Grupul de facebook Amintiri despre Zalău
În ultimii ani, Zilele Zalăului s-au transformat într-un bâlci generalizat în care mulți dintre zălăuani nu se mai regăsesc. Sunt cei nostalgici după Zalăul de altădată, constituiți într-un grup ce este foarte activ în mediul online, grup intitulat Amintiri despre Zalău. Grupul a fost creat la inițiativa jurnalistului Daniel Mureșan și reunește fără discriminare români, maghiari, evrei sau germani, toți mândri că sunt zălăuani. De-a lungul anilor, grupul a organizat sau a participat la diverse activități ce au pus în evidență fie aspecte ce țin de istoria localității, fie de reconcilierea dintre diferitele etnii ce formează populația orașului. Merită amintite în acest context o parte dintre acestea: dezbaterea ”Fadrusz János. Un destin legat de Transilvania. 110 ani de la moartea sculptorului” (noiembrie 2013) ; prezentarea ”Legende Urbane: un rege la Zalău acum 300 de ani” (noiembrie 2014); depuneri de coroane de flori de către membri grupului de 15 martie (martie 2015); editarea de calendare sub egida grupului etc. Încet, încet, grupul a devenit portavocea societății civile zălăuane (atât cât există ea), membri lui participând la întâlniri comune cu reprezentanții autorităților locale.
De la idee la proiect
Ca o reacție la ceea ce s-a ajuns să reprezinte Zilele Zalăului, fără a-i acuza deloc pe cei mulți care preferă ”pâine și circ”, membri ai grupului de facebook Amintiri despre Zalău au organizat în acest an o altfel de sărbătoare care a permis printre altele trecerea de la ”socializarea on-line” la ”socializarea face-to-face”. Au fost mai mulți factori care au condus la acest eveniment: a fost nevoie de o idee - ce i-a aparținut doamnei Iudit Kovacs; a fost apoi nevoie ca ideea să fie transpusă într-un proiect - aici meritul îl are maestrul Mircea Groza; proiectul a fost promovat și popularizat - Daniel Mureșan a fost ca de obicei vioara întâi; în fine, proiectul a fost pus în practică - cu sprijinul substanțial al multor membri ai grupului. Se poate spune fără a greși, că evenimentul de duminică 2 august 2015, organizat în curtea Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a fost o acțiune ce poartă pecetea ”Amintiri despre Zalău”.
Un caiet cu rețete din 1877 și povestea unei familii din Zalăul de altădată
Doamna Iudit Kovacs a găsit prin sertare, un caiet cu reţete. Nimic special veți spune. Câți dintre cei care citesc aceste rânduri nu au acasă, prin sertare caiete cu rețete culinare? Însă în cazul de față, caietul este unul special, un document gastronomic aș îndrăzni să-i spun. Un document ce ține de istoria orașului, care arată prin rețetele descrise obiceiurile culinare din urmă cu mai bine de 100 de ani.
Caietul despre care vorbim, scris de mână în limba maghiară, cu pană de gâscă este datat 1877. Probabil este anul în care a început caietul, deci are 138 de ani. Proprietara caietului - străbunica doamnei Iudit Kovacs, era după cum spune chiar Mircea Groza ”o femeie foarte educată și foarte ordonată, nu doar pentru că a scris frumos, ci i-a făcut și un cuprins”. Așa cum mărturiseşte Iudit Kovacs, caietul a aparținut străbunicii ei, Dávid Teréz - după numele de fată, căsătorită cu Dobrai Sándor. Pe atunci se obișnuia ca femeile măritate să poarte numele soțului așa cum încă se mai practică și acum în Ungaria. De aceea, străbunica lui Iudit, proprietara caietului se numea Dobrai Sándorné. Familia Dobrai era una renumită în Zalău, soțul Dobrai Sándor era meseriaș, mecanic, întreținea morile din județ și avea unelte agricole. Aveau o casă în Zalău pe strada Rákoczy cam unde este acum blocul Perla, pe actualul bulevard ”Mihai Viteazul”.
Familia Dobrai nu a avut copii, au luat-o de suflet (adică au înfiat în termeni moderni) pe Jacso Mária care s-a căsătorit cu Kovács Ferenc devenind astfel Kovács Ferenczné. Au locuit tot pe strada Rákoczy nr. 65 (care venea din centru și mergea către unitatea militară), stradă care s-a numit ulterior Simion Bărnuțiu. Bunicul lui Iudit era tâmplar iar bunica Mária era casnică. În anii recesiunii economice, prin 1930-1935 au fost chiar și în America de Sud să-și caute norocul. S-a întors cu traista goală dar cu multă experiență acumulată. Revenit acasă la Zalău, meseriașul Kovács Ferenc și-a făcut un mic atelier, avea calfe și ucenici. Din păcate, regimul comunist naționalizează tot, inclusiv atelierul cu toate dotările. Oarecum ca o recompensă, primește funcția de vicepreședinte la nou înființata Cooperativă de Consum. A mai fost maistru instructor la școala profesională, clădirea dinspre bulevard al actualului Colegiu Tehnic "Alesandru Papiu Ilarian". Ca bun meseriaș ce era, de fapt singurul tâmplar modelor din județ, a avut contribuții însemnate la dezvoltarea IAIFO, primii robineți fiind turnați în forme de lemn realizate de el. Ironia sorții a făcut să trăiască ultimii ani într-un apartament de bloc lângă actualul sediu BancPost
Familia Kovács, bunicii lui Iudit, au avut doi copii pe Sándor și pe Mária. Mária, mama lui Iudit a locuit împreună cu bunicii, cu familia Kovács în casa acestora, iar după demolare, prin 1973-1975 s-au mutat în blocul Scala. Prețiosul caiet cu rețete a fost moștenit pe rând de Kovács Ferenczné (bunica lui Iudit), apoi de Kovács Mária (mama lui Iudit) și apoi de către acesta. Cu fiecare mutare, caietul a fost purtat prin sertare cu alte documente de familie. Abia acum, după mai bine de 130 de ani, Iudit i-a dat viață în amintirea gospodinelor din familia ei.
Ideea se transformă în proiect
Mircea
Groza, cunoscut maestru culinar și neobosit promotor al gastronomiei și
tradițiilor culinare sălăjene, a participat la un proiect în Polonia, acolo
unde printre altele a avut loc și un eveniment gastronomic. Într-un comentariu
la articolul publicat de cotidianul Magazin Sălăjean, cineva spunea ceva de
genul: ”îl vedem pe Mircea Groza gătind
pe la televizor, prin diferite locuri din lume, dar pentru zălăuani când va
găti?”. Acesta a fost momentul în care, Iudit Kovács se decide să valorifice moștenirea lăsată de străbunica
ei. ”Acest comentariu mi-a dat ideea să-l
caut pe Daniel Mureșan, admin-ul grupului Amintiri despre Zalău și să punem la
cale acest eveniment. Pentru că Zalăul cu o vechime atestată de peste 500 de
ani avea și o tradiție gastronomică, ne-am hotărât să le arătam zălăuanilor ce
mâncau strămoșii noștri. Împreună cu Mircea Groza, am ales o rețetă care se
potrivește sezonului și anume supa de găină cu razalăi pârgăliți iar ca fel
principal friptură de porc cu sos de strugurași” – spune Iudit.
Odată decizia luată, Daniel Mureșan anunță pe grupul Amintiri
despre Zalău intenția de a organiza un eveniment și cere părerea membrilor
grupului. Este fantastic modul în care au reacționat zălăuanii, mulți s-au
oferit să contribuie la punerea în practică a ideii, s-a deschis o listă și
fiecare a contribuit cu ce a putut: cu o găină, cu o gâscă, cu zarzavaturi, cu
vin și pălincă. Unii s-au oferit chiar să dea o mână de ajutor bucătarului. Ce
mai, o întreagă desfășurare de forțe. Ecoul preconizatului eveniment a trecut
dincolo de granițele orașului și ale țării, mulți dintre zălăuanii răsfirați
prin lume și-au exprimat satisfacția și au încurajat transpunerea în practică a
ideii pe care a avut-o Iudit.
Data de desfășurare a fost unanim acceptată, acesta
trebuie să coincidă cu Zilele Zalăului. Problema era găsirea unei locații
corespunzătoare evenimentului, având în vedere că se încerca prepararea unor
bucate după o rețetă veche de peste 100 de ani. Trebuia găsit un loc în Zalău
care să se lege de Zalăul vechi, de Zalăul de altădată. Printre posibilele
locații s-au vehiculat piața cu statuia lui Wesselényi sau pietonalul din fața
Prefecturii, ambele locuri aveau avantaje și dezavantaje. Până la urmă a fost
aleasă curtea Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din mai multe
considerente. În primul rând, clădirea este una veche, care se identifică cu
Zalăul din secolul XIX. Fostă cazarmă militară, clădirea datează din
1854 aici staționând de-a lungul timpului batalionul de honvezi al județului sau Batalionul 7 Vânători de Munte. Așadar cadrul istoric era
creat. În al doilea rând, organizarea evenimentului în curtea interioară
sugerează pe de o parte ”separarea” față de nebunia din centrul orașului și pe
de altă parte porțile largi deschise ale Centrului de Cultură sugerează
deschiderea evenimentului spre toți zălăuanii. Și nu în ultimul rând, trebuie
spus că Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Agenția de DezvoltareIntercomunitară ”Sălaj Plus” au sprijinit de fiecare dată activitățile ce
promovează pe diferite căi județul Sălaj.
Intrând pe linie dreaptă, evenimentul a fost sprijinit
logistic de mai mulți sponsori dintre care merită amintiți Sarmis SA, Morar
Company, Simona Party, Neohit Franc și Doncafe. Sponsorii media ai
evenimentului au fost Magazin Sălăjean, Accent Art, Direct Target, Tehno-Print
și blogul Foto-Travel. Treptat, treptat au început să se adune produsele în
magazia lui Mircea Groza. Pe grup, Iudit Kovács coordona întreaga activitate, ne spunea de ce este nevoie iar unul sau
altul dintre membri s-au oferit în funcție de disponibilitatea de moment să
ajute. Parcă o aud pe Iudit: ”ne trebuie o butelie” pentru ca după câteva ore
să scrie ”S-a rezolvat”. Sau ”Cine merge după pâine de casă la Crasna?”. Aici
m-am oferit eu să ajut, cu atât mai mult cu cât vorbisem cu maestrul Mircea
Groza să-l ajut să ducă în curtea centrului, cele necesare. Totul a decurs
exact, ca mașinăriile unui ceas vechi, care aștepta doar ca cineva să-i întoarcă
arcul; odată întors se pune în mișcare...tic, tac...tic, tac...
Spectacolul
gastronomic
Pentru mine, evenimentul în sine reprezenta o mare
provocare, Asta pentru că dincolo de ideea în sine la care am aderat cu toată
disponibilitatea, urma să realizez un reportaj, să fiu prezent la toate fazele tehnologice
ale gătitului. Era prima dată când aveam ocazia să-l văd pe maestrul Mircea
Groza în acțiune.
Am încercat să ajung cât mai devreme și cu toate acestea,
când am ajuns eu, într-un ceaun mare legumele și carnea erau deja la fiert. De
sfori atârnau legate o găină, o rață, un cocoș și un curcan, toate pentru a da
savoare mâncării. În timp ce Mircea trebăluia în jurul ceaunului verificând din
când în când carnea sau legumele, la o masă alăturată Iudit Kovács tăia mărunt ceapa. Florin Fazăcaș - angajat al Centrului de Cultură,
avea și el la brâu un șorț și dădea o mână de ajutor. Curând a venit și Cristi
Viașu astfel că în acestă formulă de patru s-a gătit după rețeta din caietul
lui Iudit.
În timp ce fiecare se ocupa de câte ceva, coordonați așa cum era firesc de Mircea Groza, eu mi-am intrat în rol și am început să filmez și să fotografiez. Dacă la început maestrul avea un șorț cu elefanți, pe care l-a primit de la fiul său, Darius, tocmai din Africa de Sud, cum am pornit camera l-a schimbat cu ”șorțul oficial al evenimentului”. L-am provocat pe Mircea Groza să ne spună părerea lui despre caiet: ”Este un caiet prețios și pentru mine pentru că e primul document scris de mână din zonă, am cărți de bucate și mai vechi de la 1700 sau 1800, însă acest caiet este un document de casă. Îl am aici, ăsta este originalul” și cu un gest teatral scoate caietul din buzunarul șorțului pe care-l poartă. Șorț confecționat special pentru acest eveniment după un design ce-i aparține. Apoi în timp ce-mi arată caietul continuă: ”este un caiet deosebit și se poate vedea 1877, anul la care a fost începută scrierea acestui caiet. Iudit mi-a pomenit de el într-o seară pe facebook, era cam târziu, 11 și ceva și n-am avut curajul să o sun așa de târziu dar a doua zi am sunat-o, ne-am întâlnit și am studiat caietul. O vreme chiar l-am pus deoparte dar ideea cu Zilele Zalăului cu mâncare gătită ca la Zalău în 1877 – ideea a fost tot a doamnei Iudit, care împreună cu Daniel Mureșan a promovat ideea – așa că ne-am apucat de treabă.”
În timp ce fiecare se ocupa de câte ceva, coordonați așa cum era firesc de Mircea Groza, eu mi-am intrat în rol și am început să filmez și să fotografiez. Dacă la început maestrul avea un șorț cu elefanți, pe care l-a primit de la fiul său, Darius, tocmai din Africa de Sud, cum am pornit camera l-a schimbat cu ”șorțul oficial al evenimentului”. L-am provocat pe Mircea Groza să ne spună părerea lui despre caiet: ”Este un caiet prețios și pentru mine pentru că e primul document scris de mână din zonă, am cărți de bucate și mai vechi de la 1700 sau 1800, însă acest caiet este un document de casă. Îl am aici, ăsta este originalul” și cu un gest teatral scoate caietul din buzunarul șorțului pe care-l poartă. Șorț confecționat special pentru acest eveniment după un design ce-i aparține. Apoi în timp ce-mi arată caietul continuă: ”este un caiet deosebit și se poate vedea 1877, anul la care a fost începută scrierea acestui caiet. Iudit mi-a pomenit de el într-o seară pe facebook, era cam târziu, 11 și ceva și n-am avut curajul să o sun așa de târziu dar a doua zi am sunat-o, ne-am întâlnit și am studiat caietul. O vreme chiar l-am pus deoparte dar ideea cu Zilele Zalăului cu mâncare gătită ca la Zalău în 1877 – ideea a fost tot a doamnei Iudit, care împreună cu Daniel Mureșan a promovat ideea – așa că ne-am apucat de treabă.”
Sunt curios ce vom găti, ca un nepriceput în ale
bucătăriei nu știu ce e cu legumele din ceaun și mai ales ce e cu acele sfori
de care atârnă se pare bucăți de carne. Așa că-l întreb din nou pe maestru
bucătar. Mircea Groza: ”Am ales două
rețete care se pot face în aer liber pentru că în acest caiet sunt rețete în
special de prăjituri. Câteva mâncăruri care s-ar putea face afară le-am
descoperit. Este vorba de o supă de carne, bineînțeles că am ales găina de
casă, rața și curcanul – un amestec de cărnuri care datorită vârstei și
texturii le-am legat separat ca la un moment dat să le putem face pe rând.Vom
face o supă limpede în care vom face un pârgălaș de razalăi, pe care i-am
comandat unei alte zălăuance get-beget doamna Tunyogi. Facem o supă clasică, o
supă ca la țară, ca o leveșe ca să fim mai exacți în exprimare. O să o
strecurăm, carnea o să o dezosăm și vom transfera totul într-un alt recipient
în care vom face pârgălașul și o vom termina cu multă verdeață, cu pătrunjel
tăiat fin deasupra. Între timp o să pregătim o friptură de porc după o rețetă
din același caiet. Friptura de porc care se face cu mirodenii, cu vin. O vom
servi cu un sos propriu în care se face friptura dar și cu un sos de
strugurași. Sper să ne iasă.” Recunosc, modul în care a prezentat Mircea
Groza rețetele, faptul că practic se gătește după rețete locale vechi și mai
ales aromele degajate de fiertură mi-au trezit apetitul. Se aud clopotele de la
biserică așa că-l las pe Mircea să se ocupe de bucate ca să nu ieșim din
grafic. După biserică sunt așteptați deja zălăuanii așa că trebuie să fim gata
până atunci.
Ca să fac și eu ceva, îl iau pe Cristi Viașu la
întrebări. Este unul dintre cei mai vechi și mai activi membri ai grupului de
facebook, s-a oferit să ajute la curățat legume. Are și el un șorț și execută
cuminte ce-i spune Iudit sau Mircea alături de celălalt ajutor, Florin Fazăcaș.
Cristi Viașu: ”În momentul în care am
văzut pe facebook ideea cu rețetele din acel caiet vechi, am zis da pentru și
ajutăm cu ce putem. Maestru Groza ne mână, ne adună, noi suntem la masă la
tăiat, la feliat...pornim de jos să vedem unde ajungem, pe urmele dânsului”. Ne simțim bine, suntem ca într-o familie așa
că ne permitem să mai glumim în timp ce fiecare își vede de treaba lui.
Între timp apare doamna Tunyogi Mária care aduce un săculeț de pânză plin cu razalăi. Deșartă o
parte pe o tavă. Arată foarte bine, se vede că sunt făcuți din produse
naturale. Razalăii sunt un fel de paste făinoase ce se confecționează dintr-un
aluat consistent care este dat apoi printr-o răzătoare (de aici denumirea) și
sunt lăsați apoi să se usuce. Fac parte din bucătăria Austro-Ungară și încă se
mai prepară în multe gospodării din Ardeal. Tunyogi Mária: ”suntem
prieteni pe facebook, mi-a plăcut ideea și m-am oferit să fac eu razalăii.
Organizatorii au fost de acord așa că i-am făcut cu mare plăcere din ouă de
casă, cu făină bună. Am făcut aluatul obișnuit, puțin mai tare și l-am dat prin
răzălău, prin răzătoare.”
În timp ce încep să vină primii ”musafiri” care se opresc
să admire imaginile cu Zalăul vechi din colecția personală a jurnalistului
Daniel Mureșan, eu încerc să fac față provocărilor gastronomice și să surprind
toate momentele. Mircea Groza are grijă să mă atenționeze. ”Mirel, filmezi?”
este semnalul că trebuie să mă întorc la job-ul meu de astăzi. Da, filmez
momentul în care Mircea scoate rața și curcanul după ce se convinge că este
fiartă carnea. Decide să mai lase cocoșul. Apoi ”îi mână și-i adună” pe
ucenicii săi de astăzi, pe Cristi și pe Florin. Vrea să se apuce să ”pârgălească razalăii”. Cristi cu Iudit vor strecura supa în timp ce Florin îl ajută pe Mircea să călească ceapa. Mária stă pregătită cu bolul cu razalăi. Ceapa sfârâia în timp ce Mircea o învârte repede cu o lingură mare de lemn. ”Florin, adă niște poprică! Vezi că scrie pe borcan FB” - strigă Mircea. Pune din borcan cantități numai de el știute, iar ceapa își schimbă culoarea. Ce să mai spun de arome? Cristi vine cu supa, Mária cu razalăii, Iudit stă cu mâna în șold și-l urmărește de la distanță pe Mircea. Spectacolul este total.
Razalăii turnați de Mária sunt pârgăliți puțin, iar după ce capătă culoarea dorită, Cristi stinge pârgălașul cu supa strecurată. Acum, viteza mișcărilor scade în intensitate, momentul critic a fost depășit. Este pus și restul cantității de supă până ce se umple cazanul. Mircea o gustă și mai adaugă sare. Ceilalți s-au retras la umbră și se odihnesc. Profit de momentul de acalmie și-l întreb pe Mircea dacă a respectat întocmai rețeta. Mircea Groza: ”Rețeta din caietul lui Iudit este o rețetă pentru uz propriu. Într-un fel am comparat-o cu cartea de bucate a lui Apicius din perioada Imperiul Roman, pentru că în primul rând dă ingredientele toate, fără cantități neapărat. E un fel de proces tehnologic pe scurt, e o notiță a gospodinei să nu uite ce trebuie să pună. Dar ea știe cum să pună, ea știe tehnologia, ea știe etapele. Noi le descoperim. Poate și inventăm ca să fie cam pe gusturile actuale, ca să zic așa. E o provocare până la urmă, totul depinde de priceperea și de experiența celui care o pune în practică.”
Acum că ne-am lămurit cum stă treaba cu rețeta, în timp ce supa de razalăi stă la foc molcom, Mircea Groza ajutat de Cristi și Florin trec la dezosarea cărnii. Deja s-a strâns ceva lume, au început să iasă de la biserică. Micea îi imbie pe noii veniți să ia câte o labă, sau o bucată de spate să guste, neapărat cu puțină sare. Nu înainte însă de a gusta o pălincă.
Pălinca de Zalău, făcută la Bocșița
La evenimentul nostru, invitat de către Mircea Groza a venit și domnul Aciu Vasile - administratorul SC V&T Fructalco Exim S.R.L. care a adus pălincă de Zalău, făcută în propria sa distilerie de la Bocșița. Pălinca specială, de prune, de mere și de gutui pe care a adus-o este ambalată frumos în sticle cu etichetă. Este, cred, singurul producător autorizat pentru pălinca de Zalău. Maestrul Mircea Groza spune despre prietenul său Vasile Aciu: ”Este un fanatic al pălincii făcute corect; o pălincă adevărată se face din fructe selecționate, alese bine, sănătoase și nu amestecate. Fiecare fruct trebuie să fie în tocitoarea lui. De aici și savoarea, faptul că e o pălincă deosebită, fără puturoșenia aia care din păcate se mai găsește prin unele locuri. Este o pălincă cinstit făcută, cu aroma și dulceața aia care este caracteristică bunicilor noștri. Ei încă lucrau corect, că n-aveau nevoie de cantitate.”
Bucuria revederii membrilor grupului
Dincolo de savoarea bucatelor gătite de maestrul Mircea Groza și de ineditul evenimentului, poate mai important este că membri ai grupului de facebook Amintiri despre Zalău, au avut ocazia să socializeze pe bune, în adevăratul sens al cuvântului. Fără să exagerez, cred că s-au adunat peste 100 de persoane. Mulți dintre ei n-au venit cu mâna goală, au adus câte ceva: fie un vin sau o pălincă, fie un cozonac sau o prăjitură de casă. Din cauza căldurii s-au strâns la adăpostul zidurilor fostei cazărmi. Se bucură să se vadă față în față, mulți ”se cunosc” doar de pe facebook. Se vorbește românește, se vorbește ungurește, exact ca și în Zalăul de altădată.
Mulți au venit în costume populare, în spiritul amintirilor despre Zalău. Daniel Mureșan administratorul grupului, cel care a pus decisiv umărul pentru ca întâlnirea să aibă loc, poartă o cămașă veche de 80-100 de ani, achiziționată de la Târgul de la Negreni (de la Fechetău). Se pare că este din zona etnografică ”de sub Codru” - la confluența județelor Sălaj, Satu Mare și Maramureș. Atmosfera este una cordială, se deapănă amintiri despre Zalăul de altădată.
Mie mi s-a părut important și momentul în care pe o masă, Mircea Groza a așezat cele 8 pâini mari de casă, coapte pe vatră, pe frunză de varză. Ia una dintre ele, o pune pe dungă și face semnul crucii cu vârful cuțitului pe spatele ei. Apoi, o taie în două; ia o jumătate pe care începe să o felieze.
Cineva a avut ideea de a veni cu untură de casă și cu ceapă. Ad-hoc s-a făcut un aperitiv rustic, cunoscut de toți ardelenii: pâine de casă unsă cu untură și presărată cu ceapă sau ardei după preferințe. O delicatese! Curând, supa este gata. Iudit trece la polonic și-i servește pe zălăuanii care au binevoit să vină la eveniment. Este fericită, se vede asta pe chipul ei. Lumea se așează cuminte la coadă unde Ana Andreea Serencu, deși este doar o fetiță, îi servește cu farfurii și tacâmuri de unică folosință. Andreea are și ea un șorț cu însemnele grupului, la cât de harnică este îl merită pe deplin. Este amabilă și extrem de grijulie cu toată lumea.
Apoi, Iudit le umple farfuria fiecăruia după preferințe: mai mulți razalăi, mai multă carne. Chiar și primarul municipiului Zalău, domnul Radu Căpîlnașiu a stat cuminte la coadă pentru o porție de supă de carne cu razalăi. Este o onoare pentru membrii grupului că domnul primar și-a făcut timp să vină la sărbătoarea noastră. Este cunoscut faptul că în ultimii ani, Primăria Zalău s-a aplecat spre doleanțele membrilor grupului și că au avut loc câteva întâlniri. Desigur, mai sunt multe de făcut, însă gestul prezenței primarului la sărbătoarea membrilor grupului este binevenită și salutară.
După supa de razalăi a venit rândul felului doi. Friptură de porc cu mirodenii, servită cu sos de strugurași. Ca să câștige timp, maestrul Mircea Groza a pregătit-o de cu o zi înainte. De altfel, așa rece este foarte bună. Cu dexteritate a feliat friptura care a stat legată ruladă cu mirodeniile, astfel că a ajuns pentru toată lumea.
Ca un adevărat maestru bucătar, Mircea Groza trece grijuliu pe la mese și-i întreabă pe zălăuani dacă mâncarea este gustoasă. Schițează discret un zâmbet de mulțumire. Da, este perfect!
Planuri de viitor
Impactul pe care l-a avut evenimentul în rândul zălăuanilor este mare. Rețelele de socializare pur și simplu s-au inflamat imediat după eveniment. Poate ”de vină” au fost și pozele postate de mine. Comentariile la poze, like-urile și share-urile - toate demonstrează că evenimentul a fost unul de succes. Mesajele primite atât din partea participanților cât mai ales din partea acelor zălăuani care din diferite motive n-au reușit să vină deși și-ar fi dorit, ne fac să credem că va exista și o continuare. Deja sunt zălăuani care și-au anunțat participarea pentru ediția viitoare, unii s-au oferit încă de pe acum să ajute cu diferite produse.
Mircea Groza vede în acest eveniment și începutul unui festival gastronomic: ”Am putea să ne întâlnim și să gândim ceva care să fie începutul unor acțiuni viitoare mult mai elaborate și mai bine pregătite. Poate fi începutul unui festival gastronomic, eu lucrez la un proiect, un festival al socăcițelor. Vrem să-l începem în Sălaj, în iarnă după sărbători când ieșim din post. Să-l facem pe văi, pe Valea Crasnei, pe Valea Barcăului, pe Valea Someșului. Adunăm campionii și spre mijlocul verii, poate legat de un eveniment ca și acesta sau de Satul Sălăjean sau poate de Ecouri Meseșene, să avem finala pe județ când vom invita socăcițe și din alte județe.”
În loc de concluzii
În încheiere, trebuie să mulțumesc tuturor celor care au făcut ca acest eveniment să fie posibil. Sunt mulți cei care și-au adus contribuția într-un fel sau altul, nu am să-i nominalizez pentru că nu vreau să uit pe cineva.
Este evident faptul că prin evenimentul conex Zilelor Zalăului, acei dintre zălăuani care au vrut să se bucure în tihnă de bucate tradiționale gătite după rețete vechi au putut să o facă într-un altfel de cadru. Poate fi începutul unui alt mod de a sărbători de Zilele Orașului: simplu, elegant și mai ales gustos. Eu unul, abia aștept ediția viitoare!
GALERII FOTO:
Pe pagina de facebook a grupului Amintiri despre Zalău, au fost postate două galerii foto care surprind aproape toate activitățile evenimentului. Vă invităm să le vizionați:
Razalăii turnați de Mária sunt pârgăliți puțin, iar după ce capătă culoarea dorită, Cristi stinge pârgălașul cu supa strecurată. Acum, viteza mișcărilor scade în intensitate, momentul critic a fost depășit. Este pus și restul cantității de supă până ce se umple cazanul. Mircea o gustă și mai adaugă sare. Ceilalți s-au retras la umbră și se odihnesc. Profit de momentul de acalmie și-l întreb pe Mircea dacă a respectat întocmai rețeta. Mircea Groza: ”Rețeta din caietul lui Iudit este o rețetă pentru uz propriu. Într-un fel am comparat-o cu cartea de bucate a lui Apicius din perioada Imperiul Roman, pentru că în primul rând dă ingredientele toate, fără cantități neapărat. E un fel de proces tehnologic pe scurt, e o notiță a gospodinei să nu uite ce trebuie să pună. Dar ea știe cum să pună, ea știe tehnologia, ea știe etapele. Noi le descoperim. Poate și inventăm ca să fie cam pe gusturile actuale, ca să zic așa. E o provocare până la urmă, totul depinde de priceperea și de experiența celui care o pune în practică.”
Acum că ne-am lămurit cum stă treaba cu rețeta, în timp ce supa de razalăi stă la foc molcom, Mircea Groza ajutat de Cristi și Florin trec la dezosarea cărnii. Deja s-a strâns ceva lume, au început să iasă de la biserică. Micea îi imbie pe noii veniți să ia câte o labă, sau o bucată de spate să guste, neapărat cu puțină sare. Nu înainte însă de a gusta o pălincă.
Pălinca de Zalău, făcută la Bocșița
La evenimentul nostru, invitat de către Mircea Groza a venit și domnul Aciu Vasile - administratorul SC V&T Fructalco Exim S.R.L. care a adus pălincă de Zalău, făcută în propria sa distilerie de la Bocșița. Pălinca specială, de prune, de mere și de gutui pe care a adus-o este ambalată frumos în sticle cu etichetă. Este, cred, singurul producător autorizat pentru pălinca de Zalău. Maestrul Mircea Groza spune despre prietenul său Vasile Aciu: ”Este un fanatic al pălincii făcute corect; o pălincă adevărată se face din fructe selecționate, alese bine, sănătoase și nu amestecate. Fiecare fruct trebuie să fie în tocitoarea lui. De aici și savoarea, faptul că e o pălincă deosebită, fără puturoșenia aia care din păcate se mai găsește prin unele locuri. Este o pălincă cinstit făcută, cu aroma și dulceața aia care este caracteristică bunicilor noștri. Ei încă lucrau corect, că n-aveau nevoie de cantitate.”
Bucuria revederii membrilor grupului
Dincolo de savoarea bucatelor gătite de maestrul Mircea Groza și de ineditul evenimentului, poate mai important este că membri ai grupului de facebook Amintiri despre Zalău, au avut ocazia să socializeze pe bune, în adevăratul sens al cuvântului. Fără să exagerez, cred că s-au adunat peste 100 de persoane. Mulți dintre ei n-au venit cu mâna goală, au adus câte ceva: fie un vin sau o pălincă, fie un cozonac sau o prăjitură de casă. Din cauza căldurii s-au strâns la adăpostul zidurilor fostei cazărmi. Se bucură să se vadă față în față, mulți ”se cunosc” doar de pe facebook. Se vorbește românește, se vorbește ungurește, exact ca și în Zalăul de altădată.
Mie mi s-a părut important și momentul în care pe o masă, Mircea Groza a așezat cele 8 pâini mari de casă, coapte pe vatră, pe frunză de varză. Ia una dintre ele, o pune pe dungă și face semnul crucii cu vârful cuțitului pe spatele ei. Apoi, o taie în două; ia o jumătate pe care începe să o felieze.
Cineva a avut ideea de a veni cu untură de casă și cu ceapă. Ad-hoc s-a făcut un aperitiv rustic, cunoscut de toți ardelenii: pâine de casă unsă cu untură și presărată cu ceapă sau ardei după preferințe. O delicatese! Curând, supa este gata. Iudit trece la polonic și-i servește pe zălăuanii care au binevoit să vină la eveniment. Este fericită, se vede asta pe chipul ei. Lumea se așează cuminte la coadă unde Ana Andreea Serencu, deși este doar o fetiță, îi servește cu farfurii și tacâmuri de unică folosință. Andreea are și ea un șorț cu însemnele grupului, la cât de harnică este îl merită pe deplin. Este amabilă și extrem de grijulie cu toată lumea.
Apoi, Iudit le umple farfuria fiecăruia după preferințe: mai mulți razalăi, mai multă carne. Chiar și primarul municipiului Zalău, domnul Radu Căpîlnașiu a stat cuminte la coadă pentru o porție de supă de carne cu razalăi. Este o onoare pentru membrii grupului că domnul primar și-a făcut timp să vină la sărbătoarea noastră. Este cunoscut faptul că în ultimii ani, Primăria Zalău s-a aplecat spre doleanțele membrilor grupului și că au avut loc câteva întâlniri. Desigur, mai sunt multe de făcut, însă gestul prezenței primarului la sărbătoarea membrilor grupului este binevenită și salutară.
După supa de razalăi a venit rândul felului doi. Friptură de porc cu mirodenii, servită cu sos de strugurași. Ca să câștige timp, maestrul Mircea Groza a pregătit-o de cu o zi înainte. De altfel, așa rece este foarte bună. Cu dexteritate a feliat friptura care a stat legată ruladă cu mirodeniile, astfel că a ajuns pentru toată lumea.
Ca un adevărat maestru bucătar, Mircea Groza trece grijuliu pe la mese și-i întreabă pe zălăuani dacă mâncarea este gustoasă. Schițează discret un zâmbet de mulțumire. Da, este perfect!
Planuri de viitor
Impactul pe care l-a avut evenimentul în rândul zălăuanilor este mare. Rețelele de socializare pur și simplu s-au inflamat imediat după eveniment. Poate ”de vină” au fost și pozele postate de mine. Comentariile la poze, like-urile și share-urile - toate demonstrează că evenimentul a fost unul de succes. Mesajele primite atât din partea participanților cât mai ales din partea acelor zălăuani care din diferite motive n-au reușit să vină deși și-ar fi dorit, ne fac să credem că va exista și o continuare. Deja sunt zălăuani care și-au anunțat participarea pentru ediția viitoare, unii s-au oferit încă de pe acum să ajute cu diferite produse.
Mircea Groza vede în acest eveniment și începutul unui festival gastronomic: ”Am putea să ne întâlnim și să gândim ceva care să fie începutul unor acțiuni viitoare mult mai elaborate și mai bine pregătite. Poate fi începutul unui festival gastronomic, eu lucrez la un proiect, un festival al socăcițelor. Vrem să-l începem în Sălaj, în iarnă după sărbători când ieșim din post. Să-l facem pe văi, pe Valea Crasnei, pe Valea Barcăului, pe Valea Someșului. Adunăm campionii și spre mijlocul verii, poate legat de un eveniment ca și acesta sau de Satul Sălăjean sau poate de Ecouri Meseșene, să avem finala pe județ când vom invita socăcițe și din alte județe.”
În loc de concluzii
În încheiere, trebuie să mulțumesc tuturor celor care au făcut ca acest eveniment să fie posibil. Sunt mulți cei care și-au adus contribuția într-un fel sau altul, nu am să-i nominalizez pentru că nu vreau să uit pe cineva.
Este evident faptul că prin evenimentul conex Zilelor Zalăului, acei dintre zălăuani care au vrut să se bucure în tihnă de bucate tradiționale gătite după rețete vechi au putut să o facă într-un altfel de cadru. Poate fi începutul unui alt mod de a sărbători de Zilele Orașului: simplu, elegant și mai ales gustos. Eu unul, abia aștept ediția viitoare!
GALERII FOTO:
Pe pagina de facebook a grupului Amintiri despre Zalău, au fost postate două galerii foto care surprind aproape toate activitățile evenimentului. Vă invităm să le vizionați:
- galerie foto 1 (2 august 2015)
- galerie foto 2 (6 august 2015)
Gustari bune autohtone, oameni priceputi, cunoscuti, populari in Salaj. Felicitari!
RăspundețiȘtergere