miercuri, 18 septembrie 2013

Grupul statuar Wesselényi din Zalău, împlinește 111 ani

Astăzi, 18 septembrie 2013, se împlinesc 111 ani de la dezvelirea grupului statuar Wesselényi din Zalău. Operă a sculptorului Fadrusz János (1856 – 1903), statuia din centrul Zalăului îl reprezintă pe baronul Wesselényi Miklós - fiul (1796 – 1850) și pe ciobanul român Samson Pop din Rona, de lângă Jibou. Cele două personaje ce alcătuiesc grupul statuar sunt emblematice pentru spiritul vremii și sunt unite printr-un ideal: libertatea umană.




Ca și o parte din celelalte sculpturi realizate de către Fadrusz János, dintre care se remarcă ansamblul monumental Matia Corvin din centrul Clujului (inaugurat în același an 1902 la aproape o lună distanță), statuia lui Wesselényi a avut o istorie tumultoasă. A fost dezvelită cu șase ani mai târziu decât s-a dorit și a fost chiar pe punctul de a fi distrusă. De fapt a fost demontată între anii 1935 și 1942. A traversat epoci istorice diferite, a stârnit patimi și controverse dar a rămas până în ziua de astăzi în centrul Zalăului.

Pentru a înțelege mai bine istoria grupului statuar și relația specială a acestuia cu Zalăul, am apelat la cunoștințele domnului Györfi Déak György, scriitor, om de cultură și bibliotecar la Biblioteca Orășenească Jibou. Prin meseria pe care o are, domnul Györfi a studiat și a publicat de-a lungul anilor, atât pe pagina de internet a bibliotecii dar și în prestigioasa revistă de cultură Caiete Silvane, diverse articole ce au avut ca subiect principal viața baronului Wesselényi sau aspecte legate de statuia din Zalău. Blogul Foto-Travel vă prezintă în continuare un mini-interviu realizat cu domnul Györfi Déak György, căruia îi mulțumim și pe această cale pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre. Fotografiile de epocă care ilustrează acest articol, sunt din albumul omagial ”Emlékkönyv a nagy Wesselényi Miklós báró Zilahi szobrának leleplezési ünnepségéről”, apărut la Zalău în anul 1903. Albumul, în limba maghiară, poate fi descărcat de aici

Coperta Albumului Memorial tipărit în 1903

Foto-Travel: Domnule Györfi, care este istoria ridicării la Zalău a unei statui dedicată lui Wesselényi Miklós? De ce la Zalău statuia unui nobil din Jibou?
Györfi Déak György: La începutul ultimului deceniu al secolului XIX, fiecare localitate din partea ungurească a monarhiei habsburgice a început să caute o modalitate prin care să se remarce în răstimpul Milleniumului, sărbătorirea a 1000 de ani de la coborârea celor şapte triburi maghiare în câmpia panonică. Fiecare oraş, fiecare sătuc şi-a examinat istoria şi a căutat un model pe care să-l perpetueze. În mod fericit, sălăjenii l-au ales pe tânărul Wesselényi Miklós. Planul a fost pus în practică în toamna anului 1891. Monumentul trebuia terminat în întregime şi amplasat până la 1 mai 1896; cheltuielile trebuiau să fie mai mici de 40.000 de coroane. Au fost invitaţi să participe cu lucrări la concurs artiştii budapestani Széchy Antal, Szenyi Károly, Bezerédy Gyula şi Holló Barnabas.

mulțimea adunată în centrul Zalăului la dezvelirea grupului statuar

Foto-Travel: Cum s-a ajuns ca lucrarea să-i fie încredinţată sculptorului Fadrusz János?
Györfi Déak György: Inițial, la competiţie au participat două lucrări, cele ale lui Holló Barnabas şi Bezerédy Gyula. După audierea opiniilor lui Zala György şi Strobl Alajos, comisia n-a acceptat niciuna dintre operele propuse. Nu se ştie cine a venit cu ideea să se vorbească cu Fadrusz János, care dobândise notorietate în urma realizării statuii împărătesei Maria Tereza din Bratislava şi tocmai câştigase concursul pentru realizarea statuii lui Matei Corvin din Cluj. Sculptorul a prezentat modelul în miniatură al grupului statuar în ziua de 1 august 1896, care a fost acceptat cu bucurie de comisie. În zilele următoare, comisia a semnat şi contractul cu Fadrusz János. În temeiul acestuia, Fadrusz ar fi trebuit să pregătească statuia pentru dezvelire până la 1 iulie 1897, adică să întocmească modelul, să-l toarne în ghips, iar apoi în metal, muncă pentru care urma să primească 40.000 de coroane.

Foto-Travel: Ce a reprezentat baronul Wesselényi Miklós pentru spiritul acelor vremuri?
Györfi Déak György: Wesselényi Miklós-fiul a fost un aristocrat cu concepții liberale într-un Ardeal pe care perpetuarea sine die a sistemului feudal îl condamnase la stagnare, într-o Europă modernă, impulsionată de idealurile Revoluției franceze. El a încercat să sfarme lanțurile vasalității și iobăgiei. Precum frații Golești în Muntenia, s-a străduit să-i emancipeze pe țărani: a susținut financiar şcoala din localitate, a creat prima grădiniţă din ţară, a organizat prima instituție de învățământ agricol, unde tinerii au deprins cum să se gospodărească în stil occidental. Wesselényi-fiul a fost primul cetăţean european din acest colţ de lume, pionierul dezvoltării industriale a unei zone în care numai Nicolae Ceauşescu a mai făcut câte ceva (dar prost gândit), intelectualul care a combătut prejudecăţile unei societăţi anchilozate în apărarea privilegiilor pe care le deţineau o mână de oameni



Foto-Travel: Baronul este înfăţişat într-o poziţie demnă, cu mâna stângă pe umărul unui ţăran. Ce semnificaţie credeţi că are acest gest şi cine este ţăranul?
Györfi Déak György: Ciobanul care se apropie respectuos, însă nu servil, de seniorul cocoțat pe un țanc de stâncă, a fost modelat de Fadrusz după chipul unui cioban din Rona, în vârstă de 80 de ani, pe nume Samson Pop, zis Corela. Gestul baronului este unul de aducere a poporului la nivelul nobililor. Fadrusz a redat perfect și a turnat în bronz celebrul discurs ţinut în şedinţa din 6 iunie 1848 a Dietei clujene: „Pe cei apăsaţi până acum să-i ridicăm alături de noi, să-i ridicăm acolo unde i-a creat Domnul Dumnezeu. Să fie iobagii, jelerii de până aci mai mult nu țărani, plebe, misera plebs, ci cetăţeni liberi, să fie concetăţeni egali cu noi în îndatoriri ca şi în drepturi, fraţi chemaţi prin drept şi interes comun spre slujba şi apărarea ţării.” (după D. Prodan)

Festivitățile prilejuite de dezvelirea statuii lui Wesselényi - 18.09.1902

Foto-Travel: Au fost câteva momente tulburi în istoria de peste 110 ani a grupului statuar. La un moment dat, chiar a fost demontată între anii 1935 şi 1942. Cum s-a ajuns aici?
Györfi Déak György: În 1935, s-a dat unda verde manifestărilor extremiste, a fost pus în mișcare primul tăvălug, cel de sorginte fascistă, național-socialistă. S-a călcat în picioare principiul unității în diversitate și cutuma conviețuirii în pace. Cine nu era ca ei era considerat automat împotriva lor. Citiți colecția revistei Școala Noastră ca să vedeți cum îi reclamau elevii pe învățătorii care nu răspundeau la salutul legionar. În Jibou, directorul Dumitru Ilea se mândrea cu faptul că a desființat secția cu predare în limba maghiară. Demontarea celor două statui a reprezentat apogeul orbirii politice, un moment de maximă intoleranță. Într-un fel, abuzurile din 1935 au generat grozăviile din toamna anului 1940, pentru că se cuvine s-o spunem, niciuna dintre părți nu s-a arătat mai înțeleaptă atunci când a deținut puterea.

Grupul statuar Wesselényi - 1902
Foto-Travel: Astăzi la mai bine de 110 ani de la dezvelire, grupul statuar de la Zalău nu reprezintă un simbol al oraşului. De ce credeţi că există încă, după un secol de istorie, această stare de fapt? Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ansamblul monumental Matia Corvin de la Cluj; pentru toţi clujenii, statuia din Piaţa Unirii reprezintă unul din simbolurile oraşului.

Györfi Déak György: În 1902, erau alte timpuri, alte moravuri! În 2013, au dispărut și baronii, și țăranii. Primii au devenit oamenii de afaceri, ceilalți s-au transformat în fermieri. Deci, în prezent, ambele personaje au căpătat un aer oarecum vetust. Dar amândoi stau acolo de 111 ani, într-o armonie nemuritoare: tânăr și bătrân, bogat și sărman, sălăjan și sălăjan. Sunt de-ai noștri. Au răzbit prin furtunile istoriei ca să ne arate care sunt valorile adevărate: dragostea față de aproapele, dorința de a face ceva împreună, credința că suntem cu toții egali în fața Judecății lui Dumnezeu. Baronul și păstorul vor deveni un simbol sălăjan abia atunci când fiecare dintre noi ne vom putea pune, simultan, în pielea amândurora. Este un concept science-fiction? Mie mi se pare realist.




UPDATE:

25.09.2013: articolul a fost preluat integral de cotidianul Magazin Salajean

Acest articol face parte dintr-un demers editorial al blogului Foto-Travel de a marca, pe 25 octombrie 203, aniversarea a 11o ani de la moartea sculptorului Fadrusz János (1856-1903), cel care prin statuile sale a schimbat aspectul urban al centrelor orașelor Zalău și Cluj. 


Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...