Where is Mirel? (1): de la Iaz la...Budapesta

Mirel Magop, a pornit în cea de a doua parte a expediției ”De la NordKapp la Capul Horn” prin care vrea să lege cel mai nordic punct de pe continetul european de cel mai sudic punct al continentului sud-american. Această nouă călătorie se desfășoară sub egida ”National Costumes of the World”, cu intenția clară de a promova costumul popular românesc și de a realiza un album al costumelor populare ale comunităților prin care trece. Blogul Foto-Travel deschide seria notelor de călătorie pe care Mirel Magop le va transmite periodic, în măsura în care va găsi conexiune la internet. Ne propunem ca săptămânal, sau bilunar să descriem traseul pe care-l parcurge acesta. Iată cum a decurs prima săptămână a călătoriei.

Așa cum scriam în articolul anterior, Mirel Magop a pornit sâmbătă 28 martie 2015 din localitatea Iaz din județul Sălaj, din curtea Muzeului de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea”. A fost oaspetele familie Bodea, care l-a sprijinit în demersul său și i-a donat un costum popular de pe Valea Barcăului. Ca și gazdă bună ce este, domnul Bodea a vrut să-l ducă pe Mirel până la Oradea, acolo unde intenționa să treacă în țara vecină, în Ungaria. Intenția era să treacă prin satele românești răsfirate de-a lungul frontierei româno-ungare, înainte de a o lua spre Budapesta.

Iată cum descrie Mirel Magop această primă săptămână, în prima sa relatare pentru blogul Foto-Travel:

         ”Gazdele mele de la Iaz au vrut să mă treacă chiar granița. La Alesd ne-am oprit să bem o cafea... De cum am ieșit afară, am simțit CHEMAREA... Le-am spus că mi-ajunge cât m-au adus... Nu știu dacă au înțeles, cert e că am plecat în continuare pe jos...am mers vreo trei, patru km, mi-am găsit loc de cort și m-am simțit fericit...

          A doua zi, după ce unul care a oprit mi-a spus din start că dacă am bani, mă ia...dacă nu, nu! Și dupa ce mi-am aruncat bagajele pe bancheta din spate...

-Aaaaaa, ocupi loc cât pentru doi! 

-Ok....o să-ți dau mai mult. 

         De la Oradea, spre seară, când nu mai speram...m-a luat un băiat și m-a dus la Salonta. M-a dus chiar la un excange (unde mi-am schimbat banii) și chiar m-a trecut la propriu granița. Era târziu...nu am mai mers mult și mi-am găsit loc de cort.
         Ziua următoare nu am luat-o direct spre Gyula, ci la indicația unei vameșe drăguțe, m-am dus la Micherechi. Cică acolo e cea mai mare comunitate ce români!  Am intrat în primul bar și am cerut o cafea în engleză... După ce și-au dat seama că sunt român mi-au spus...
-Pai vorbeste bre, românește, că aici e sat de români!
         Faza zilei a venit de la un cuplu de bătrânei: Batrana zice....-Hai să mai stăm că poate are aista ceva haine de vanzare! Moșul răspunde....-Nuuuuu...aista-i din ăla cu casa-n spate!

         La Gyula am găsit biserica ortodoxă...e atât de mare și de impunătoare că nu ai cum să o ratezi, dar nu am găsit pe nimeni....ușa era deschisă așa că găsind o priză, mi-am încărcat ce aveam de incarcat!

         La Szeged îmi pusesem mari speranțe, mai ales că atunci când am fost Badea Carțan, am fost primit foarte bine la consulat...acum, de cum am ajuns, nu am apucat să deschid gura că mi s-a recomandat să stau la rând....Ok, mi-am zis...nu mă grăbesc! Am văzut o priză goală și mi-am pus telefonul la încărcat... A iesit ăla care era acolo și de față cu țiganii de acolo mi-a arătat un panou cu un telefon tăiat....deci nu am voie să mă înfrupt din curentul plătit de contribuabili.... În plus, peste tot pe unde am fost, semnul respectiv interzice FOLOSIREA telefonului...
         Am plecat foarte supărat....nici pe la televiziune și radio nu am mai trecut....nici nu apucasem să-i anunt!  Ok....să lăsăm birocrația și să ne vedem de drum!

          La început eram îngrijorat că abia mă târam vreo 15 km pe zi. Mi-am zis că o fi din cauza vârstei, a bagajului.... În ultimele zile mi-am revenit....30 km! Ok....era lipsa de exercițiu! E bine....o să avem exercițiu de o să ne plictisim.... Nu ne plictisim noi, nu-i așa?

 ( Folosesc pluralul pentru că îl includ de multe ori și pe  Claudiu (mascota) în toată povestea asta!)

         Cert e că am intrat în ritmul și emoția de călător....Ieri, de exemplu, m-am oprit și m-am uitat la mersul norilor și mi-am construit povesti....

         Când o să găsesc un mod de a descărca pozele pe tabletă, mesajele mele o să conțină și poze. Până atunci, toate cele bune!”

Am reușit să vorbesc cu Mirel Magop pe skype, duminică 5 aprilie 2015. Trecuse de Budapesta și se oprise într-un mall. Cu acordul lui, am făcut câteva capturi de ecran. L-am simțit fericit...acea stare de fericire nedisimulată pe care doar cei cu adevărat pasionați de ceva o pot arăta. În sfârșit face ceea ce a tânjit toată iarna: să-și ia lumea-n cap, să bată lumea pe jos. 

Mirel Magop via Skype, dintr-un mall din Budapesta

Am vrut să știu unde va merge mai departe. Mi-a mărturisit că își dorește să ajungă la Zvolen în Slovacia, acolo unde există un cimitir al eroilor români căzuți în luptele din februarie 1945. Pe pagina sa de Facebook, Mirel Magop a postat următorul text: ”Care are bunici, străbunici, cunoștințe care au căzut la datorie în al doilea război mondial și sunt înmormântați la Zvolen și Banska Bistrica? Să-mi spună numele lor să-i caut și să le aprind o lumânare. Mi se pare un prilej deosebit acum, în preajma sfintelor sărbători de Paște! Distribuiți mai departe, poate facem o listă! Voi pune poze cu cei pe care-i găsesc!”

Abia aștept noua relatare a lui Mirel Magop și pozele pe care le-a făcut până acum. Până atunci însă, vă îndemn să-l sprijiniți în demersul său de a ajunge la Capul Horn. O puteți face, donând o sumă cât de mică în conturile:

• cont în lei:     RO87BUCU1071033073369RON
• cont în euro:  RO30BUCU1071110013674EUR

deschise la Alpha Bank pe numele Magop Costel Mirel.