus) - numiți și șoimi de oraș, a fost pe departe cea mai interesantă, cea mai motivantă dintre toate observațiile mele asupra faunei. Am avut șansa de a fotografia în Zalău, în etape, un cuib în care familia de păsări a depus ouăle, a cuibărit și a crescut trei pui. Observațiile (un fel de birdwatching) s-au întins pe câteva luni bune, din momentul în care păsările își disputau locul de cuibărit, până la părăsirea cuibului de către pui. Dintre toate fotografiile (câteva sute), cea mai interesantă mi s-a părut a fi, aceea în care două femele de vânturel roșu se iau la harță, foarte probabil dispuntându-și locul de cuibărit. Despre acest episod, am scris pe larg un articol, aici pe blog.
2. Colonia de pelicani (Pelicanus onocrotalus)
Una dintre cele mai frumoase expediții fotografice, rămâne 9scurta) incursiune în Delta Dunării - paradisul păsărilor. Am avut ocazia să văd și să fotografiez o mulțime de specii de păsări, care mai de care mai frumoase. E greu să te hotărăști care sunt cele mai reușite fotografii. Însă, ”cireașa de pe tort” rămâne colonia de pelicani de pe lacul Fortuna (cu siguranță zeița Fortuna a avut un cuvând de spus). Să fii atât de aproape de o colonie mare de pelicani, să-i studiezi în liniște preț de minute bune, să-i vezi luându-și zborul și formând celebra formație de zbor, toate aceste sentimente cu puternic impact vizual, sunt greu de descris și de concentrat într-o singură fotografie. Cred însă, că aceasta ilustrează cel mai bine insolita întâlnire.
În anul 2017, am văzut multe gaițe. Am avut și șansa ca în cartierul în care locuiesc, să-și ducă veacul câteva familii de gaițe. Sunt păsări frumoase, ușor de recunoscut după, banda albastră de pe aripi. Gălăgioase - de aici folosirea în sens peiorativ a denumirii de ”gaiță” - bune imitatoare a sunetelor scoase de alte păsări, sociabile (așa mi s-au părut mie), oportuniste. Le-am prins în obiectivul aparatului de fotografiat în diferite ipostaze: având fire de rădăcină în cioc - în perioada în care își pregăteau cuibul; cu câte un covrig aruncat de școlari - toamna târziu; hoinărind prin pomii din jurul blocului sau prin via tatălui meu. Dintre multele poze în care am surprins aceste frumoase păsări, m-am aoprit asupra uneia care îmi place și datorită dinamismului pe care-l dă crengile copacilor în floare sau șpalierii din vie. Pentru mai multe fotografii cu gaițe, puteți citi un alt articol din ciclul ”Fauna Sălajului” (articolul este aici).
4. Stârc cenușiu (Ardea cinerea)
Tot în Delta Dunării am fotografiat o specie de păsări pe cât de comună (în habitatul Deltei) pe atât de frumoasă. Este vorba despre Stârcul cenușiu, una dintre cele mai mari păsări din Deltă. Este aproape omiprezent, de cele mai multe ori stând nemișcat pe mal așteptând peștii care se aventurează aproape de el, sau bine camuflat prin stuful aflat din belșug în rezervație. Poate cea mai reușită imagine este aceea în care un stârc s-a speriat de barca noastră cu motor și și-a luat grațios zborul. Am prins momentul în care pasărea, cu aripile desfăcute, abia s-a desprins de luciul apei.
5. Veverița (Sciurus vulgaris fuscoater)
Pe cât sunt de drăgălașe aceste mici animale, pe atât sunt de dăunătoare livezilor. Cel puțin așa s-a întâmplat în grădina tatălui meu, unde niște veverițe au făcut prăpăd prin caiși. Spun prăpăd pentru că nu s-au mulțumit cu caisele coapte căzute pe jos, ci au dat iama direct la caisele din pom. Am urmărit în acțiune una dintre veverițe: și-a găsit caisa potrivită, a luat-o pe lăbuțele din față și a început operațiunea de curățare a pulpei. Pe veveriță o interesa sâmburele, așa că rodea toata pulpa aruncând pe jos bunătatea de fruct. Odată ajuns la sâmbure, se chinuia să-l spargă, să-l roadă. Dacă nu reușea, îl șterpelea pur și simplu, ducându-l la viezuină. Am scris pe blog și despre întâlnirea cu veverițele din grădina tatălui meu.
6. Iepurele de câmp (Oryctolagus cuniculus)
Prin hoinărelile mele am văzut mulți iepuri de câmp. Unul însă părea hipnotizat de prezența mea. S-a oprit într-un lan de porumb și credea că dacă nu se mișcă devine invizibil. A stat nemișcat, cu urechile ciulite, până mi-am căutat aparatul (eram în mașină), până mi-am schimbat obiectivul, până am lăsat geamul jos. Pur și simplu a stat la pozat. Abia după câteva cadre bune, a luat-o la sănătoasa de-a lungul șirului de porumb. Bietul animal, era pradă sigură unui vânător...norocul lui că eu vânam doar cadre frumoase. Culmea este că după câteva ore, în același loc, l-am văzut din nou pe urecheat. Sau poate nu o fi fost el?
7. Căpriorii (capreolus capreolus)
Două au fost situațiile în care am văzut căprioare / căpriori. Prima a fost într-o pădure de lângă Zalău, iar a doua ocazie s-a ivit la Recea, când am urcat pe un vârf de deal pentru a admira peisajul și lacul Vârșolț. De sus de pe deal, am văzut la o distanță apreciabilă un căprior. M-am speriat și eu de prezența lui dar și el de mine, așa că a luat-o la fugă. L-am urmărit prin tele-obiectiv și am reușit câteva cadre bunicele, în ciuda distanței apreciabile (100-150 metri) și a faptului că animalul era în mișcare. A fost printre primele ocazii când am folosit tele-obiectivul.
8. Broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis)
Ați văzut probabil, ca și mine de altfel, multe broaște țestoase. Însă să o vezi în cadrul ei natural, pe malurile pline de stuf ale canalelor din Delta Dunării, este un eveniment demn de consemnat. Atât de bine camuflată pentru turiștii neaveniți, broasca ne-a fost arătată de barcagiu, care este obișnuit cu animalele Deltei. Am fotografiat așadar un exemplar frumos, din specia de broască șestoasă de apă.
9. Vulturul codalb (Haliaetus albicilla)
Tot în Delta Dunării și tot la indicația barcagiului, am admirat și fotografiat un minunat exemplar de Codalb. Stătea sus la înălțime pe o creangă de salcie, supraveghind zona. Deși ne-a văzut, obișnuit pe semne cu bărcile cu turiști ce mișună vara pe canalele rezervației, nu s-a siichisit deloc de prezența noastră și a stat la fotografiat.
10. Chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybridus)
Păsările acestea cu denumire exotică, le-am văzut de aproape la ieșirea în Golful Musura. Pe lanul de ciulini, zeci, poate sute de pui de chirighiță cu obaz alb, strigau disperați după părinți, speriați de prezența noastră. Adulții dădeau ture în jurul bărcii, scoțând strigăte specifice păsărilor aflate în pericol. Era un vacarm de nedescris, însă în ciuda acestei situații, am luat în vizor puii aflați la 2-3 metri de barcă. Unul dintre ei mi-a atras atenția, atât de frumos era.
Acesta este clasamentul meu (subiectiv, cum altfel?). Aș fi bucuros dacă aș ști părerea voastră a celor cu mai multă experiență în fotografia wildlife. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu