Martie 2010. Gyula, Ungaria. Asist la o ora de cultură și civilizație românească, ținută pentru elevii clasei a IV-a de la Liceul Românesc ”Nicolae Bălcescu” din Gyula (un articol aici). Răsfoiesc manualul folosit de elevi, scris în limba română într-un limbaj simplu, adecvat nivelului de vârstă al elevilor, ilustrat cu imagini ale satelor românești ce se înșiră de-a lungul frontierei cu România. Visez la ziua în care, în România, în Sălaj sau poate la mine acasă la Zalău, elevii vor avea manuale care să susțină ore de cultură și civilizație românească, de istorie locală.
Ianuarie 2017. Zalău, România. Asist la lansarea unui ghid dedicat patrimoniului cultural sălăjean. Nu, nu este (încă) un manual, însă această apariție editorială reprezintă un prim și mare pas în acestă direcție.
Ar trebui să conștientizăm acum, mai mult decât oricând, când școala nu mai e școală pentru că nici statul nu mai e stat (vă rog, nu aruncați cu pietre, a zis-o chiar marele Eminescu în urma unei inspecții școlare efectuate în Neamț) că avem nevoie de repere solide; că e necesar să ne cunoaștem istoria locală, să conștientizăm valoarea patrimoniului local și cunoscând-o, să-l apărăm! Căci altfel, societatea noastră se va duce pe apa sâmbetei, iar peste generații, o parte din patrimoniul cultural, fie că e material sau imaterial, va dispărea pentru totdeauna.
Recunosc, e cam lungă introducerea, însă exact la aceste lucruri mă gândeam asistând la evenimentul de lansare al ghidului ”Noi despre noi. Elemente reprezentative ale patrimoniului cultural sălăjean”. M-am bucurat sincer că iată, în sfârșit, cineva a avut curajul să editeze o astfel de lucrare. Acest demers s-a vrut a fi un manual despre patrimoniu. Chiar dacă nu s-a ajuns la acest nivel, nu trebuie subestimat efortul depus de autori, toți specialiști ai Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.
Așa cum este firesc, lucrarea structurată pe 15 ”lecții” - le-aș zice mai degrabă teme - respectă rigoarea științifică. Sunt prezentate capitole dedicate noțiunii de patrimoniu, de localizare spațio-temporală a județului Sălaj, elementelor de istorie antică, medievală sau modernă. Apoi sunt capitole dedicate spiritualității, localităților, meseriilor și îndeletnicirilor dar și sărbătorilor. Nu sunt uitate poveștile și legendele locului, marii oameni ai Sălajului sau o parte din clădirile Zalăului. Grafica este bună, ilustrațiile în cea mai mare parte sugestive și de foarte bună calitate, textul este adecvat nivelului de înțelegere al unui elev de liceu (poate și din clasele superioare ale gimnaziului).
Și cum știu că inițiatorii proiectului și-ar dori ca lucrarea să poată fi transformată într-un manual, îmi permit, cu tot respectul cuvenit față de autori, să fac câteva sugestii.
Intenția inițială de a avea un manual dedicat patrimoniului local, care să poată fi folosit la clasă, nu este definitivată. Nu știu care sunt motivele, însă se simte lipsa elementului didactic. Știu, autorii nu sunt profesori, nu li se poate imputa nimic în acest sens. Însă, cu tot efortul depus - și numai cine n-a scris în viața lui o carte sau un articol, hai fie și un referat nu poate înțelege de ce efort intelectual este nevoie - nu s-a reușit ca acestă carte să fie un manual veritabil. Pentru a fi manual, îi lipsesc anumite elemente, care dincolo de suportul informațional, trebuie să-l facă pe potențialulul utilizator să înțeleagă ceea ce i se predă. Adică lipsește aspectul metodic, lucrarea nu este scrisă pentru a putea fi folosită la clasă sub forma unui manual.
Este, în cel mai bun caz, un auxiliar didactic. Un suport pentru orele de istorie. În funcție de disponibilitatea profesorului, de stilul lui de predare, pentru unele lecții din programa școlară, pot fi folosite părți ale acestui ghid.
În rest, efortul depus este unul lăudabil. Îmi place să cred că este un prim pas spre editarea în viitor a unui manual veritabil. Pentru asta, specialiștii muzeului vor trebui să găsească o formulă de colaborare cu alți actori culturali locali și mai ales cu profesorii de istorie. Nu-mi explic de ce la evenimentul de lansare, în sală au fost prezenți doar 4 profesori de istorie...Să nu existe interes pentru un astfel de demers? N-am văzut nici reprezentanți ai Inspectoratului Școlar, instituție cu care este obligatoriu să colaborezi dacă vrei să implementezi în școli un opțional desicat istoriei locale.
Pe de altă parte, lucrarea poate fi folosită și ca suport pentru editerea unor viitoare ghiduri turistice. Așa se explică poate, prezența în sală a reprezentanților Centrelor de Informare Turistică din județ. Și aici ar mai fi unele aspecte de completat pentru o eventuală a 2-a ediție. E nevoie, din punctul meu de vedere, să existe ”lecții” suplimentare despre bisericile de lemn (istoric, particularități, arhitectură) sau despre muzeele etnografice răspândite pe teritoriul județului (le-aș aminti doar pe cele de la Iaz, Ciumărna, Cizer, Gâlgău pe Someș). Componenta istorică, foarte bine reprezentată în lucrare ar putea fi completată cu o componentă ce ține de ariile protejate. Pentru asta e nevoie o colaborare cu acele instituții ce au în fișa postului atribuții în acest sens. Și o ultimă observație: lipsește din ghid, sau este prea puțin reprezentată, componenta multiculturală. Aș da un singur exemplu în acest sens: la capitolul dedicat orașului Zalău - nu este amintit deloc ansamblul monumental Wesselényi, sau casa Séra în care a locuit pe perioada studiilor poetul Ady Endre. Iar la capitolul dedicat personalităților sălăjene, nu este amintită nicio personalitate aparținând etniei maghiare de exemplu.
Ca o concluzie, avem un ghid al patrimoniului local. Eventual un auxiliar didactic. Acesta poate fi transformat, printr-o colaborare cu instituțiile amintite și cu profesorii de istorie, într-un manual al patrimoniului local. Cu atât mai mult, cu cât se pare că există dorință și deschidere din partea Consiliului Județean Sălaj. Iar semnalul dat de însuși președintele acestuia, domnul Tiberiu Marc este de luat în considerare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu