Am văzut de curând filmul Napoleon cu Joaquin Phoenix în rolul Împăratului. Excelentă peliculă! Chiar dacă nu are darul de a fi fidelă din punct de vedere istoric, pelicula are multe alte merite care o face să fie una de referință.
Un film despre viața celui care a fost Napoleon Bonaparte, nu este ușor de realizat. Asta și pentru că personajul principal a fost, din punct de vedere istoric, o personalitate extrem de complexă, neînțeleasă pe deplin nici acum, la 230 de ani de la căderea Bastiliei. Însăși Revoluția Franceză a fost un eveniment istoric major, care a încercat (oare a și reușit?) să schimbe o lume. Iar Napoleon a fost un produs al Revoluției Franceze, chiar dacă a a sfârșit prin a înlocui un rege cu un împărat...
Filmul, ca orice peliculă istorică purtând marca ”Hollywood” are mai multe fire epice. Primul este, firesc, unul istoric, urmărind evenimentele dintre anii 1789 (anul căderii Bastiliei) și 1815 (anul morții Împăratului). Nu voi insista pe acest fir epic, poate ar merita menționate momentele importante surprinse în film: decapitarea reginei Maria Antoaneta (1793) - interesant este că filmul pune accent pe decapitarea soției regelui Ludovic al XVI-lea; bătălia de la Toulon (1793) care-l aduce în prim plan pe Napoleon; înlăturarea lui Robespierre (1794); bătălia de la piramide câștigată de Napoleon (1798); Napoleon devine Prim Consul (1799); încoronarea din 1804; invadarea Rusiei și retragerea rușinoasă; abdicarea lui Napoleon și exilul pe insula Elba; revenirea lui Napoleon în ceea ce s-a numit ”cele 100 de zile”; bătălia de la Waterloo (1815) și înfrângerea definitivă a lui Napoleon; exilul pe insula Sfânta Elena și moartea Împăratului.
Un alt fir epic, poate mai puțin abordat de alte pelicule istorice, urmărește latura umană a lui Napoleon Bonaparte, insistând pe relația sa cu Joséphine de Beauharnais (1763-1814), prima sa soție și marea lui dragoste. Aici ar fi multe de povestit, de la aventurile extraconjugale ale Joséphinei, la slăbiciunea Împăratului pentru ea, abil speculată de aceasta din urmă; de la șirul lung de scrisori pe care și-l trimit reciproc, la divorțul cerut de ”țară”. Până la urmă cred că asta a urmărit regizorul Ridley Scott să aducă în prim plan, relația tumultoasă a lui Napoleon și a Joséphinei (interpretată excelent de actrița Vanessa Kirby).
Deși un film dramatic, cu scene de luptă grandioase, excelent puse în scenă prin efecte speciale de mare clasă, nu lipsesc și momentele de umor fin. Unul dintre ele este acela când în Egipt, în fața lui Napolen se deschide un sarcofag ce conține o mumie, acesta, cunoscut pentru statura lui mică, se urcă pe o ladă să ajungă la înălțimea feței mumiei.
Al treilea fir epic, urmărește rivalitatea dintre Napoleon și țarul Alexandru I al Rusiei (jucat de Edouard Philipponnat). Nicăieri nu se văd mai bine trăsăturile (omenești de altfel) ale Împăratului: vanitate, ambiție nemărginită, decât în această obsesie pentru țarul Alexandru I.
Poate puțin tendențios finalul (dar de înțeles oarecum, filmul fiind regizat de un englez), cu lista numerică a victimelor războaielor napoleoniene. Fără să fac apologetică războiului, numărul acestor victime sunt o mică parte din ceea ce urma să aducă cele două războaie mondiale, sau războaiele din zilele noastre. Actuala civilizație europeană este oarecum și rezultatul Revoluției Franceze și a epocii imperiale a Franței.
Pentru mine, filmul Napoleon a marcat o premieră: revenirea într-o sală de cinema după foarte mulți ani (nici nu mai știu de când nu am mai fost la un cinema...). Și asta s-a întâmplat acasă, la Zalău. Deși cinematograful ”Scala” s-a redeschis din luna februarie a acestui an, n-am fost până acum la vreun film. Am rămas plăcut surprins să constat cât de bine arată totul: holul primitor în care poți savura ceva înainte de film, sala mare - una cu adevărat ”mare” pentru că totul arată impecabil. Nu rămâne să mulțumesc și eu celor care au făcut posibilă această transformare. Chiar dacă nu cred că un cinema, într-un oraș de provincie (Zalăul este un oraș de provincie, orice s-ar spune), poate fi rentabil în afara unui spațiu de tip mall, mai că-mi vine să-i mai dau o șansă.
În încheiere un îndemn pentru toți iubitorii filmelor istorice: mergeți să vedeți Napoleon la Cinema Scala - doar aici vă puteți bucura pe deplin de senzațiile unice pe care numai sala de cinema ți le poate da.
P.S. Imaginea este realizată cu ajutorul I.A. folosind boot-ul Midjourney, pe baza cuvintelor cheie ”Napoleon” și ”Joaquin Phoenix”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu