Ordine, Rigoare, Identitate - caracteristici ale sașilor transilvăneni

Din punct de vedere cultural, Zalăul surprinde din nou, prin organizarea unei expoziții inedite dedicată sașilor și rânduielii acestora. Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău în colaborare cu Muzeul de Etnografie Săsească ”Emil Sigerus” din Sibiu, propune vizitatorilor o expoziție ce îndrăznește să recompună prin intermediul patrimoniului, ca într-un puzzle, spiritul de ordine și rânduiala, considerate specifice comunităților săsești din sudul Transilvaniei.

Expoziția ”Rânduiala săsească”, a cărui vernisaj a avut loc marți 17 septembrie 2013 și care va fi deschisă publicului până la data de 15 octombrie 2013, aduce în spațiul cultural zălăuan, exact ceea ce-i lipsește societății românești de azi: ordinea, disciplina, rigoarea. Potrivit curatorului expoziției, Simona Malearov ”spiritul de ordine al comunității sașilor ardeleni devine vizibil și pentru ceilalți și prin rânduiala mersului la biserică, purtatul straielor de sărbătoare, ordinea ocupării locurilor în biserică, rânduiala butoaielor din pivniță, rânduiala bucăților de slănină din Turnul Slăninii dar și prin rânduiala broderiilor și a mobilierului pictat din camera cea bună”.

În cele trei săli în care este amenajată expoziția de la Zalău, vizitatorul poate admira costume populare și îmbrăcăminte din zona Sibiu, un interior de casă săsească cu mobilă pictată și decorată cu obiecte textile dar și semne de vecinătate specifice comunităților săsești.

case săsești din Viscri

Prima sală a expoziției

În prima sală, atenția vizitatorului este atrasă de trei costume, două femeiești și unul bărbătești, din Slimnic și Vurpăr (județul Sibiu). Impresionează coloritul și broderiile de pe cojocul femeiesc sau de pe mantaua bărbătească. Sala este decorată pe pereți cu postere care prezintă în limbile germană și română aspecte din istoria și cultura sașilor. Pe unul dintre pereți, un poster reproduce o casă săsească cu elemente ale arhitecturii baroce din Viscri (județul Brașov). Este atât de realistă imaginea încât pentru moment ai impresia că te afli chiar pe ulițele satului. În imagini de epocă sunt redate satele săsești, organizate în jurul școlii și a bisericii – cele două instituții fundamentale ale sașilor. La fel de interesant este și posterul cu Turnul Slăninii, unde fiecare familie avea un cui unde își agăța bucățile de slănină. Tăiatul unei bucăți din slănină a unei familii nu se făcea după bunul plac al acesteia ci după o rânduială bine stabilită. O dată pe săptămână, sătenii erau anunțați prin trasul clopotelor că pot veni să-și taie bucata de slănină dorită. Fiecare slănină era marcată cu o ștampilă cu numărul casei, așa încât orice fraudă era înlăturată.

port popular femeiesc de biserică, Slimnic - sec.XIX

broderie cu motive florale

port bărbătesc de biserică, Slimnic - 1896

port femeiesc de biserică garnisit cu blană de jder, Vurpăr - sec.XIX

față de pernă brodată, zona Sibiului - sec.XIX

Din acestă primă sală, se deschid alte două săli, cea din stânga recrează un interior săsesc. Un credenț de lemn pictat are câteva ulcele și farfurii. Pe ușa deschisă a acestuia atârnă un ștergar pe care se disting cuvinte săsești. Pe un lădoi de lemn, pictat și el cu  motive florale, se află un costum bărbătesc alături de o pălărie și un brăcinar din piele decorat cu superbe broderii. Cizmele înalte cu tureac, stau lângă lădoi. Foarte frumos este scaunul de lemn, cu șezut și spătar neregulat și pictat cu buchete de flori. Datează conform unei inscripții din 1929. În vitrine se află câteva podoabe femeiești: o vălitură din localitatea Șura Mică (județul Sibiu) datând din 1897 sau fețe de pernă brodate din secolul XIX.

sală expozițională ce recrează un interior săsesc

Lădoi cu cămașă bărbătească, pălărie și brăcinar

scaun de lemn pictat

brăcinar de piele decorat cu broderii

căciulă bărbătească

În cea de a treia sală, accentul este pus pe viața socială și spirituală a comunităților săsești. Este cunoscut faptul că și din acest punct de vedere, sașii erau bine organizați, rigoarea și ordinea era prezentă în toate aspectele vieții sociale. Tinerii sași făceau parte din ”Organizația feciorilor” respectiv ”Organizația fetelor”, ambele organisme aflate sub tutela bisericii și a comunității. Tinerii erau îndrumați de la vârsta de 14 ani, după confirmare, până în momentul căsătoriei când intrau în rândul vecinătăților. Aceste organizații ale tinerilor aveau ca scop integrarea socială a acestora, păstrarea obiceiurilor tradiționale precum să participarea la evenimente sociale în perioada amintită.

a treia sală a expoziției de la Zalău

Biserica joacă un rol important în viața socială a sașilor

Și la biserică, exista o anumită ordine de ocupare a locurilor, respectându-se reguli stricte. Astfel, primele bănci erau destinate fetelor confirmate, care purtau pe cap, ca semn distinct, un cilindru de catifea numit borten  și celor logodite care aveau pe borten fixată o coroniță cu flori. În spatele lor se așezau tinerele căsătorite și femeile în vârstă. Mersul la biserică reprezenta în viața comunităților de sași un moment solemn, când toți se îmbrăcau în cele mai frumoase haine de sărbătoare. Exista de asemenea o ordine după care se intra în biserică, în funcție de vârstă și de statutul social. Primul era preotul, urmat de slujbașii bisericii și enoriași. Prin intermediul unor postere uriașe, publicul zălăuan poate admira un altar baroc datând din 1760 din localitatea sibiană Miercurea Sibiului  sau un interior de biserică evanghelică din Gârbova (județul Alba). O manta bărbătească de biserică provenind din Prejmer (județul Sibiu) datând din secolul XIX, este de asemenea expusă.

Borten - ul purtat de fetele confirmate și de cele logodite

manta bărbătească de biserică, Prejmer - sec.XX

Însă ceea ce mi s-a părut cu adevărat interesant, este organizarea sașilor pe vecinătăți.  Vecinătatea a apărut la începutul secolului XVI după răspândirea protestantismului, inițial în mediul urban și ulterior și în cel rural. Comunitatea vecinilor a avut un rol major în păstrarea valorilor morale și pedepsirea acelora care le încălcau. În sistemul de valori  ale sașilor ardeleni, în regulamentul scris sau nescris al Vecinătăților, un rol important este ocupat de onestitate, credibilitate, onoare și cinste. În cadrul expoziției ”Rânduiala săsească” sunt expuse și câteva semne de vecinătate și o copie după statutul de vecinătate din Cisnădie (județul Sibiu) din 1804.

statutele de vecinătate, Cisnădie - 1804

semne de vecinătate

Sașii transilvăneni (în germană Siebenbürger Sachsen) reprezintă acel grup etnic de origine germană, colonizați de către regii maghiari în Transilvania începând cu prima jumătate a secolului al XII-lea. Colonizarea a fost inițiată de regele Ungariei Géza al II-lea (1141 – 1162) și s-a continuat până la începutul secolului al XIV-lea. Timp de câteva decenii, sarcina sașilor era aceea de a apăra granița Regatului Ungariei din sudul Transilvaniei. Încă de la așezarea lor, regii maghiari le-au promis sașilor o serie de privilegii cum ar fi: folosirea neîngrădită a pământului, a bogăției solului și subsolului, scutirea de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, dreptul de a ține târguri, de  bate monedă proprie (pentru orașul Sibiu)și dreptul de organizare a meșteșugarilor în bresle începând din 1376.

Cel de-al doilea război mondial și anii comunismului care au urmat, au făcut ca populația sașilor transilvăneni să scadă dramatic, mulți dintre ei alegând să-și părăsească locurile natale. Conform recensământului din 2011, în România mai locuiesc doar aproximativ 60.000 de etnici germani, ceea ce reprezintă 0,2 % din populația țării.