Foto travel: Where is Mirel (7): Vedi Napoli, poi Mori

sâmbătă, 6 iunie 2015

Where is Mirel (7): Vedi Napoli, poi Mori

Nu știu dacă ați sesizat jocul de cuvinte din titlul acestui nou episod din serialul Where is Mirel, care descrie traseul parcurs de Mirel Magop în această nouă aventură. De fapt este o parafrazare a celebrei zicale ”Vedi Napoli e poi muori” - care s-ar traduce prin ”Dacă ai văzut Napoli, poți să mori” cu aluzie la frumusețea și fascinația acestui mare oraș din sudul Italiei. Nu asta și-a propus Mirel Magop, nu Napoli este punctul final al călătoriei, oricât de mult i-ar fi plăcut colo. Napoli este doar o escală, un oraș de tranzit, în ineditul său proiect de a lega cu urma pașilor săi, cel mai nordic punct din Europa - NordKapp, de cel mai sudic punct din America de Sud - Capul Horn. Unde mai pui faptul că el a văzut prima dată Mori (oraș italian din zona Trentino) și apoi Napoli. Haideți să vedem ce a mai făcut globetrotterul Mirel Magop de când a plecat din Roma.

Iată ce spune Mirel despre această zicală: ”Expresia asta s-a născut cred că atunci când alte orașe din Italia nu prezentau așa mare interes...Expresia a rămas sub formă de ironie, Mori (cu M mare) este o localitate în nordul Italiei...Eu, pentru orice eventualitate, am trecut întâi prin Mori...”

Pe 18 mai, Mirel era deja pe drum. Așa cum scria pe pagina sa de facebook, ”direcția Napoli...e poi Mori”. Însă nu a luat-o direct spre celebrul oraș ci a făcut un ocol ca să treacă prin munți. Iată cât de plastic descrie, pe 20 mai, bucuria de a călători prin munți:”Am plecat spre Napoli ocolind puțin puțin ca să trec iar prin munți...dragostea mea forever! Am mers vreo 30 km pe jos și vreo 60 cu cei care au oprit. Ținând cont că traficul era aproape zero...pot spune că am mers bine ieri. În inima munților, Dumnezeu a trimis o ploaie ca să răcorească locurile pe unde aveam să trec. Asfaltul era încă ud. Hm...răcoare, aer curat...iar dorm unde-mi place mie! Păsările mă întâmpinau și mă petreceau cu ciripitul lor, niciodată plictisitor...ba foarte reconfortant. Ca și cum stăteam acasă în fotoliu și ascultam Vivaldi. Mașinile mă deranjau una la cinci minute...verde peste tot! Simt cum sunt inundat de un sentiment plăcut...frate cu o automulțumire fresco (sunt în Italia, prego!). Fac eforturi să mă simt bine! Ce-mi place asta!”

Pe 22 mai și-a mai făcut un hatâr: a urcat sus la Monte Casino, acolo unde în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au dat lupte grele. A dormit acolo unde a dormit și...Sven. Cum care Sven? Sven Hassel.

În drum spre Napoli, a urcat pe Vezuviu. ”Merită să vezi Vezuviul înainte să mori...(de preferat cu minim 40 de ani înainte să mori). Eu personal, l-am luat la pas nu pe drumul asfaltat și plin de autocare care s ecaxonează la curbele din serpentine, ci prin partea sa estică, unde am făcut cunoștință cu partea sa cea mai pitorească. Am campat chiar o seară pe o culme din lanțul muntos ce formează un scut pentru privirile celor de la poalele Vezuviului. Recunosc că și eu, văzându-l de la Napoli, nu mi s-a părut așa impozant...Realitatea de pe teren m-a făcut ( a nu știu câta oară) să nu mă iau după aparențe.”

Ca unui călător adevărat, care iubește drumeția și muntele, Vezuviul i-a lăsat o impresie puternică. Atât de tare i-a plăcut încât a campat chiar pe buza craterului celebrului vulcan, adormit de ani și ani. A făcut multe poze și a realizat chiar și un filmuleț, pe care-l puteți vizualiza aici.

”Noaptea m-a prins sus...Asta nu e o știre rea, ci foarte premeditată, însă nu prea am avut de ales unde să campez. Am găsit 1,5 metri pe o șa de munte, pe zgură, pentru că după ultima erupție din 1944 vegetația nu s-a regenerat complet...Dar priveliștea a compensat restul...mi-am făcut din Vezuviu ACASĂ!” - spune Mirel, cu respectul care-l are față de munte în general și față de acest ”uriaș adormit” în special. Iar pozele spun mai mult decât o mie de cuvinte.

Dacă ascensiunea muntelui a fost ”floare la ureche” nu așa au stat lucrurile la coborâre: ”Am mers a doua zi până la capătul drumului și încă un pic mai departe. Am ajuns într-o zonă care avea să-mi amintească că sunt globetrotter, nu alpinist...totuși nu m-am întors mult din drum ci am găsit cumva o cale de mă duce la vale, mai la propriu, mai la figurat! Poza (de mai jos) e din vale, după ce am coborât și arată drumul pe care am decis să cobor...După decizii din astea și întotdeauna după ce se termină, îmi aduc aminte totuși că-ți trebuie un dram de inconștiență să te expui cum m-am expus eu! În fine, am ajuns la crater, dar pentru că e un morman de zgură, craterul care a erupt în 1944 și pentru că ar fi trebuit să dau 15 euro să văd o gaură...și pentru că asta nu adaugă nimic interesant la ce am experimentat în ultimele 24 de ore, nu am mai urcat!”

În zona Napoli a stat aproape o săptămână, timp suficient să vadă orașul și împrejurimile. În Napoli l-a întâlnit pe verișorul lui, care împreună cu prietena acestuia i-a fost ghid prin oraș. ”Am stat la verișorul meu. Cu el și cu prietena lui am colindat orașul. Eu nu aveam decât aparatul foto. Din păcate prietena verișorului meu avea o geantă (deh! ca femeile). Nu o mai are”. Nu sunt tocmai referințe bune pentru un oraș din Uniunea Europeană a anului 2015...

Reamintim că această călătorie a lui Mirel Magop, face parte din proiectul ”National Costumes of the World” și are ca obiectiv promovarea costumului popular românesc. De data acesta, Mirel are cu el un veritabil costum popular de pe Valea Barcăului, primit de la Ligia-Alexandra Bodea din Iaz.

Până la următoarea relatare a lui Mirel, să-i urăm ”Drumuri Bune!”.

Vă reamintim că cei care vor să dea o mână de ajutor, o pot face folosind conturile: