Centenar. Moștenirea lui Iuliu Maniu în Sălaj

Suntem în anul Centenarului, se împlinesc în acest an 100 de ani de când Transilvania s-a unit cu România. 100 de ani în care s-ar fi putut face cu siguranță mai mult. Dar niciodată nu este prea târziu, să sperăm că  în viitorul apropiat România va fi o țară modernă (așa cum ar fi putut fi deja), cu o infrastructură demnă de secolul în care trăim; o țară așezată în care fiecare cetățean, indiferent de etnie sau religie să se simtă acasă...Sau mai trebuie să așteptăm 100 de ani?

În contextul Centenarului, deschidem această nouă rubrică pe blog, unde vom posta pe tot parcursul anului 2018 articole ce vor evoca personalitățile care au contribuit la realizarea Unirii, sau vom marca evenimentele ce vor avea loc. Începem, așa cum este de altfel și firesc, cu evocarea celei mai mari personalități ardelene, ce a avut un rol determinat acum 100 de ani în înfăptuirea Marii Uniri. Este vorba despre Iuliu Maniu (1873-1953), iar faptul că este sălăjean este un motiv în plus să începem Centenarul cu el.

Astăzi, 8 ianuarie 2018, se împlinesc 145 de ani de când, se năștea în 1873 în Bădăcin (comuna Pericei) din fostul comitat Sălaj (Szilágy vármegye), parte a Regatului Ungariei, cel ce avea să devină artizanul Unirii - Iuliu Maniu. Nu vom insista asupra biografiei marelui om politic, numeroși istorici ocupându-se de aceasta. Totuși trebuie amintit, chiar și fugar, faptul că pe linie paternă, Iuliu este fiul Ioan Maniu (1833-1895) - jurist român transilvănean, fiu al Teodor Man și al Ilenei Bărnuțiu (sora lui Simion Bărnuțiu). La rândul lui, Teodor Man este urmaș al lui Laurențiu Man, înnobilat de Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, la 7 decembrie 1699.  Pe linie maternă, Iuliu era fiul Clarei Maniu (1842-1929), născută Coroianu, fiica preotului unit Demetriu Coroianu. 

A absolvit școala primară la Blaj, apoi liceul (clasele V-VIII) la Colegiul Reformat ”Wesselényi” din Zalău (Zilah) - actualul Colegiu Național Silvania. Aici a studiat între anii 1886-1890, avându-l ca diriginte pe profesorul Kincs Gyula (1859-1915), cel ce avea să devină director al colegiului în perioada în care s-a construit actualul corp de clădire. Despre perioada studiilor la Zalău ale lui Iuliu Maniu a scris profesorul László László un articol pentru revista de cultură Caiete Silvane (iulie 2015), articol ce apare și în cartea ”De la colegiul reformat la C.N.S.” apărută la Zalău în anul 2010. 

În matricola școlară apare cu numele maghiarizat Maniu Gyula. O copie a documentului se află la Muzeul ”Iuliu Maniu” din Bădăcin, pe care preotul Cristian Borz l-a amenajat la subsolul bisericii greco-catolice din localitate.  Chiar și mai târziu, Iuliu Maniu a vorbit întotdeauna cu respect despre școala din Zalău și despre profesorii săi. În 1940, cu ocazia întâlnirii de 50 de ani de la absolvire, Iuliu Maniu a trimis o telegramă, în care  a scris printre altele: ”Printre zidurile instituției, de timp foarte îndelungat, necontenit se sădește în sufletele noastre simțul onoarei, libertatea gândului și cuvântului, și idealurile mărețe de iubire față de neamul fiecăruia, care au fost sădite definitiv în sufletul meu, și care mă călăuzesc ca niște torțe de nestins.”

profesorii Colegiului Reformat din Zalău în anul școlar 1888/1889

Iuliu Maniu și-a început cariera poilitică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. A candidat și a fost ales în 1906 în Parlamentul de la Budapesta.  Despre activitatea de parlamentar al lui Iuliu Maniu, scrie doamna Mária Berényi - cercetător și director al Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria: ”Iuliu Maniu a absolvit cursurile şcolii primare la Blaj, judeţul Alba, iar cele secundare la Liceul reformat din Zalău, judeţul Sălaj. În perioada următoare, Maniu urmează cursuri universitare la Facultăţile de Drept din Cluj, Budapesta şi Viena, iar în anul 1896 obţine doctoratul în ştiinţe juridice. El debutează în activitatea politică încă din vremea studenţiei, devenind membru al Partidului Naţional Român în 1891, la vârsta de 18 ani. În perioada aceea, s-a numărat printre susţinătorii „Replicii” iniţiată de Aurel C. Popovici, ca răspuns la adresa tineretului universitar maghiar prin care acesta căuta să justifice pactul dualist din 1867. De asemenea, Maniu este membru fondator şi ales preşedinte al Societăţii Academice „Petru Maior” (1892) şi al Societăţii studenţilor români, sârbi şi slovaci din Budapesta (1894). Tot în vremea studenţiei a participat la numeroase congrese ale studenţilor români din Ardeal, militând pentru unitatea naţională a tuturor românilor. Partidul Naţional Român a decis să participe la alegerile pentru Parlamentul de la Budapesta din ianuarie 1905. Maniu a candidat în circumscripţia electorală Vinţul de Jos, din comitatul Alba, însă nu a reuşit să fie ales. În aprilie 1906, Iuliu Maniu a candidat din nou în aceeaşi circumscripţie şi, de data aceasta, a reuşit să câştige competiţia electorală cu 558 de voturi. Contracandidatul său, Edrös Armánd, a obţinut numai 315 voturi. Din acest moment a început ascensiunea omului politic Iuliu Maniu. Se considera pregătit să facă faţă majorităţii ostile şi agresive de la Budapesta, dar era conştient de misiunea sa şi deplin încrezător în abilităţile sale. Maniu cunoştea perfect limba maghiară şi legile statului, era de un calm imperturbabil şi de o politeţe desăvârşită. La 21 mai 1906, Iuliu Maniu a rostit primul său discurs în calitate de parlamentar, într-o atmosferă foarte ostilă, fiind întrerupt de aproape 50 de ori de deputaţii maghiari. El nu s-a lăsat intimidat şi a criticat cu energie sistemul de guvernare impus în 1867, caracterizându-l prin cuvintele: „dominaţiunea exclusivismului de rasă şi clasă”. Când un deputat ungur a declarat că România era un mic stat balcanic zdrenţuit, Maniu a replicat, protestând „cu ultima energie contra acestei expresiuni foarte jignitoare pentru statul vecin, care nu este zdrenţuit, ci sfâşiat”. Prin activitatea sa, Maniu a devenit extrem de incomod pentru autorităţile maghiare, astfel că în 1910 acestea au reuşit să-i împiedice realegerea în Parlament.”

În perioada Primului Război Mondial, Iuliu Maniu a fost încorporat în 1915  în Armata Austro-Ungară și trimis să lupte pe front. A fost încorporat deși avea 42 de ani (peste vârsta maximă de încorporare) și beneficia de scutirea dată de calitatea sa de jurist-consult al Mitropoliei de la Blaj. A fost trimis la Școala de Ofițeri în rezervă a Regimentului 36 Artilerie, iar de aici ajunge pe frontul rusesc și apoi pe cel italian. Aici a activat ca ofițer de artilerie al Regimentului 26. În Muzeul ”Iuliu Maniu” din Bădăcin se păstrează în original, însemnul de război al ofițerului Maniu. Documentul în limba germană, cuprinde câteva date despre posesorul acestuia: numele - Maniu Iulius, religia - gr.cath., anul înrolării - 1915, țara - Ungarn (Ungaria), localitatea - Szilágysomlyo (Șimleu Silvaniei), anul nașterii - 1873; persoană de contact - Clara Dr. Maniu născută Coroianu. 

Despre rolul major pe care l-a avut Iuliu Maniu la sfâșitul Primului Război Mondial, când alătuir de generalul baron Ioan Boeriu a organizat regimentele de soldați români la Viena, vorbește Mihai-Octavian Groza în articolul ”Iuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central al ofițerilor și soldaților din Viena (31 octombrie - 27 septembrie 1918)” - articol publicat în revista Caiete Silvane. 

Sfințirea drapelului român în cazarma din Viena în prezența generalului Boeriu și al lui Iuliu Maniu

Iuliu Maniu s-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Alba-Iulia din 18 noiembrie / 1 decembrie 1918. Într-un discurs istoric rostit la Alba-Iulia, Iuliu Maniu spunea: ”Îndeosebi noi, românii din Ardeal și Ungaria, suntem în drept să cerem unirea, fiindcă aci, la noi, e leagănul românismului. Numai o crudă barbarie poate împiedica ca însăși vatra, leagănul să fie despărțit, să rămână separat, atunci când toate celelalte se unesc. Și Ardealul trebuie să fie parte întregitoare din corpul națiunii române.” A doua zi, pe 2 decembrie 1918, Iuliu Maniu este ales de către Sfatul Național președinte al Consiliului Dirigent fiind însărcinat și cu afacerile interne. 

După Marele Război și Unirea Transilvaniei cu România, Iuliu Maniu a fost ales președinte al Partidului Național Român, partid care s-a unit 1926 cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache. Prin unirea celor două partide  a rezultat partidul Național Țărănesc. Iuliu Maniu a fost președinte al partidului între anii 1926-1933, 1937-1947. A fost de asemenea de trei ori Prim Ministru al României  între anii 1928 - 1933. 

Este firesc așadar ca la Bădăcin, Șimleu Silvaniei sau Zalău, moștenirea lui Iuliu Maniu să dăinuie. În județul Sălaj există trei statui dedicate memoriei lui Iuliu Maniu. Prima dintre ele se află pe domeniul de la Bădăcin, aproape de casa părintească. Un bust ros de vreme, vopsit de câteva ori, pe care se află o placă simplă de marmură pe care scrie (cu albastru!?) ”IULIU MANIU / 1873 - 1953”

Un alt bust, al marelui om politic Iuliu Maniu se află la Zalău. A fost realizat în anul 1994 de către sculptorul Ion Mihele și este amplasat în Piața ”Iuliu Maniu”, aproape de fosta sa școală. Bustul, uitat de vechea administrație a orașului (vă vine să credeți sau nu, administația liberală!), a fost recent reabilitat. 

Cel de-al treilea monument dedicat lui Iuliu Maniu, este de fapt un grandios memorial intitulat ”Iuliu Maniu - Făuritor de Țară”. Opera sculptorului Nicu Mihoc, acesta îl cuprinde în centrul pe Iuliu Maniu stând într-un jilț, pe conturul României Mari. Pe placa de marmură neagră scrie ”IULIU MANIU 1873 - 1953 / OM DE STAT / ARTIZAN AL MARII UNIRI DE LA 1 DECEMBRIE 1918”. De asemenea, de jur împrejurul conturului hărții, apare gravat textul ”Noi fiii națiunii române de pretutindeni, suntem de aceeași obârșie, de aceeași fire, cu o singură și unitară limbă și cultură, și suntem încălziți de aceleași tradiții sfinte și de aceleași aspirații  mărețe.”

Am amintit deja de Muzeul ”Iuliu Maniu” din Bădăcin, inaugurat în 2010 la inițiativa părintelui Cristian Borz. Acesta este amanajat provizoriu, la subsolul Bisericii Greco-Catolice și, pe măsură ce se vor finaliza lucrările de reabilitare a Casei Memoriale își va găsi locul acolo. Muzeul conține o serie de piese de mobilier și obiecte care i-au aparținut lui Iuliu Maniu sau familiei acestuia și au fost donate de către oameni de bine. O parte din obiectele expuse, mai ales cele ce i-au aparținut în ultimii ani, impresionează. Așa sunt pălăria și bastonul pe care Maniu le avea la el când a fost arestat; sau marița de încălțat cizme confecționată de Maniu în detenție; ori batista cu monogramele I.M. 

Tot pe acel teren, a fost ridicat un impunător Monument dedicat Eroilor din cele două războaie mondiale. Sunt trecute numele celor căzuți pe front, dar și numele participanților. Lista participanților la Primul Război Mondial începe cu Iuliu Maniu. Monumentul este opera artistului Marius Tutovan.

Despre ceea ce ar trebui să fie Casa Memorială ”Iuliu Maniu” vom scrie acum mai puțin. Personal consider că este o rușine națională, ca tocmai casa părintească a celui care a fost practic artizanul Marii Uniri să fi fost în pericol de colaps. Doar campaniei ”Salvați Istoria Națională! Salvați Casa Iuliu Maniu!” derulată cu atâta pasiune de voluntari, i se datorează faptul că astăzi mai putem vorbi de o casă memorială. Cât despre autoritățile locale, județene sau despre instituțiile statului, care nu s-au implicat (aproape) deloc nu vreau să comentez nimic!

Pe casa familie Maniu, a cărei istorie tumultoasă ar merita relatată, se află o placă pe care scrie simplu ”CASA FAMILIEI MANIU DIN BĂDĂCIN A FOST CONSTRUITĂ ÎN ANUL 1879”. Aproape de casa părintească, pe Dealul Țarinei, se află câteva morminte aparținând familiei Maniu. Aici, are și Iuliu Maniu o cruce albă d emarmură, pe care scrie: ”Aici trebuia să odihnească marele om politic IULIU MANIU 1873-1953”. Poate fi ceva mai tulburător decât un mormânt gol care-și așteaptă osemintele? Oare în 2018, anul Centenarului, va fi o prioritate națională găsirea osemintelor marelui Iuliu Maniu?

În Dealul Țarinei se află mormântul părinților lui Iuliu Maniu: Ioan Maniu (1833-1895) și Clara Maniu născută Coroianu (1842-1928). Pe piatra ce delimitează mormântul, există și o altă placă pe care scrie ”IN MEMORIA LUI IULIU MANIU 1873 - 1953)”

Ceva mai jos se mai află un mormânt, al Elenei Pop (1859-1935) născută Maniu și a soțului acesteia Matei Pop (1891-1919)

În memoria lui Iuliu Maniu, trei școli din județul Sălaj îi poartă numele. Prima este, firesc, cea din localitatea Bădăcin. Se numește Școala Primară ”Iuliu Maniu” și a fost ridicată între anii 1933-1937 de către studenții sălăjeni din Cluj. Este singurul edificiu ce a fost construit în timpul vieții lui Iuliu Maniu, pe domeniul pe care acesta și-ar fi dorit să fie o școală, o biserică și un cămin pentru nevoiași. Pe o placă d emarmură montată pe peretele școlii scrie: ”ACEST EDIFICIU CONSTRUIT ÎNTRE ANII 1933-1937 DIN INIȚIATIVA ȘI PRIN EFORTUL SOCIETĂȚII CULTURALE „SĂLĂJANA” A STUDENȚILOR SĂLĂJENI DIN CLUJ (PREȘEDINTE DE ONOARE IULIU MANIU) A FOST SEDIUL CASEI NAȚIONALE IOAN ȘI CLARA MANIU”.

La Șimleu Silvaniei, un liceu poartă numele marelui om politic. Este vorba despre Colegiul Tehnic ”Iuliu Maniu”. De asemenea, la Zalău, una din școlile gimnaziale poartă de asemenea numele ”Iuliu Maniu”.

Într-un județ ce se poate mândri (și ar trebui să o facă!) cu personalități istorice de talia lui Șincai, Bărnuțiu, Maniu sau Coposu, puține sunt școlile, edificiile sau străzile ce poartă numele lui Iuliu Maniu. Așa cum puține sunt și statuile ce-i evocă personalitatea. Se mai teme oare cineva de ”Sfinxul de la Bădăcin”?