Vreme mohorata, azi, la Zalau. Geamurile autobuzului ce ma duce la scoala sunt aburite si orasul se vede "in ceata". E cenusiu, trist, apasat de griji. Doar luminile farurilor coloanelor interminabile de masini, par a mai colora putin strazile. Atmosfera bacoviana de afara se simte si in autobuz. Parca azi nimeni nu are chef de vorba... Cei mai multi, adulti si elevi deopotriva sunt cu nasul in smartphon-uri. Ce ironie a vremurilor pe care le traim... Telefoanele sunt "smart" iar noi, cei mai multi, "analfabeti functionali". Altadata in autobuz e agitatie, galagie. Nu si astazi. Altadata calatorii sporovaiau, socializau. Astazi "socializeaza".
Cand merg cu autobuzul imi place sa privesc pe geam. Uneori sterg cu palma geamul aburit, sa vad mai bine. Astazi, prefer sa vad orasul ca prin ceata. Ma uit dupa statui: Coposu cu gestul de Senior al politicii romanesti postdecembriste ne saluta; Maniu priveste spre scoala care l-a format - fostul Colegiu Reformat "Wesselényi"; de peste munti de pamant basculati in zona centrala, Wesselényi si taranul au ceva de povestit, fac asta de 120 de ani. Doar Ady - marele poet, e intr-un tarc. Nefericita solutie gasita de edilii nostri. E drept, mutarea oricarei statui ce face parte din identitatea locala a unei comunitati, in cazul nostru cea maghiara, e "sensibila". Vezi cazul de la Turda... Cred insa ca o "socializare", pardon, o comunicare eficienta, ar fi dezamorsat orice posibil conflict. Pana la urma, nimeni nu e dusmanul nimanui, cu totii suntem parte a istoriei si culturii acestui oras. In fine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu