Cotul Dunării (II) - Bazilica din Esztergom

Esztergom, oraș situat la 60 de kilometri nord de capitala Ungariei Budapesta, are o poziție privilegiată. Este situat pe malul drept al Dunării, chiar înainte ca fluviul să o cotească ba la stânga, ba la dreapta, creând unul dintre cele mai frumoase peisaje natura din Europa. Și cum asta nu ar fi de ajuns, orașul, se află la poalele masivului Pilis, o zonă naturală preferată de turiștii care fug de arșița verii. Și din punct de vedere istoric, orașul este privilegiat. Este cunoscut ca fiind cea mai veche localitate din Ungaria, denumirea sa în limba latină fiind Strigonium. Principalul obiectiv turistic al orașului este fără îndoială grandioasa Bazilică, cea mai mare din Ungaria. 

 

Casa Fecioarei Maria de la Selçuk

În fiecare an, pe 15 august creștinii catolici și ortodocși dar și cei anglicani sau cei care aparțin de bisericile creștine orientale, sărbătoresc ”Adormirea Maicii Domnului” sau ”Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”. În tradiția populară creștină, este una dintre cele mai mari sărbători religioase de peste an și cea mai mare sărbătoare a verii. În întreaga lume sunt nenumărate locuri de pelerinaj dedicate Fecioarei Maria, sunt sanctuare legate fie de aparițiile Fecioarei fie de alte întâmplări legate de viața acesteia. Toate aceste locuri sunt considerate de către creștini, îndeosebi de către cei catolici ca fiind sanctuare mariane. Există în Europa centrală și de sud-est chiar și un ”drum marian”, o rută de pelerinaj marcată din punct de vedere turistic cu o literă M  stilizată. De fapt sunt două rute ce se intersectează ca brațele unei cruci: ruta vest-est pleacă din Austria de la Mariazel, tranzitează Ungaria și ajunge în Transilvania la Șumuleu Ciuc. A doua rută de la nord la sud pleacă din Polonia de la Czestochowa, tranzitează Slovacia, Ungaria, Croația și ajunge la Medugorje în Bosnia și Herțegovina. Puțini știu însă că în Orientul Mijlociu, pe teritoriul Turciei de azi, există un sanctuar marian - Casa Feciorei Maria de la Selçuk . 

Where is Mirel (10): Din Italia în Spania, prin Franța

Continuăm serialul dedicat călătoriei globetrotter-ului Mirel Magop, alias Badea Cârțan, cu un nou episod, al X-lea. Sunt aproape 5 luni de când a plecat (pe 28 martie 2015) din România, mai exact din localitatea sălăjeană Iaz, din curtea Muzeului Etnografic ”Ligia Alexandra Bodea”. A plecat într-o călătorie ce-l va duce, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre cel mai sudic punct de pe continentul Sud American - Capul Horn. Este a doua parte a aventurii intitulate ”De la Nordkapp la Capul Horn” sponsorizată de către compania Lindab. În această nouă călătorie, Mirel a luat cu el alături de tricolorul românesc și un veritabil costum poular din zona Sălajului dăruit cu generozitate de Ligia Alexandra Bodea. După ce l-a purtat prin Europa, îl va trece Atlanticul în America de Sud. Dar până atunci, haideți să reînnodăm povestea noastră.

Amintiri despre Zalău: un alt mod de a sărbători de zilele orașului

Este o tradiție ca o dată pe an, populația unei localități să sărbătorească. De regulă se alege o dată care să fie legată de un eveniment major din istoria acelei localități. În cazul municipiului Zalău, ziua aleasă este 1 august, cu referire la data de 1 august 1473, când Matia Corvin (Mátyás Király) regele Ungariei și Boemiei declară pentru prima dată localitatea ca oraș-târg ”Oppidum Zilah”, privilegiu ce scoate orașul de sub dominația comitatului, acordând dreptul de comerț liber cu toată țara. În 1997 s-a hotărât ca Zilele Zalăului să aibă loc în fiecare an, în ultima săptămână din luna iulie. Au trecut de atunci 18 ani în care în preajma zilei de 1 august, întregul oraș este în sărbătoare. Anul acesta, un grup de zălăuani au ales să sărbătorească diferit zilele orașului lor, amintindu-și de Zalăul de altădată.

Zilele Zalăului, cu bune și cu rele

A mai trecut un an, s-a mai dus o ediție a Zilelor Zalăului. Parcă am ajuns să numărăm anii în funcție de acest eveniment ce iată ne marchează existența. Un eveniment ce are părți bune dar și părți rele, dar care reușește să scoată din casă aproape toată populația orașului. Vrea să prezint în cele ce urmează punctul meu de vedere, subiectiv - cum altfel, despre cele trei zile în care centrul orașului a fost luat cu asalt.