Să ne (re)întoarcem la clasici! Astfel, nu vom fi dezamăgiți niciodată. Citesc, în aceste zile, pentru a treia oară, ”Timaios” de Platon, după ediția din 1993 coordonată de Petru Creția și apărută la Editura Științifică.
L-am descoperit târziu, poate mult prea târziu, pe Platon. Țin minte că în 2016 când am vizitat Muzeele Vaticane (Musei Vaticani), am rămas mut de uimire în fața celebrei fresce realizată de Rafael Sanzio (1483-1520) ce reprezintă Școala din Atena (datată 1509-1511). Ghidul ne grăbea dar eu nu-mi puteam lua ochii de la frescă. Pleiada de filosofi ai antichității dintre care nu lipsesc Ptolemeu, Epicur, Diogene, Heraclit, Zenon, Pitagora, Euclid, Democrit și mulți alții este dominată de figurile celebrilor Platon și Aristotel. Cei doi țin câte o carte în mână, pe cartea lui Platon se poate citi ”Timeo”. Figura lui Platon seamănă izbitor de mult cu cea a lui Leonardo da Vinci. Oare numai mie mi se pare că e așa? Această frescă a reprezentat primul impuls că trebuie să citesc ”Timaios” al lui Platon.
Prima dată l-am citit pe Platon în format electronic, pe internet. Oricine ce ar spune, nu e pe gustul mea acest gen de lectură. Prefer cartea, îmi place să dau foile, să-mi plimb degetele peste șirul de litere, să întorc coperta pe toate fețele. Știu că e posibil ca nu peste mult timp cărțile în format clasic, tipărit să dispară, locul lor fiind luat de variantele electronice. Însă mai sper...
Apoi, am citit dialogul ”Timaios” într-o ediție tipărită (Platon, Opere VII), exact ca cea de acum. Cartea mi-a fost împrumutată de fostul meu coleg, domnul profesor Radu Mircea, Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ce frumoase și pline de rod au fost discuțiile din pauze... Pot spune, fără să greșesc că Radu Mircea a fost pentru mine Profesorul!
Acum recitesc ”Timaios” cu aceeași plăcere. Poate unii vor considera că Platon nu mai e la modă, cosmogonia și cosmologia închipuită de el fiind desuete și departe de adevărul științific. Până la urmă fiecare poate avea părerea lui, asta nu ne împiedică să colaborăm, să comunicăm, să facem schimb de idei. Eu îl găsesc pe Platon pe gustul meu.
Timaios care poartă dialogul cu Socrate, Critias și Hermocrate este, după toate probabilitățile, un personaj fictiv, creat de Platon. Critias îl caracterizează ca ”cel mai bun astronom dintre noi, ca și unul care s-a străduit cel mai mult să cunoască natura universului.”
Discursul lui Timaios e magistral: explică în termenii specifici epocii structura Universului pornind de la elementele de bază - foc, apă, aer și pământ, unite împreună prin proporție geometrică "și dobândind de aceea Iubire". Este fascinant modul în care Platon explică, prin gura lui Timaios, modul în care sunt construite poliedrele regulate (tetraedrul, octaedrul, icosaedrul, cubul și dodecaedrul), numite de atunci și solide platonice. Și mai interesant este asocierea pe care o face stabilind dualitățile pământ - cub, tetraedru - foc, icosaedru - apă și aer - octaedru. Pentru al cincilea poliedru regulat, dodecaedru anticii credeau că trebuie să-i corespundă eterul.
Lectura dialogurilor lui Platon nu e ușoară, cu atât mai mult a lui ”Timaios”. Dar e esențială pentru oricine vrea să înțeleagă cum au evoluat cunoștințele despre Univers. Profesorii de matematică și de științe ar trebui să aibă în bibliografia obligatorie ”Timaios”. De altfel, toți educatorii ar trebui să-l citească pe Platon, ideile lui despre educație fiind la fel de actuale. Trebuie să-l citești pe Platon și pentru a înțelege cum a fost posibil ca ideile filozofice ale acestuia să penetreze gândirea creștină. Influența ideilor filozofice ale lui Platon reverberează încă în cele mai diverse domenii. Nu degeaba Withehead (1861-1947) spunea: ”întreaga filosofie se reduce la un șir de note de subsol la Platon”.
Cui îi mai place Platon, să ridice mâna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu