Vasile Bouaru – matematician, astronom și...călător

L-am cunoscut pe profesorul Vasile Bouaru, acum în vremea pandemiei. I-am urmărit câteva postări pe rețelele de socializare legate de locuri din Sălaj. M-am întrebat de fiecare dată când am aflat că vine cineva de departe să ne viziteze județul, ”oare noi de ce nu știm să îl promovăm mai bine?”. Domnul profesor Vasile Bouaru a venit tocmai de la Rădăuți, atras de frumusețile locurilor din Sălaj. Cu oazia ultimei sale călătorii prin Sălaj, chiar săptămâna trecută, l-am ajutat cu câteva sfaturi și indicații legate de locurile pe care le-ar putea vizita. Din păcate nu l-am putut însoți, însă i-am fost ghid, preț de aproape o oră prin centrul Zalăului. Mi-am dat seama că domnul profesor este un împătimit al călătoriilor. De aceea i-am propus să-mi ofere un inetrviu pentru blogul Foto-Travel. Îi mulțumesc și pe acestă cale că a acceptat.

 

Vasile Boaru este profesor de matematică la Colegiul Tehnic Rădăuți. Este absolvent al facultății de matematică a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția astronomie și mecanică. A predat cursul de astronomie la Universitatea din Bacău. La cei aproape 59 de ani este foarte tânăr, în sensul că are o vitalitate ieșită din comun. Unde mai pui faptul că îi place să călătorească și o face ca un călător adevărat, atent la lucrurile din jur.

I-am adresat o serie de întrebări, la care a avut amabilitatea să-mi răspundă.

Foto-Travel: Sunteți un mare călător. De unde pasiunea aceasta pentru călătorii?

Vasile Bouaru: Totul a început încă din copilărie. Nu aveam condiție fizică absolut deloc. Unul din jocurile preferate ale multor copii este, evident, fotbalul. Pe mine nu mă invita nimeni sa joc fotbal pentru că nu puteam alerga. De aceea nici acum nu îmi place să joc sau sa privesc meciurile de fotbal! Când am intrat la liceu, încă de la primele ore de sport din clasa a 9-a, profesorul de sport de atunci, domnul Ioan Bodnar, m-a chemat deoparte și mi-a spus că cel mai bine, pentru a mă întări, ar fi să încep să alerg dimineață, câte puțin sau să merg pe munte. L-am ascultat cu amândouă. Așa am făcut, pentru prima dată, un traseu undeva aproape de mine, pe la Sucevița. Am vrut să ajung într-un loc celebru, la Pietrele Muierii. Am greșit însă drumul și am ajuns pe un munte vecin. Asta m-a ambiționat ca, peste câteva zile să revin și să ajung de data asta unde trebuie. Așa a început totul, cu mersul pe munte. De atunci, din 1977 și până acum, la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, sunt plecat mereu, indiferent de anotimp, vreme sau...vremuri. Revoluția din 1989 m-a prins pe Giumalău. Am avut apoi onoarea să întâlnesc oameni dedicați muntelui cum ar fi instructorul de alpinism Michael Buchholtzer, de la care am învățat primele noțiuni de escaladă, apoi, imediat după Revoluție am fost în Munții Caucaz, împreună cu celebrul alpinist român, Ticu Lăcătușu. Am reușit să urc până la 5300 m aproape de vârful Elbrus. Colegul cu care am fost a reușit să atingă vârful, de 5633 m. Au urmat și ale vârfuri înalte din lume, cum ar fi cel mai înalt vârf din Balcani, Musala, înalt de 2925 m, o tentativă pe al doilea, vârful Mitikas, 2918 m (nu am ajuns până pe acest vârf din cauza condițiilor meteo). Dar și Mont Blanc (4808 m) pe care l-am cucerit împreuna cu prietenul meu, Ciprian Chelariu. Apoi am constatat că pe oriunde merg sunt mult mai multe locuri de văzut și mai ales de cercetat. Astfel am început să văd munții dar și dealurile și chiar orașele, cu alți ochi. Am constatat că sunt multe monumente, multe locuri încărcate cu istorie, unele foarte puțin cunoscute. Așa a „intervenit” și matematicianul din mine și oriunde merg îmi place să descopăr, să caut, să găsesc locuri inedite cum ar fi biserici vechi, monumente uitate, arbori interesanți, locuri interesante din punct de vedere geologic, etc. Astfel îmi pot face o părere mai cuprinzătoare despre locurile pe care le parcurg. Nu în ultimul rând am aflat și despre oameni celebri și unii foarte puțin cunoscuți. Astfel aș putea aminti de pilotul Unirii, Vasile Niculescu, a cărui poveste m-a impresionat atât de mult, încât m-am hotărât să refac pe jos traseul pe care l-a făcut cu avionul, de la Mărgineni, de lângă Bacău și până la Blaj, în 1918, ducând actele marii Uniri. Am parcurs astfel, cei 400 km între Mărgineni și Blaj, pe jos.

 

Pe vârful Mont Blanc. Sursa foto: colecția personală

Foto-Travel: Sunteți profesor de matematică. Cum se împacă disciplina predată cu pasiunea pentru călătorii?

Vasile Bouaru: Matematica și călătoriile sunt „mână în mână”. Asta pentru că ceea ce înseamnă cercetare în domeniul matematicii mă ajută să cercetez și atunci când merge pe undeva. Adică atunci când găsesc un loc interesant, intervine matematicianul din mine și încerc să caut cât mai multe indicii, chiar să măsor anumite obiecte, să le caut orientarea, să fac corelări cu alte obiecte și locuri asemănătoare, să caut să înțeleg ce a vrut să transmită cel care le-a construit. Am observat de multe ori, unele „cifre” la anumite construcții. De exemplu numărul de coloane al unor biserici, numărul de arcade de la intrare, construcția parabolică a bolților, etc.  Și nu în ultimul rând, încerc să îmi planific matematic... traseele.

profesorul Vasile Boaru la Observatorul astronomic. Sursa foto: colecția personală

 

Foto-Travel: Ca și profesor de matematică, ați intrat în contact și cu astronomia. Știu că v-ați realizat propriul cadran solar. Povestiți-ne ceva despre asta.

Vasile-Bouaru: Sunt și profesor de astronomie deși acest obiect nu mai face parte din programa de liceu. Am avut ocazia să lucrez câțiva ani buni, ca și colaborator, la Observatorul Astronomic al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, sub îndrumarea regretatului profesor Breahnă Iulian. M-am ocupat în special cu calculul eclipselor de soare. Ca o curiozitate, o constelație de pe cer poartă numele meu... Cadranele solare m-au fascinat întotdeauna. De mic îmi construiam cadrane solare. Apoi, când am început să călătoresc, am găsit multe asemenea cadrane solare. Prin zona mea nu este tradiție pentru astfel de cadrane solare. De aceea mi-a venit ideea să construiesc eu unul, acasă la părinți. L-am realizat în 2016 si „funcționează” și acum. I-am atașat și un tabel cu ecuația timpului, acea corecție care trebuie adusa orei indicate de umbra tijei pentru a ajunge la ora exacta, știind faptul ca umbra dată de Soare poate să „meargă” înainte sau înapoi, nu cu mult dar suficient ca timpul legal și timpul solar să nu coincidă. Și asta din mai multe cauze: neuniformitatea rotației Pământului în jurul Soarelui, înclinarea eclipticii pe ecuator, etc. Ca proiect vreau să mai fac încă două cadrane solare, diferite ca și construcție fată de cel realizat. Mai sunt în Rădăuți, încă două cadrane, unul pe care l-am recondiționat și se pare că este cel mai vechi din județ. Se află la Gradina zoologică din oraș. Celălalt se găsește în curtea unei școli. De asemenea mi-am construit și un observator astronomic de unde fac observații spre adâncurile Universului. Așa cum am menționat, am început să merg prin țară pe urmele celorlalte cadrane solare. Și am găsit foarte, foarte multe, majoritatea în Transilvania.

 

Cadranul solar realizat de profesorul Vasile Bouaru. Sursa foto: colecția personală

cadranul solar din cadrul Grădinii Zoologice. Sursa foto: colecția personală

Foto-Travel: Căutați în călătoriile dumneavoastră elemente ce țin de astronomie, de simbolistică?

Vasile Bouaru: Fiind astronom (și am îndrăgit astronomia încă din clasa a 2-a deci cu mult înainte de a începe să călătoresc), peste tot pe unde merg, încerc să caut și elemente care țin de acest domeniu. Am găsit în unele locuri, așa ca și în județul Sălaj, unele indicii care conduc la ideea de Univers, de mers al planetelor sau alte indicii astronomice. De exemplu la o biserica veche din Râmnicu Sărat. De aceea orice loc trebuie studiat mult mai complex decât ceea ce arata aparențele. Pe unele case, mai ales prin zone unde s-au păstrat anumite tradiții, apar ornamente care ne arată obiecte cerești. Cel mai adesea apar simboluri solare dar și Luna sau comete. Toate aceste aspecte le urmăresc într-o călătorie, oriunde aș merge.

 

Foto-Travel: În călătoriile dumneavoastră, ce vă place să vizitați?

Vasile Bouaru: Am constatat că, oriunde merg, este ceva de văzut, chiar şi în locuri aparent banale.  De obicei când îmi stabilesc un traseu, chiar dacă acesta ar fi undeva pe un munte, prin localitățile prin care trec, sunt sigur că este ceva de văzut. Am găsit în acest mod multe monumente istorice, unele foarte vechi, cum ar fi de exemplu bisericile din lemn din Sălaj dar și din alte părți. Am găsit ruinele unor clădiri celebre, unele cunoscute altele aproape necunoscute. Am găsit formațiuni geologice cu adevărat remarcabile. Câteodată merg într-un anume loc doar să vad o piatră mai deosebită sau să găsesc trovanți. În multe locuri sunt arbori de care se leagă anumite evenimente sau sunt celebri (acești arbori) prin vechime. De multe ori găsesc câte o cruce din piatră mai veche și știu că acestea nu sunt construite la întâmplare. De aceea trebuie să mă documentez cu privire la scopul construirii lor și de multe ori revin în acele locuri și văd totul cu alți ochi. Se mai întâmplă ca unele obiective vizate sa aibă legătură cu altele, din alte zone. De aceea, pentru a „descâlci” toată povestea, trebuie să merg în mai multe locuri. Așa am fost, de exemplu, pe urmele unor întâmplări remarcabile, cum ar fi povestea uimitoare a  Dăscăliței Aurelia Rusu.

 

Foto-Travel: Care ar fi un top 5 al celor mai interesante locuri vizitate?

Vasile Bouaru: E foarte greu de făcut un asemenea top având în vedere că fiecare loc are specificul său. Din punct de vedere al peisajului montan, mă atrage tare Piatra Craiului iar dacă ar fi să mă refer la ce am văzut în munții din străinătate, cu siguranță m-a impresionat vârful Mont Blanc. Un alt loc extrem de interesant îl reprezintă zona cu trovanţi de la Ulmet, din județul Buzău și tot pe acolo, zona chiliilor rupestre. Istoric, cu siguranță m-a impresionat județul Sălaj prin vestigiile istorice unice din această parte a țării dar și prin partea geologică pe care nu am mai întâlnit-o în alte zone. Desigur, un alt loc interesant şi foarte drag mie îl reprezintă Mănăstirea de la Putna, unde este înmormântat Ștefan cel Mare. Și poate una din cele mai interesante ruine din țară sunt cele ale mănăstirii cisterciene de la Cârța, din județul Sibiu.

 

Foto-Travel: Ați ajuns și în Sălaj. Povestiți-ne, cum s-a întâmplat?

Vasile Bouaru: În județul Sălaj am ajuns  datorită unor fotografii pe care le-am văzut pe net, referitoare la crucile solare din zona Ariniș din județul vecin, Maramureș. Citind despre ele, am aflat că in județul Sălaj ar fi și mai multe asemenea cruci, foarte deosebite față de cele pe care le cunoșteam.  Apoi, documentându-mă, am văzut că județul Sălaj are un potențial enorm și mai ales unic prin bisericile sale din lemn, foarte vechi, prin formațiunile geologice unice, prin vestigiile rămase tocmai de pe vremea romanilor. Primul contact cu județul Sălaj l-am avut în satul Cliţ. Aflasem despre uimitorii pereți din gresie care se găsesc aici și când am ajuns în zonă am rămas fără cuvinte. Sunt formațiuni pe care nu le-am  văzut nicăieri altundeva.

 

La Grădina Botanică Jibou. Sursa foto: colecția personală

Vizitând crucile solare din Sălaj. Sursa foto: colecția personală

Foto-Travel: Ați decis să reveniți în zonă. Ce anume v-a atras?

Vasile Bouaru: Am vrut apoi să caut acele cruci solare așa am revenit și am început să cercetez mai întâi partea de nord a județului, respectiv  satele Cheud și Năpradea unde am găsit și ruine ale unor cetăți dar și alte cruci solare. M-au impresionat şi stâncăriile de la Gradina Zmeilor dar și cele de pe partea cealaltă a văii, din satul Gâlgăul Almașului. Poate ceea ce mi-a atras atenția cel mai mult au fost bisericile vechi din lemn, atât de diferite față de zona mea. Așa că am mai venit odată să le văd pe cele mai accesibile: la Racâș de exemplu sau la Hida, unde picturile foarte vechi, care mai rezistă timpurilor, m-au impresionat enorm. M-am documentat apoi și am văzut că aici, în județul Sălaj,  în fiecare sat se poate descoperi ceva interesant până şi din punct de vedere astronomic. Și asta pentru că s-au păstrat multe din tradițiile străvechi. Am mai fost odată, de data aceasta pornind din satul Jac, pe la stâncării celebre, cum ar fi Piatra Vulpii, sau bisericuța din lemn sau chilia rupestra Pemniţa Monului, castrul roman de la Moigrad dar și creasta munților Meseș, unde se mai văd și azi locurile fostelor turnuri de apărare construite de romani.

 

La Pietrele Fecioarei din Benesat. Sursa foto: colecția personală

Biserica de lemn din Inău. Sursa foto: colecția personală

Foto-Travel: Ultima dată ați fost în Sălaj, săptămâna trecută. Ce anume ați vizitat?

Vasile Bouaru: Săptămâna trecută, a fost una din cele mai interesante călătorii în județul Sălaj, mai ales prin bogăția informațiilor culese despre unele biserici din acest areal. Am văzut astfel biserica din lemn de la Bulgari, impresionantă de altfel. Pe lângă anumite pietre de mormânt, care merită toată atenția, în interior se află o pictura destul de mică, pe tavan, care reprezintă un model cosmologic. Uimitor, inedit...De acolo, am ajuns la Domnin, unde am văzut altă biserica veche din lemn. Și aici un uimitor model cosmologic este pictat undeva pe tavan. Am pornit mai departe și am ajuns în satul Ulciug unde am luat contact și cu două cruci solare. De acolo, am schimbat direcția, spre est, și am văzut din exterior, bisericuța de la Horoatu Cehului. Impresionantă si aceasta și prin crucile solare dar și printr-o lungă inscripție pe aproape tot peretele sudic. Poate cel mai interesat loc vizitat a fost cimitirul satului Biușa.  Pe o coastă a unui deal, se află răspândite circa 12 cruci solare, unele foarte vechi, semi-îngropate. Dar cel mai interesant, sunt două coloane, monumente le-aș putea spune, una reprezentând Fecioara Maria iar cealaltă, distrusă parțial, are undeva la baza, tot un chip uman.

 

Vizita recentă în Sălaj, la Biserica de lemn din Bulgari. Sursa foto: colecția personală

Modelul cosmologic de la Domnin. Sursa foto: colecția personală

Foto-Travel: Aveți de gând să reveniți în Sălaj? De ce?

Vasile Bouaru: Da, cu siguranță voi reveni, cât de curând. Întotdeauna, aproape peste tot pe unde merg, păţesc cam la fel. După ce, cred eu, că am văzut și cercetat un loc în detaliu, întotdeauna se mai ivește un element, chiar când părăsesc zona, care mă pune pe gânduri și mă determină să revin. Astfel, mi-au mai rămas de văzut multe biserici din lemn. Apoi multe alte stânci despre care am aflat dar nu am ajuns însă în locurile respective. Sunt și stânci celebre unde au poposit haiduci din zonă, cum ar fi Pintea. Iar acele gresii uimitoare, acele forme stâncoase, mă atrag ca un magnet. Și nu în ultimul rând, pur și simplu o plimbare prin satele Sălajului reprezintă o încântare pentru ochi și spirit datorită unor elemente, poate mărunte dar foarte interesante referitoare la anumite detalii de construcție, la anumite obiceiuri.

În sala de festivități a Clădirii Transilvania din Zalău

În fața locului în care a înnoptat Regele Carol al XII-lea al Suediei în 1714

Foto-Travel: Ce planuri de călătorii aveți?

Vasile Bouaru: Momentan mai am de explorat munții din zonele relativ apropiate de zona mea, munții Rodnei de exemplu. Vreau sa finalizez și acel proiect mai vechi, despre care am amintit la început, legat de pilotul Unirii, Vasile Niculescu. Astfel vreau să cercetez o parte din Munții Nemira, pe lângă Oituz și Slănic Moldova, zonă în care bravul pilot a zburat şi luptat în 1917. De asemenea vreau sa străbat zone montane mai puțin cunoscute.

Foto-Travel: Aveți un mod interesant, chiar inedit de a călători. Cum vă descurcați în lipsa unei mașini?

Vasile Bouaru: M-am obișnuit să parcurg distanțe mari chiar și în lipsa unei mașini personale. Și acest mod de a călători are farmecul său. Am avut noroc însă Și de oameni care mă ajută constant în călătoriile mele, cu deplasarea pe distanțe mari. Iar când este necesar, pot parcurge și pe jos anumite distanțe până la stații de tren de exemplu. Și, mai ales pe jos, am ocazia să văd și să descopăr locuri pe care poate le-aș fi trecut cu vederea dacă eram în viteză, într-o maşină.

Foto-Travel: Ce înseamnă călătoria pentru dumneavoastră?

Vasile Bouaru: Călătoria face parte acum din viața mea, este chiar un mod de viață. Călătorind, învăț foarte multe, din domenii adiacente pregătirii mele de matematician. Pentru a înțelege ce văd, trebuie să citesc despre anumite lucruri. Am văzut astfel foarte multe care încântă și privirea dar și spiritul. Și mai sunt încă foarte multe de văzut...

 

La ”Stânca Dracului” de la Hida. Sursa foto: colecția personală