Cotul Dunării (II) - Bazilica din Esztergom

Esztergom, oraș situat la 60 de kilometri nord de capitala Ungariei Budapesta, are o poziție privilegiată. Este situat pe malul drept al Dunării, chiar înainte ca fluviul să o cotească ba la stânga, ba la dreapta, creând unul dintre cele mai frumoase peisaje natura din Europa. Și cum asta nu ar fi de ajuns, orașul, se află la poalele masivului Pilis, o zonă naturală preferată de turiștii care fug de arșița verii. Și din punct de vedere istoric, orașul este privilegiat. Este cunoscut ca fiind cea mai veche localitate din Ungaria, denumirea sa în limba latină fiind Strigonium. Principalul obiectiv turistic al orașului este fără îndoială grandioasa Bazilică, cea mai mare din Ungaria. 

 

Primii locuitori ai zonei au fost celții, urmați de romani care au stabilit aici pe Dunăre granițele provinciei romane Pannonia. Orașul a devenit cu adevărat important după anul 960, când Géza care ulterior a devenit rege (între anii 970-997) și-a stabilit aici reședința. Fiul său Vájk, ce avea să devină ulterior prin creștinare István / Ștefan, s-a născut aici în anul 969 în castelul construit pe ruinele castrului roman. Aici, la Esztergom a fost încoronat rege al Ungariei, Szent István (Sfântul Ștefan) – primul rege creștin al Ungariei, de către arhiepiscopul de Stregoniu / Esztergom Sf.Adalbert. Anul botezului a fost stabilit undeva între 994-996, iar anul încoronării, deci al recunoașterii ca rege creștin de către Papa Silvestru al II-lea pe la 1000. Pe malul drept al Dunării, pe Dealul Cetății (Várhegy) undeva sub Bazilică se află impunătoarea statuie realizată din calcar de către Miklós Melocco - un prolific sculptor maghiar, originar din Roma. Monumentul, înalt de 12 metri îl reprezintă pe Szent István primind coroana de la episcopul Adalbert. 

Între secolele X-XII, Esztergom a fost capitala Regatului Ungariei, până la mutarea acesteia la Buda de către regele Béla I. Deși a decăzut după invazia mongolă din 1214, orașul și-a revenit rapid fiind până în secolul al XVI-lea un centru cultural important alături de Buda sau Visegrad. Regi importanți din istoria Ungariei printre care și regele Matia Corvin și-a avut reședința de vară aici. Acest lucru se vede peste tot și în arhitectura Bazilicii. 

Orice vizită în ”Roma Ungariei” așa cum mai este denumit orașul Esztergom, trebuie să înceapă cu celebra Basilică, cea mai mare biserică din Ungaria. Așa cum scrie pe frontispiciul ei, este ”Caput, Mater et Magistra Eclesiarum Hungariae” – adică ”Capul, mama și învățătorul bisericilor din Ungaria”. Catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Esztergom-Budapesta și sediul Bisericii Catolice din Ungaria are un dublu hram, cel al Adormirii Maicii Domnului și cel al Sfântului Adalbert. În forma actuală, basilica datează din 1869. A fost ridicată între anii 1822-1869 după planurile lui Pál Künchel, János Pach și Jósef Hild, pe locul vechilor biserici Sfântul Ștefan și Sfântul Adalbert din evul mediu. Din vechile biserici s-a păstrat doar capela Bákócz (construită între anii 1506-1519). Această capelă dedicată lui Tamás  Bákócz, cardinal și arhiepiscop de Esztergom, este ilustrarea arhitecturii renascentiste de sorginte italiană. Poate fi văzută chiar în stânga întrării turiștilor, ce se face pe latura din stânga a bisericii, pe lângă turnul clopotniței.

De aici, de sub turn se pot procura biletele de intrare. Un tichet combinat, ce permite vizitarea bazilicii, a domului, a terasei domului, a tezaurului și a criptelor, costă 1400 de forinți, aproximativ 20 de lei. Odată intrat în interiorul bazilicii vei remarca cu siguranță maiestuozitatea acesteia. Are forma de cruce, brațele și partea din față fiind ocupate de altare, în timp ce în spate se află orga. Acolo unde brațele descrise de cruce se intersectează, spațiul este dominat de imensa cupolă de deasupra, având dimensiuni considerabile: 100 de metri în înălțime și 71 de metri în diametru. Este magnifică, prin cele 13 ferestre mari, lumina pătrunde filtrată de vitralii. Este întrecută în măreție poate doar de cupola fostei biserici Sf.Sophia din Istanbul.

Altarul principal conține cea mai mare pictură pe pânză din lume (13,5 metri X 6,6 metri), Adormirea Fecioarei Maria fiind opera lui Michelangelo Grigoletti (1846-1854). Pictura este inspirată de ”Adormirea Fecioarei Maria” lui Titian ce poate fi admirată la Veneția. De o parte și de alta sunt stranele din lemn de mahon bogat decorate cu figuri biblice sau ale episcopilor de Esztergom. În nișele create de brațele laterale ale crucii (planul bisericii este sub formă de cruce) se află alte altare mai mici. Pe latura din stânga sunt altarele Sfântului Asdalbert - episcop de Praga și martir, cel care l-a încoronat pe Regele Ștefan, primul rege creștin al Ungariei. Pictura murală ce reprezintă scena botezului lui Vájk (numele inițial al lui Ștefan) aparține lui Ludwig Moralt. Dedesubt sunt relicvele lui Zoltán Meszlényi care a murit martir în 1951. Alături în plan central este Altarul Sfinților Maghiari ce conține o pictură murală în care apar Sf.Elisabeta, Sf.Margareta și Sf. Márk Kőrösi. Altarul este decorat cu sculpturile de marmură ale Sf. Kinga, Sf. Jolánta și Sf. Martin. 

După ce te saturi de admirat interiorul baroc al Bazilicii, îți aduci aminte că biletul combinat îți dă posibilitatea de a vizita și celelalte obiective. Direct din biserică intri în sala tezaurului. Aici vei fi surprins să vezi adunate laolaltă numeroase artefacte religioase: potire de aur și argint bătute cu pietre prețioase, crucifixe, talere de aur, diferite obiecte ce au aparținut înalților prelați sau regilor toate de o valoare inestimabilă. Spațiul expozițional este generos, vitrinele sunt mari iar obiectele expuse sunt luminate de spoturi ce le pun și mai bine în evidență. Ca orice muzeu ce se respectă, inscripțiile sunt în mai multe limbi (maghiară, germană, engleză). Am fost încântat să descopăr obiecte ce i-au aparținut ilustrului rege Matia Corvin. Am văzut un superb corn de vânătoare, decorat cu aur și pietre prețioase; am văzut mantia regală pe care o purta doar la biserică; am văzut un superb crucifix încastrat într-o casetă de cristal. Și multe, multe, alte obiecte extrem de valoroase atât din punct de vedere istoric cât și ecleziastic. Păcat că nu se pot face poze aici.

Din muzeu, traseul te conduce spre o superbă încăpere, denumită Panorámaterem (sala panoramică) - de fapt o cafenea amenajată deasupra intrării ce dă spre Dunăre. Printr-o fereastră circulară de mari dimensiuni ce practic ocupă întregul perete nordic, se vede spectaculos Dunărea cu orașul slovac Štúrovo (Párkány în maghiară) și cu podul Marie Valerie ce leagă cele două orașe. Nu te mai saturi de admirat peisajul până îți aduci aminte din nou că mai ai încă multe de văzut. 

De aici începe greul: ai de urcat un lung șir de scări, 413 la număr dacă e să le socotești și pe cele pe care le-ai urcat deja până aici. Însă efortul este răsplătit pe deplin. Sunt două locuri exterioare de unde poți avea o panoramă completă de 360 de grade asupra orașului Esztregom, a Dunării și a orașului de dincolo, Štúrovo. Prima ieșire este la baza celor 12 coloane corintice ce susțin cupola. Măsurile de protecție a turiștilor sunt maxime, balustrada de metal este înaltă și solidă. Cei care nu au rău de înălțime pot sta cât vor pentru a admira împrejurimile, asta dacă rezistă sub soarele arzător care frige în ciuda vântului care adie din când în când. Evident, fac o mulțime de poze, încerc să surprind peisajul urban ce se desfășoară la baza catedralei. 

De aici se mai urcă încă aproximativ 100 de trepte pe o scară spiralată foarte strâmtă, nerecomandată celor care suferă de claustrofobie. Aceasta duce spre a doua terasă panoramică, exact deasupra coloanelor descrise mai sus. De data asta, calea de acces este îngustă, accesu pe scări se face alternativ, la intervale fixe de timp. Din acest motiv, te poți trezi cu un grup relativ mare de turiști care în ciuda dorinței tale de a mai sta într-un loc, te vor împinge în ritmul lor. Asta până în partea cealaltă unde va trebui să stai la coadă și să aștepți ca să cobori. Iar dacă se nimerește să stai pe parte pe care bate soarele, atunci te-ai ars...la propriu și la figurat. Dar oricum, peisajul este superb, senzația de a fi sus, unde doar păsările mai zboară este fantastică.

De la soarele puternic de afară, cobori direct în măruntaiele catedralei, adică în cripte. Criptele au fost construite în 1831 în stil egiptean. Ar fi bine să ai o haină mai groasă căci diferența de temperatură este destul de mare. Sau, să vizitezi criptele înainte de a urca în dom. Criptele sunt practic un oraș subteran, construit special pentru înalții prelați care au slujit aici, episcopi, arhiepiscopi, cardinali. Printre zecile de morminte, marcate prin pietre funerare sculptate în stil gotic sau baroc, se află și cele ale lui János Vitéz (1408-1472) - arhiepiscop, educator și mai apoi cancelar al Regelui Matia Corvin. A fost episcop de Oradea în 1445, în vremea sa orașul a devenit un important centru umanist. A fondat Academia și biblioteca din Oradea, mutate ulterior la Esztergom când a fost numit arhiepiscop de Esztergom și Primat al Ungariei. De asemenea aici în cripte se găsește mormântul lui Dénes Széchy (1410-1465) - arhiepiscop de Esztergom, cel care a fost primul Primat al Ungariei, cel care a încoronat trei regi: pe Ladislau al V-lea Postumul la 15 mai 1440, pe Vladislav I la 17 iulie 1440 și pe Matia Corvin la 25 martie 1464. A fost cel care a Reconstruit Bazilica din Esztergom. 

Un alt înalt prelat înmormântat aici este Csernoch János (1852-1927) - ultimul arhiepiscop al Ungarie Mari, cea dinainte de Trianon. A militat împotriva instaurării Republicii Sovietice Ungare în 1919. Poate și de aceea are un monument funerar maiestuos, realizat din marmură albă, peste care stă trist un înger înaripat cu steagul în bernă. 

Însă cel mai vizitat mormânt este cel al lui József Mindszenty (1892-1975) - arhiepiscop, Primat al Ungariei și cardinal, cel care a condus catolicismul ungar între 1945 şi 1973. După război s-a opus instaurării comunismului în Ungaria, motiv pentru care a fost persecutat, închis și torturat. După 8 ani de închisoare a fost eliberat odată cu Revoluția din 1956 și a primit azil politic la Ambasada Statelor Unite din Budapesta pentru următorii 15 ani. A fost lăsat să plece în exil în 1971, trăind la Viena până la moartea sa în 1975. După căderea comunismului, în 1991 rămășițele pământești i-au fost repatriate și înhumate în cripta Bazilicii din Esztergom. Este admirat și astăzi de opinia publică maghiară pentru curajul de a se opune atât Partidului Crucilor cu Săgeți de factură fascistă cât și Partidului Comunist. Viața sa a fost subiectul mai multor filme turnate între anii 1950-1966. Aici la Bazilica din Esztergom, mormântul său simplu, este un adevărat loc de pelerinaj pentru credincioșii catolici din lumea întreagă. Pe piatra funerară apare inscripția în limba latină ”VITA HUMILIAVIT - MORS EXALTAVIT”.

Revenit la suprafață după această interesantă incursiune în istoria ecleziastică a catolicismului maghiar, am timp să admir Bazilica din exterior. Abia acum observ dimensiunile impresionante dar bine proporționate. Descopăr că fațada principală este impozantă, timpanul fiind sprijinit de 8 coloane circulare corintice de dimensiuni impresionante. Poarta principală de acces, folosită doar la ocazii speciale, este încadrată de patru statui și patru blazoane. De o parte și de alta a platoului din fața fațadei stau față în față statuile din calcar ce îi reprezintă pe arhiepiscopul Dénes Széchy (în latină Dionysium de Szech) și pe Hunyiadi János (Iancu de Hunedoara sau Ioannes Corvinus în latină). Ambele statui sunt semnate de Johann Hutterer (1835-1907) și au fost realizate în 1877 respectiv 1876. Textul în limba latină, ce abia se mai poate desluși de mâzgăliturile lăsate de ”turiști” sunt: ”DINYSIUM CARD. DE SZÉCH / PRIMATEM HUNGARIAE / POSUIT / JOANNES CARD. SIMOR / A. MDCCCLXXVII” respectiv ”JOANNEM DE HUNYAD / GUBERNATOREM HUNGARIAE / POSUIT / JOANNES CARD. SIMOR / A. MDCCCLXXVI”.

Celelalte două statui, situate de o parte și de alta a porții sunt realizate din marmură îi reprezintă pe Csanád Telegdi (1280-1349) arhiepiscop de Esztergom între anii 1330-1349, respectiv pe Ludovic cel Mare (1326-1382) - rege al Ungariei și Croației (1342-1382) și al Poloniei (1370-1382). Ambele sculpturi sunt semnate de Kiss György (1852-1919) din Budapesta și au fost realizate în 1909. 

În afara celor patru statui, fațada principală este decorată cu patru superbe blazoane ce au aparținut episcopilor Sándor Rudnay, Jüzsef Kopácsy, János Scitovszky respectiv János Simor având inscripțțile  COEPIT, CONTINUAVIT, CONSECRAVIT şi respectiv CONSUMMAVIT. Întreaga fațadă ca de altfel întregul edificu așa cum este el astăzi, i se datorează arhiepiscopului Sándor Rudnay (1760-1831) de origine slovacă, fost episcop de Transilvania între anii 1816-1819. 

Tot pe vremea în care Sándor Rudnay era pe scaunul episcopal a fost construit și Poarta Neagră sau Sötétkapu - care este de fapt un tunel lung de 90 de metri situat sub pantele artificiale ce duc la platoul din fața Bazilicii. Întregul tunel este boltit și construit în stil neo-clasic. Scopul construcției lui este de a uni Seminarul cu locuințele prelaților și de asemenea partea orașului cunoscută sub numele de Szentgyörgymezö cu centrul acestuia. La intrarea sudică, acolo unde tronează o impunătoare statuie a lui József Mindszenty, pe o placă de marmură roșie este gravat textul ”PRINCEPS PRIMAS ALEXANDER A. RUDNA MDCCCXXIV”. Tunelul a fost locul în care în timpul revoluției din 1956, au murit 14 persoane, comemorate printr-o placă montată la ieșirea dinspre nord. 

Ca să completăm descrierea ansamblului Bazilicii din Esztergom, trebuie amintite și statuile situate în piața Sf.Ștefan (Szent István tér) așa cum se numește platoul în pantă din fața catedralei. În centrul Pieței  se află statuia Fecioarei Maria cu Pruncul în brațe, într-o înfățișare numită Maica Domnului de Ungaria (Magyarok Nagyasszonya în maghiară sau Patrona Hungariae în latină). Statuia din bronz are o înălțime de 2 metri și este situată pe un piedestal de 3,7 metri înălțime. A fost comandată de canonicul Pór Antal sculptorului Kiss György din Budapesta și ridicată în anul 1905 cu ocazia sărbătorii mileniului. 

În partea superioară a rampei, situate de o parte și de alta a platoului, acolo unde scări monumentale fac legătura cu cele două părți ale orașului există două statui ce-i reprezintă pe doi dintre regii canonizați Szent László și Szent István. Statuile datează din anii 1770 iar cei doi regi sunt reprezentați cu însemnele puterii și în haine de nobili din secolele XVI-XVII. Sunt operele lui József Habenstreit (1719-1783).

În partea inferioară a rampei, găsim statuia Fericitului Eusebiu (1200-1270) ce ține în mâna stângă o carte. Statuia datează din 1780. De cealaltă parte se află statuia Sf. Márk Kőrösi (1589-1619) unul dintre cei trei martiri din Kosice (Kassa) a cărui relicve se găsesc în interiorul Bazilicii. Sfântul Márk Kőrösi este înfățișat având ramuri de finic în mână. Toate cele patru statui au fost renovate în 2008. 

În jurul Bazilicii din Esztergom mai găsim încă două statui. Una ce pare a fi foarte veche o reprezintă tot pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus în brațe, acesta din urmă având în mână semnul puterii maghiare, orb-ul. Probabil că Maria avea în cealaltă mână sceptrul. Datează din 1710 și este cea mai veche statuie din orașÎn fine pe latura nordică a Bazilicii se află statuia ecvestră a Regelui Ștefan (Szent István Király) ridicată în 1935 de către Medgyessy Ferenc (1881-1958). 

Fără îndoială, acest edificiu grandios ce-l reprezintă Bazilica din Esztergom trebuie să fie pe lista de priorități a oricărui turist ce vrea să afle aspecte din istoria Ungariei care se împletește cu istoria bisericii catolice.