Săptămâna Patimilor în iconografia bisericilor de lemn sălăjene (2): Evenimentele din Vinerea Mare

Suntem în Săptămâna Mare premergătoare luminatei sărbători a Învierii Domnului. Poate cea mai mare sărbătoare creștină, căci Învierea lui Isus reprezintă esența creștinismului. Paștele - denumire împrumutată din sărbătoarea evreiască Pesah, ce avea cu totul altă semnificație - este sărbătorit de toate cultele creștine, e drept, la date diferite. Nu vom insista aici asupra diferențelor de opinii, ci mai degrabă pe semnificația comună a acestei sărbători. Pentru toți creștinii, prin învierea lui Isus, Paștele reprezintă triumful Vieții asupra morții, a Luminii asupra întunericului. Și, întreaga viață pământească a Mântuitorului ne arată Calea de urmat. ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și ”Eu sunt Lumina Lumii” ne spune peste milenii Învățătorul. 

Evenimentele de acum aproape 2000 de ani s-au succedat cu repeziciune. După ce în ziua de joi, dinainte de Înviere, Isus a luat ultima cină cu ucenicii săi, a urmat Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. Isus a fost vândut de către Iuda pentru 30 de arginți, a fost prins, batjocorit, purtat pe la stăpânii civili și religioși, a fost judecat și condamnat la moarte prin crucificare. A urmat calvarul de pe Via Dolorosa și răstignirea între doi tâlhari pe Dealul Căpățânii. Apoi, înainte de Sabatul iudeilor trupul a fost coborât de pe cruce și pus în mormânt. Toate acestea să se împlinească scripturile. Cele patru Evanghelii conțin descrieri ample ale tragicelor evenimente. Așa cum era firesc, în reprezentările iconografice din bisericile de lemn sălăjene, aceste scene ocupă un spațiu important. Am identificat în bisericile de lemn din Bârsa, Borza, Brusturi, Bulgari, Cehei, Ciumărna și Ulciug scene de un dramatism tulburător pe care vrem să vi le prezentăm. 

• Biserica de lemn ”Sfântul Gheorghe” Bârsa

După tradiție, pe Drumul Crucii (sau Via Dolorosa) - traseul din Ierusalim pe care se presupune că l-a parcurs Isus ducându-și crucea spre locul în care avea să fie răstignit - au existat 14 opriri legate de întâmplările trăite de Mântuitor. Pe pereții bisericii de lemn din Bârsa, zugravul a reprezentat câteva dintre aceste opriri sau stații. Scenele sunt ample, dramatice, zugrăvite în culori vii și însoțite de texte explicative în limba română cu grafie chirilică dar și în limba latină. Biserica de lemn din Bârsa este printre puținele biserici din Sălaj în care apar inscripții în limba latină. Iată două din aceste stații: ”Statio Decima”, a X-a în care soldații împart hainele lui Isus și ”Statio Undecima”, a XI-a în care Isus este crucificat. 

În altarul bisericii din Bârsa vedem și scena în care Iosif din Arimatea și Nicodim coboară de pe cruce trupul fără vlagă al lui Isus, plâns de femeile mironosițe.

• Biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Borza

Pictura bisericii de lemn din Borza este în mare parte deteriorată. Nu demult, Ambulanța pentru Monumente și comunitatea au efectuat lucrări de punere sub protecție, schimbând acoperișul. Ăn pictura interioară se mai pot vedea câteva registre cu scene din seria patimilor Mântuitorului. Astfel, într-o stare mai bună este registrul în care Isus este dus în fața lui Pilat și a lui Irod. Isus este reprezentat în haine de culoare roșie, cu mâinile la spate și escortat de doi soldați romani, îmbrăcați în haine de secol XVIII. 

Într-o altă scenă, abia se distinge Isus ducându-și crucea, biciuit de soldații romani. Însă se vede clar ștergarul cu care, conform tradiției, la cea de a VI-a oprire de pe Via Dolorosa, o femeie cu numele Berenice a ieșit din mulțime și a șters cu un prosop fața mântuitorului. Numele lăsat posterității este Veronica (de la ”vero” - ”adevărat” și ”eikon” - ”icoană”, adică Veronica - Adevărata Icoană). Biserica romano-catolică o sărbătorește pe Sfânta Veronica la data de 4 februarie, iar Biserica Greco-Catolică, rit de care ținea biserica din Borza, o sărbătorește pe Sfânta Veronica pe 16 august. Și Biserica Ortodoxă o sărbătorește pe Sfânta Veronica, dar pe 12 iulie. 

• Biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Brusturi

Și la Brusturi se mai pot distinge scene din ciclul patimilor Fiului lui Dumnezeu. Astfel, pe peretele sudic al naosului, aproape de balcon, se văd două registre cu scene în care apare Mântuitorul Isus alături de soldații romani.

• Biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Bulgari

Biserica de lemn din Bulgari este considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Sălaj. Pictura interioară se află într-o avansată stare de degradare, însă, pe alocuri mai pot fi distinse scenele biblice din Vechiul și Noul Testament. Pictura este mai bine păstrată pe peretele ce separă pronaosul de naos. Pe partea acestuia din naos, chiar desupra portalului, se desfășoară o serie de scene din ciclul patimilor. Se văd bine scenele în care Isus este adus în fața lui Pilat, apoi scena în care Simon Cirineul a fost obligat să ducă crucea lui Isus, sau scena în care Maria și Maria Magdalena Îl jelesc. 

Despre Simon din Cirene care duce crucea, scenă descrisă de evangheliști (Matei 27:32, Marcu 15:21, Luca 23:26) se crede că zugravul de la Bulgari l-ar fi reprezentat pe însuși ”Bunul Împărat” - Iosif al II-lea. Personajul poartă o pălărie, cum obișnuia să poarte și Iosif al II-lea. Ipoteza pare plauzibilă ținând cont de cel puțin două argumente. În primul rând, exact în același registru, desupra portalului, dar de cealaltă parte (în pronaos) este reprezentat un însemn heraldic ce nu poate simboliza decât apartența religioasă a românilor transilvăneni, greco-catolici, la catolicismul promovat de Casa Imperială. Pe de altă parte, într-un excelent articol intitulat ”Aproapele de departe, străinul de aproape: între Iosif al II-lea ca pater familias și maghiari ca alteritate nocturnă. Teme iconografice într-o biserică transilvană din secolul al XVIII-lea.”, doamna Silvia Marin-Barutcieff îl identifică pe Împăratul Iosif al II-lea în pictura bisericii din Ticu-Colonie, județul Cluj. 

Tot la Bulgari, se mai distinge pe pereții naosului, o scenă în care soldații, reprezentați în haine specifice secolului al XVIII-lea, îi pun Mântuitorului cununa de spini. Textul, cu caractere chirilice este clar: ”cu spini l-au încoronat”.

• Biserica de lemn din Cehei

Aici, scenele din ciclul patimilor ocupă spații importante. Una dintre acestea Îl reprezintă pe Isus batjocorit de soldați; iar în altă scenă Mântuitorul Își lasă chipul impregnat pe mahrama Sfintei Veronica. Legat de Sfânta Mahramă - bucata de pânză pe care Isus și-ar fi lăsat impregnat chipul, sunt câteva controverse. Unii spun că ar fi dispărut în timpul Revoluției Franceze, alții susțin că se află la Vatican, dăruită de însăși Veronica Papei Clement. În 1999 însă, preotul iezuit Heinrich Pfeiffer susține că adevărata relicvă este cea găsită în Abația din Manoppello. Ba mai mult, s-ar fi comparat imaginea impregnată pe acea pânză cu imaginea de pe giulgiu din Torino și cele două imagini s-ar potrivi perfect. 

În cazul scenei din biserica de lemn din Cehei, meșterul zugrav a evidențiat postura de ”sfânt” pe care Biserica a dat-o Veronicăi, prin desenarea aureolei în jurul capului acesteia. Nu același lucru se poate spune despre reprezentarea de la Borza. 

În cadrul alăturat, e scena în care Isus este crucificat, iar soldații trag la sorți pentru hainele lui. Scenele în care sunt reprezentate scenele sunt încadrate în chenare decorate cu elemente geometrice. 

• Biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Ciumărna

La Ciumărna, scenele ce reprezintă patimile Mântuitorului se desfășoară pe bolta naosului, încadrate în medalioane rotunde de factură barocă. Soluția găsită de meșterul zugrav, aduce ceva inedit, dar restrânge cadrul, irosind spațiul. Medalioaele sunt încadrate în registre dreptunghiulare, spațiul rămas liber fiind umplut cu elemente astronomice. De o frumusețe aparte, conținând și elemente de arhitectură ce încearcă să dea spațialitate cadrului, acestea scene sunt intitulate simplu ”La Pilat”, ”La Irod”. 

• Biserica de lemn ”Nașterea Maicii Domnului” Ulciug

La Ulciug scenele patimilor se disting destul de bine, ca de altfel aproape întreaga pictură. Pe pereții naosului, urcând spre boltă, scenele din Noul Testament se desfășoară pe mai multe registre. Firul epic curge în timp ce urmărești icoanele. Scenele cu Patimile lui Isus ocupa un spațiu aproape dublu față de rândul scenelor desfășurate deasupra acestora, ceea ce denotă importanța pe care a vrut să le-o dea meșterul. De o parte și de alta, înspre pronaos, sunt scenele cu sărutul lui Iuda, înfățișarea înaintea lui Pilat sau, de cealaltă parte scena răstignirii și scena coborârii de pe cruce. Numele personajelor este scris cu slove chirilice.

Am prezentat doar o parte din reprezentările iconografice dedicate Săptămânii Mari. Desigur, ne așteaptă alte scene în celelalte biserici de lemn sălăjene. Rămâne să le (re)descoperim în anii următori și să le readucem în atenția cititorilor.