Prin toamnă, când a ajuns și în ”orașul fără librării” (despre Zalău este vorba), caravana ”Humanitas”, o carte mi-a făcut cu ochiul. Mă rog, erau mai multe, dar printre ele e și cartea despre care vreau să scriu. Cred că mi-a sărit în ochi celebrul ”Om Vitruvian” al lui Leonardo da Vinci, ce apărea pe copertă. Și cum am o slăbiciune pentru ”geniul Renașterii”, am răsfoit cartea. Este vorba despre Peter Burke - ”Polimatul. O istorie culturală de la Leonardo da Vinci la Susan Sontag”.
Recunosc, nu știam ce înseamnă ”polimat” până nu am citit cartea. Deși i-am admirat întotdeauna pe gânditorii care avea diferite preocupări în afara celei ”de bază”, nu știam că aceștia se numesc polimați. Poate cea mai simplă definiție dată termenului folosit de Peter Burke - profesor emerit de istorie culturală la Universitatea Cambridge, este aceea potrivit căreia un polimat este cineva interesat de învățarea și de stăpânirea mai multor domenii de cunoaștere. Adică un om care stăpânește câteva discipline.
Ei bine, asta face Peter Burke în cartea sa: identifică 500 de polimați occidentali cărora le explorează spectrul larg al succesului, arătând cum ascensiunea lor egalează o creștere rapidă a cunoașterii. Prezentarea celor care sunt susceptibili de a fi considerați polimați, pornește, firesc, din Grecia antică pentru a trece apoi prin diferite ere cum ar fi Epoca ”Omului Renașterii” (1400-1600), ”Epoca ”monștrilor de erudiție” (1600-1700), Epoca ”omului de litere” (1700-1850) și Epoca teritorialității (1850-2000) sau Epoca trasndisciplinarității.
Interesant este ultimul capitol: ”Către o a treia criză” în care autorul deplânge epoca actuală, Era digitală. Nu pentru că ar fi împotriva curentului; de altfel cine i se mai poate opune? Ci pentru că trecerea rapidă de la acumularea de informații și transformarea acesteia în cunoaștere la ceea ce numește ”scanarea informației”, va duce, inevitabil, la apariția din ce în ce mai rară a polimaților. Peter Burke se întreabă retoric: ”Vor supraviețui oare polimații sau această specie va dispărea?”
Am fost surprins că în lista celor 500 de polimați occidentali, să se regăsească doar doi români. Este vorba despre Nicolae Iorga pe care-l prezintă ca fiind preocupat de domenii ca istoria, filosofia, critica, fiind și poet, scriitor și politician; respectiv Zevedei Barbu (1914-1993) preocupat de filozofie, psihologie, sociologie și istorie.
Nu pot să închei decât cu un citat din Platon: ”Nimic nu este mai frumos decât să știi totul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu