sâmbătă, 14 aprilie 2012

Impresii de călătorie (3) - Istanbul (1)

M-a fascinat întotdeauna faptul că vechiul Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit, a rezistat încă 1000 de ani după căderea Romei și implicit a Imperiului Roman de Apus. Iar astăzi, sub noua denumire de Istanbul continuă să atragă oameni din toate părțile. Trebuie să fi fost ceva care-l face atât de special. De asemenea, faptul că este singurul oraș al lumii situat pe două continente, reprezintă un punct de atracție.

Am avut ocazia să văd de trei ori acest oraș minunat, de două ori prin amabilitatea prietenilor turci de la Lumina Instituții de Învățământ și o dată pe cont propriu. Încă de la început, orașul a exercitat asupra mea o atracție aproape irezistibilă. Pornisem cu prejudecăți legate de cultura islamică, de ”turcismele” din țară. Dar, cum s-a dovedit ulterior, mi-am schimbat total impresia și pot spune că, acum iubesc acest oraș. M-a fascinat în primul rând imensitatea lui. Niciodată nu văzusem un oraș atât de mare. Se spune că împreună cu suburbiile se întinde pe mai bine de 80 de km din partea europeană până în cea asiatică și pe 30 km de-a lungul Bosforului. Populația acestui megaoraș se ridică la peste 18 milioane de locuitori, cei mai mulți în partea europeană.

Al doilea aspect care m-a surprins într-un mod plăcut este infrastructura modernă, în continuă schimbare, care face ca orașul (exceptând centrul istoric) să pară extrem de aerisit. Curățenia, vastele parcuri și zone verzi, vegetația abundentă, fântânile arteziene, toate îți crează o stare de bine. Iar Bosforul...este pur și simplu minunat. Acesta reprezintă adevărata coloană vertebrală a orașului, sursa lui de venit și rațiunea de a exista. Fără Bosfor și prelungirea acestuia, Cornul de Aur, Istanbulul nu ar fi ceea ce este.

Vestigiile istorice, din perioada romană și bizantină se îmbină armonios cu cele din vremurile de glorie ale Imperiului Otoman sau cu cele din epoca Republicii. Marele merit al lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, este că nu a distrus nimic din moștenirea bizantină. Din contră, a transformat superba Hagia Sophia (basilica Sfânta Sofia) în muzeu. Ceea ce fascinează în Istanbul este multiculturalitatea și toleranța turcilor, în ciuda superiorității numerice nete a acestora. Turiștii, de orice religie sau etnie sunt bineveniți. Istanbulul este renumit pentru obiectivele turistice de prim rang: Sfânta Sofia, Moscheea Albastră, Palatul sultanilor Topkapî, luxuriantul palat Domabahce, Marele Bazar, moscheile Sultanahmet  sau Yeni Cami, parcul Miniaturk și enumerarea ar putea continua. 

Am mai remarcat în Istanbul două aspecte ce definesc poporul turc și implicit pe locuitorii orașului. Patriotismul dus la extrem și religiozitatea aproape mistică. Drapele imense, roșii cu semiluna, flutură în bătaia vântului pe toate culmile orașului. Oriunde te-ai uita, vei vedea un drapel, fie arborat pe vreo clădire administrativă, fie pur și simplu atârnat de vreun balcon al unui apartament oarecare. Ca să nu mai vorbim de școli, spitale, sedii de poliție sau stadioane. 

Aflat în oraș nu se poate să nu auzi de cinci ori pe zi chemarea strigată a muezinilor care anunță din înaltul minaretelor ora de rugăciune. Dacă pe vremuri un muezin aflat în minaret rostea adhanul (chemarea la rugăciune), astăzi, difuzoarele amplasate pe toate minaretele fac ca întreg orașul să vibreze la propriu, odată cu chemarea la rugăciune. Am ascultat chemarea repetată de sutele de difuzoare, de nenumărate ori și de fiecare dată m-a impresionat. Cel mai mult mi-a plăcut, când în 2008 eram pe Colina Camlica (Camlicatepesi) în partea asiatică, Bosforul și Istanbulul european era luminat feeric în amurg iar odată cu chemarea muezinului, aveai impresia că întregul oraș rostește: Mare este Dumnezeu ! Mare este Dumnezeu ! Mare este Dumnezeu ! Mărturisesc că nu există dumnezei în afară de Dumnezeu ! Mărturisesc că nu există dumnezei în afară de Dumnezeu ! Mărturisesc că Mohamed e profetul lui Dumnezeu ! Mărturisesc că Mohamed e profetul lui Dumnezeu ! Veniți la rugăciune ! Veniți la rugăciune! Veniti la izbândă! Veniti la izbândă ! Mare este Dumnezeu ! Mare este Dumnezeu ! Nu sunt alți dumnezei decât Dumnezeu !".

Pe de altă parte, Istanbulul este un oraș modern, în plină dezvoltare. Clădiri moderne de birouri, restaurante elegante, mall-uri imense, zgârie-nori din beton și sticlă fac să te simți într-un oraș occidental. Și totuși, este oriental, cu blocuri vechi îngrămădite unele în altele, cu rufe întinse la uscat pe balcoane, cu miile de antene parabolice și cu furnicarul de oameni. 

Iată de ce iubesc acest oraș, de ce sunt fascinat de cultura și tradițiile lui seculare, de amalgamul de oameni, de vapoarele care trec pe Bosfor salutând cu sirenele orașul, de pescărușii care sunt peste tot, de vestigiile istorice, de moscheile superbe, de patriotismul înflăcărat.

4 comentarii:

  1. Am fost si eu în Istambul. Este adevărat tot ce scrii despre el. Dar, nu se poate să nu-ţi fi amintit şi ce a însemnat "Sfânta Poartă" pentru cele două ţări române, în Evul Mediu. Nu se poate să nu te fi gândit că splendoarea oraşului vechi e clădită şi din haraciul pe care Ţara Românească şi Moldova îl plăteau turcilor. Nu se poate să nu-ţi fi amintit că acolo i-a fost tăiat capul lui Constantin Brâncoveanu şi fiilor lui.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru comentariul extrem de pertinent. Desigur, m-am gândit la ceea ce ați spus, ba mai mult decât atât - am avut un sentiment straniu, de neputință amestecat cu revoltă, cand am vazut la Topkapî sabia lui Ștefan cel Mare. Mi-am amintit imediat că la Putna, există doar o replică a acesteia. Este dureros să constați că statul român nu a făcut eforturi pentru a aduce în țară sabia Voievodului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit mai sus ca turcii sunt multi si primitori in ciuda celor ce s-a spus despre ei in anii lor de glorie. Dar astazi s-au schimbat si oamenii si modul lor de viata si trebuie sa acceptam lucrurile asa cum sunt si nu cum am vrea sa fie. Am fost si eu in Instabul, printr-o minunata ocazie oferita de copiii mei si marturisesc ca am ramas profund impresionat. In primul rand imensitatea orasului, situarea sa pe cele doua continente si apoi tumultul miilor de suflete amestecate ale natiilor ce-l strabat zilnic. Apoi impletirea vechiului cu modernul, mijloacele de deplasare atat pe uscat cat si pe apa, pozitionarea sa intr-un loc feeric te lasa praf. Nu degeaba a fost ales de marii Imparati Constantin si Elena ca resedinta a marelui imperiu. Are atatea locuri istorice incat nu-ti ajunge o luna numai sa te uiti spre ele dar sa si te mai documentezi! Tot asa aveam si eu impresia ca voi gasi acolo o atmosfera rigida, cu restrictii religioase sau refuzuri bazate pe natioanlisme, dar.... spre uimirea mea asa cum spune si d-l Mirel Matyas in prezentarea sa, la plecarea din acest oras ti se sadeste in suflet o idee pardalnica de a mai reveni cat de curand in aceste locuri de care nu te-ai putea plictisi niciodata, deoarece oriunde te indrepti te lovesti de un mare val de istorie care nu-ti da pace pana nu te lamuresti despre ceea ce vezi. Da, adevarat, sabia lui Stefan este acolo, am si fotografiat-o, dar sta cu mandrie intre sute si mii de trofee, stand marturie a istoriei zbuciumate a omenirii din cele mai vechi timpuri. Din partea mea, doresc tuturora sa nu incheie aceasta viata pana nu trece prin aceste locuri. Explicatiile nu sunt suficiente pentru a reda ceea ce simti personal cand te afli acolo. Cu stima.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate domnule Cretu Ion. Va multumesc mult pentru comentariul dumneavoastra, extrem de explicit. Aceleasi sentimente le-am avuit si eu. Va marturisesc ca de cand am vizitat pentru prima data Istanbulul (vizita pe care am descris-o in articolul de fata) am mai avut sansa sa-l vizitez de doua ori. De fiecare data, am descoperit o alta fata a unuia dintre cele mai frumoase si fascinante orase ale lumii.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...