Așa cum probabil că știți, fie din postările lui Mirel de pe pagina sa personală, fie prin intermediul articolelor scrise de mine aici, proiectul ”De la NordKapp la Capul Horn” și-a propus nici mai mult nici mai puțin decât să lege cu pașii săi cel mai nordic punct al Europei (Nordkapp din Norvegia) cu cel mai sudic punct al continentului Sud-American (Capul Horn din Chile). Așa cum rezultă, sunt două părți distincte ale acestei aventuri, una europeană și alta sud-americană. Prima sa-a consumat, a doua tocmai a debutat.
Trebuie spus că și componenta europeană a proiectului are două părți. Asta pentru că după ce cu ajutorul Companiei Lindab România a pornit pe jos de la București la NordKapp și de acolo a luat-o spre sud traversând Europa, la un moment dat și-a întrerupt călătoria și a revenit în țară. A avut un motiv cât se poate de serios, acela de a porni într-o nouă aventură, de data aceasta pe bicicletă, alături de un alt călător Anton Duma. A început chiar să se antreneze, ”plimbându-se” prin țară. N-a fost să fie însă, proiectul de a face înconjorul lumii pe bicicletă a căzut, așa că a revenit la proiectul inițial și a continuat să meargă spre sud cu gândul de a trece în Africa și de acolo în America de Sud. Acest al doilea episod al părții europene a proiectului ”De la Nordkapp la Capul Horn” vrem să-l rememorăm în cele ce urmează.
 |
| cu Adrian Sulyok - managerul genaral LINDAB |
 |
| La sediul LINDAB din NordKapp |
- Iaz, Sălaj - 28 martie 2015
 |
| Mirel Magop în vizită la Grădina Botanică din Jibou |
La Zalău a participat la o emisiunea ”EdițieSpecială” la postul Sălăjeanul TV, fiind invitatul jurnalistului Adrian Lungu.
 |
| Mirel Magop în studioul Sălăjeanul TV împreună cu jurnalistul Adrian Lungu |
La Iaz, a fost găzduit de familia Ligiei Alexandra Bodea de la care a primit un
costum popular format dintr-o cămasă cu ”fiocași” și ”gaci largi”. Evenimentul prin care s-a dorit marcarea debutului călătoriei
nu s-a bucurat însă de mare succes, în afara familiei Bodea și a reprezentanților Centrului de Informare Turistică Plopiș, n-a fost nimeni. Totuși presa locală sălăjeană a scris
despre eveniment: Sălajul Pur și Simplu, Magazin Sălăjean, Sălăjeanul, Vocea Transilvaniei, Adevărul.
 |
| Mirel Magop și Ligia Alexandra Bodea în Casa Birăiții din Iaz |
- Ungaria (Micherechi, Gyula, Szeged, Budapesta, Vac) - martie-aprilie 2015
Mirel a trecut granița în Ungaria cu gândul de a trece prin satele cu populație românească răsfirate de-a lungul frontierei. Iată cum rememorează el acest episod: ”După ieșirea din România am trecut prin satul românesc de la graniță Mehkerek (Micherechi)...Mi s-a părut corect ca steagul românesc să fluture alături de cel unguresc. Așa ceva nu prea am văzut prin satele majoritar ungurești de la noi. Poate cineva să mă contrazică?. Ajuns la cârciuma din centru, m-am chinuit un pic că nu știam în ce limbă să cer o cafea...m-au înțeles până la urmă și apoi m-au întrebat de unde sunt. - No...păi dacă iești din România, vorovește româneșce că doar suntem rumâni. După cafea, mi-am luat bagajele și am plecat spre Gyula...Pe drum am întâlnit un bazar. Doi bătrâni vorbeau: - No, ce-o fi având ăsta de vânzare? - Nu vinde nimic, aita îi unu din ăi de umblă nebuni prin lumi!”
La Gyula - oraș considerat a fi ”capitala românilor din Ungaria”, Mirel a vizitat biserica românească Sân Nicoară.
 |
| Mirel Magop în fața Bisericii Sân Nicoară din Gyula |
 |
| Drapelul românesc în biserica ortodoxă din Gyula |
La Szeged a vrut să ajungă la Consulatul României, însă datorită unui incident nedorit, n-a mai ajuns să se întâlnească cu consului general al României. Din câte am înțeles, Mirel s-a așezat la coadă și vrând să profite de o sursă de curent și-a pus telefonul la încărcat. Gestul total inofensiv nu a fost considerat așa de către angajații consulatului, Mirel fiind apostrofat de aceștia. S-a supărat și a plecat, ratând astfel întâlnirea cu domnul consul. Iată cum descrie Mirel acest episod: ” La Szeged îmi pusesem mari speranțe, mai ales că atunci când am fost Badea Carțan, am fost primit foarte bine la consulat...acum, de cum am ajuns, nu am apucat să deschid gura că mi s-a recomandat să stau la rând....Ok, mi-am zis...nu mă grăbesc! Am văzut o priză goală și mi-am pus telefonul la încărcat... A iesit ăla care era acolo și de față cu țiganii de acolo mi-a arătat un panou cu un telefon tăiat....deci nu am voie să mă înfrupt din curentul plătit de contribuabili.... În plus, peste tot pe unde am fost, semnul respectiv interzice FOLOSIREA telefonului...Am plecat foarte supărat....nici pe la televiziune și radio nu am mai trecut....nici nu apucasem să-i anunt! Ok....să lăsăm birocrația și să ne vedem de drum!”
Budapesta a fost un bun prilej de a face poze cu celebra clădire a Parlamentului, data trecută când a mai fost pe aici, acesta fiind în renovare.
Ca un fan fidel al celebrului Badea Cârțan, Mirel a vrut să profite de ocazia de a se găsi în Ungaria și de a vizita închisoarea de le Vac (oraș pe Dunăre, la nord de Budapesta). Cu peste o sută de ani mai înainte, lui Gheorghe Cârțan nu i s-a dat voie să-i viziteze pe memorandiștii aflați închiși aici, deși la Szeghed avuse această ocazie. Iată un citat dintr-o carte dragă lui: ”Atunci Badea Cârțan, ca să arate că n-a uitat pe martirii neamului, s-a așezat liniștit la poarta de intrare a penitenciarului și scoțând fluierul din șerpar a început să doinească de jale, timp îndelungat, spre surprinderea trecătorilor unguri din afară și spre mulțumirea celor întemnițați, ieșiți în curte și asupra cărora acest semnde viață, transmis peste ziduri, produsese o profundă impresie (Dan Comșa).”
 |
| Pe urmele lui Badea Cârțan la Vac |
 |
| Intrarea în închisoarea din Vac |
Mirel Magop: ”După Budapesta am plecat pe jos până la Vac. Acești kilometri i-am adăugat în plus în memoria lui Badea Cârțan, pentru că el a fost la Vac să-i viziteze pe memorandiștii închiși la închisoarea din Vac, în special Ioan Slavici. Am descoperit la Vac un oraș surprinzător de frumos și plin de istorie. Am aflat că însuși Kossuth a avut aici cea mai importantă bătălie a sa....nu cea mai mare, cea mai importantă.”
- Zvolen - 12-13 aprilie 2015
Mirel Magop a vrut neapărat să ajungă la Zvolen în Slovacia, acolo unde se află cel mai mare cimitir militar românesc de peste graniță. A făcut acest drum în memoria eroilor români căzuți în grelele lupte duse în cel de-al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Cehoslovaciei.
”De aici (Vac) am plecat spre Slovacia și până la Zvolen nu m-am oprit. Slovacii nici nu m-au ajutat. Probabil și pentru că m-am nimerit în preajma Paștelui catolic...La Zvolen am aprins candele în memoria soldaților români căzuți în Al Doilea Război mondial pentru eliberarea Slovaciei (Cehoslovaciei de atunci!). Apoi am plecat spre Banska Bystrica, unde am aprins și acolo candele la monumentul situat în piața centrală. M-am întors la Zvolen pentru că am promis unui prieten că o să caut mormântul unui vecin al său. Mi s-a spus că e înmormântat la Banska Bystrica, dar după aia am aflat că soldații români din Slovacia au fost reînhumați toți la Zvolen...”
 |
| Mirel Magop aprinde candele la monumentul eroilor români de la Zvolen |
Momentul emoționant s-a produs chiar de Sfintele Paște. Mirel a îmbrăcat costumul popular (pentru prima dată în această călătorie) și a aprins 30 de candele la monumentul eroilor români.
Masa de paște a luat-o la iarbă verde, împreună cu ”Claudiu” - mascota lui. ”A doua zi, am fiert niște ouă in coji de ceapă. Pentru că nu mai aveam decât o ceapă, ouăle nu au ieșit roșii...dar am ciocnit cu Claudiu si ne-am bucurat amândoi de aceste sărbători...Peste câteva zile am avut și cozonac!”
 |
| Ciocnind ouă ”roșii” cu Claudiu |
- Slovacia / Austria - aprilie 2015
De la Zvolen, Mirel a revenit la planul inițial al traseului. A luat-o spre sud, prin Austria. Destinația era fie sudul Spaniei, fie sudul Italiei. Nu știa atunci că planurile lui aveau să se schimbe radical (în bine). Ca un iubitor al muntelui, atât în Slovacia cât și în Austria i-a căutat pe cei mai frumoși, pe cei mai semeți.
”După Zvolen, m-am urcat pe munți am dat de puțină iarnă pe acolo, de aceea, deși mi-a plăcut, când am coborât, m-am bucurat ca un copil de primăvară, de verdele de peste tot, de flori, de viată!” - își amintește globetrotter-ul.
 |
| Stratul de zăpadă din Alpii Austriei |
 |
| Mirel se bucură de venirea Primăverii |
La Viena, a avut parte de o primire călduroasă din partea partidului Româncelor și Românilor din Austria. Simbolic, îmbrăcat în costum popular, a dăruit comunității românilor din Austria un drapel tricolor. Filmulețul poate fi vizualizat aici.
 |
| Alături de românii din Viena |
- Munții Dolomiți - aprilie 2015
Mirel Magop și-a dorit de mult timp să traverseye la pas Munţii Dolomiţi - monument al Naturii aflați pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. A avut ocazia să o facă acum, în drum spre Italia. Fotografiile pe care le-a postat pe pagina sa de facebook sau pe care mi le-a trimis prin e-mail vorbesc de la sine despre frumusețea acestor locuri.
- Italia (Padova, Bologna, Roma, Napoli, Sicilia) - mai-iunie 2015
Și-atunci...ce caut eu prin frig, cocoțat pe piscuri, printre copaci încă morți, prin pietre monocolore și iarbă uscată? Dar totuși...ce caut eu? Tot în aceeași zi am găsit răspunsul...mi-am dat seama nu ce caut...ci ce să nu caut! Să nu caut natura moartă...Coborând de pe piscuri, jos..., unde sunt 1000 de nuanțe de verde, unde oriunde te uiți ai vrea să faci o poză (două!)...ca să te uiți în fiecare an la ea... AM DESCOPERIT CE CAUT! VIATA!”
La Bologna are parte de o primire caldă la Consulatul României. Și-a pus hainele de sărbătoare, adică costumul popular de pe Valea Barcăului și s-a fotografiat ca orice român mândru, cu dor de casă, alături de tricolor.
A avut timp și să vadă orașul Bologna, în special centrul istoric. Iată ce scria în data de 8 mai pe pagina sa de facebook: ”Bologna este un oras istoric care are circa 380.000 de locuitori. Cu toate că este unul din orașele bine cunoscute de către italieni, Bologna este mai puțin frecventată de vizitatori. Este capitala regiunii Emilia-Romagna , una din regiunile nordice ale Italiei. Bologna este cunoscută pentru cea mai veche universitate a lumii occidentale, pentru mâncărurile tipice, pentru arhitectura particularizată prin acoperișurile roșcate de tiglă, pentru teatre și viața de noapte. Bologna este renumită pentru arta culinară ("la cucina bolognese"). Este privit ca fiind un oraș progresist și bine administrat. Este unul din cele mai frumoase orașe ale Italiei și are una din cele mai bine păstrate zone istorice.”
Roma este fără îndoială orașul european de care Mirel s-a legat cel mai mult. Poate și datorită memorabilei călătorii prin care a reeditat traseul făcut de badea Cârțan. Nu a ratat nici de data aceasta să meargă la Columna lui Traian. Pe de altă parte a avut ocazia să reprezinte cu cinste culorile României și costumul popular românesc în cadrul festivalului Festa dei Popoli. Sărbătoarea fiind organizată sub egida ”Biserica fără frontiere”, așa că nu trebuie să mire pe nimeni că România a fost reprezentată de ”un grup de români catolici veniți de la înmormântare” - așa cum scrie cu vădită dezamăgire pe pagina sa. În schimb, Mirel a fost primit frățește de românii din Republica Moldova, alături de care a sărbătorit românește. Festivalul a fost un bun prilej de a se fotografia în costum popular alături de reprezentanți ai altor țări.
Provocarea a venit din ascensiunea pe Vezuviu, dar panorama spectaculoasă de aici a meritat tot efortul. ”Merită să vezi Vezuviul înainte să mori...(de preferat cu minim 40 de ani înainte să mori). Eu personal, l-am luat la pas nu pe drumul asfaltat și plin de autocare care s ecaxonează la curbele din serpentine, ci prin partea sa estică, unde am făcut cunoștință cu partea sa cea mai pitorească. Am campat chiar o seară pe o culme din lanțul muntos ce formează un scut pentru privirile celor de la poalele Vezuviului. Recunosc că și eu, văzându-l de la Napoli, nu mi s-a părut așa impozant...Realitatea de pe teren m-a făcut ( a nu știu câta oară) să nu mă iau după aparențe.”
Continuând să meargă spre sudul Italiei, Mirel a trecut în Sicilia acolo unde a vizitat Syracuza și mai ales l-a vizitat pe fiul său, Claudiu. Știați că mascota lui Mirel se numește Claudiu pentru că a fost găsită exact de ziua acestuia?
Planul inițial era să treacă din Sicilia în Africa și de acolo la un moment dat să traverseze Oceanul înspre America de Sud. Pentru prima dată în călătoriile sale a fost nevoit să se întoarcă din drum, asta pentru că sponsorul său, Compania LINDAB i-a rezervat un bilet de avion spre Rio, dar din...Madrid. Așa că după ce l-a văzut pe fiul său, pe Claudiu a făcut cale întoarsă și a luat-o din nou spre nordul Italiei.
Sfîrșitul lunii iunie îl prinde traversând Italia de la sud la nord, trecând prin Capua, periferiile Romei, Montefiascone, Civitavecchia, La Spezia, Genova. Cu ocazia solstițiului de vară, pe 21 iunie, se afișează în Piazza Vittorio Vento din Roma cu un tricou prin care protestează împotriva fracturării hidraulice. Apoi, de Ziua Tricolurului, pe 27 iunie, în semn de respect față de țara sa, și-a îmbrăcat ruccsacul în tricolor. Vizitează Civitavecchia oraș fondat de împăratul Traian cu aurul adus din Dacia. În fine, ajunge din nou la borna kilometrică de la Montefiascone care indică 100 km până la Roma.
Mai la nord, la Torino era cât pe ce să devină biciclist. N-a fost să fie, căci bicicleta de damă făcută cadou de o pereche de italieni impresionați probabil de mărimea rucsacului, nu i s-a potrivit și a trebuit dată mai departe. Pe drum își face o mulțime de prieteni, alături de care se fotografiază.
- Franța - iulie-august 2015
Franța a fost doar o țară de tranzit de data acesta. În drum spre Madrid, acolo unde trebuia să ajungă înainte de 1 septembrie, a traversat sudul Franței. A ales să intre prin cel mai spectaculos traseu, cel acre duce prin pasul Col de la Lombarde situat la o altitudine de 2350 metri. ”Am ales pasul Lombardia pentru că era aproape de Torino, ultimul oraș vizitat din Italia și pentru că se anunța spectaculos mai ales prin înălțimea sa 2350 metri. Traseul spre vârf mi-a adus aminte de Transfăgărășan, prin similitudinile văzute...” - spune Mirel Magop, care în orice parte a lumii se află, cu gândul tot la România este.
A bifat şi Grand Canyon du Verdun, spectaculoasa vale ce amintește de marele Canion din Statele Unite. Pe 13 iulie 2015 ajunge să vadă și una dintre cele mai frumoase cascade din Franța. ”Am evitat să merg pe litoralul Mării Mediterane pe căldura asta. Am prins şi 40 grade la umbră...Deşi aşa îmi planificasem iniţial. Dar mi-am zis că prin munți e mai răcoare și m-am întors în nord și bine am făcut că astfel am văzut cea mai frumoasă cascadă din Franța - Saut du Loup. Apoi am mers doar pe jos, pentru că nu am vrut să pierd nimic (că doar ma timp), să văd faimosul Grand Canyon du Verdon”.
Fiindcă era în grafic, a acceptat provocarea mea de a merge la Meysee să vadă o expoziție de fotografie a artistului Lucian Muntean (care atunci se afla la Jibou), fotografii realizate în satul Rogojel de la poalele Vlădesei.
Nu putea rata nici una din minunile tehnicii mondiale, spectaculosul Viaduct Millau.
- Spania, Franța, Spania - august 2015
Luat de cineva la ocazie a ajuns direct la Barcelona acolo unde n-a stat decât câteva zile din cauza căldurii insuportabile. Cum încă mai avea timp până când trebuia să fie la Madrid, a ”ales să dea o fugă” până în Franța, la Lourdes. În drum spre sanctuarul de la Lourdes, este țintuit pe loc timp de 3 zile din cauza vremii nefavorabile. Pesemne, Dumnezeu știa că este obosit și că are nevoie de odihnă.
La Lourdes, locul în care potrivit tradiției Fecioara i s-a arătat lui Bernadette în 1858 și devenit un important loc de pelerinaj catolic din Europa, Mirel a fost impresionat de mulțimea de pelerini și invalizi. Vin să ia apă cu puteri miraculoase, ce curge în grota peste care s-a ridicat o impunătoare catedrală.
- Madrid - august 2015
Capitala Spaniei a fost punctul terminus al aventurii europene a globetrotter-ului Mirel Magop. A ajuns la Madrid cu două săptămâni înainte de zborul programat spre Rio. Vrând să-l ajut, am apelat la ”prietenii mei virtuali” (în sensul că ne știm doar de pe facebook) Nicoleta Boranda, Gelu Vlașin și Ruxandra Ulici Focsa. A fost ceva mai greu, românii din Spania fiind în plină vacanță. Doamna Nicoleta Boranda ne-a întins o mână de ajutor, astfel că Mirel a stat câteva zile în sediul agenției Viajez Cazare. A stabilit și câteva contacte, printre altele chiar și cu televiziunea Digi. Apoi, datorită unor neînțelegeri (doar cei doi sunt în măsură să spună ceva despre acel episod), Mirel a plecat din Madrid și a stat la niște prieteni români, pe care i-a cunoscut cu ocazia călătoriilor lui anterioare.
Mirel a ajuns și la Consulatul României din Madrid, unde s-a fotografiat în costum popular alături de drapelul României.
La Madrid a fost pus la încercare: prima dată i-a fost furat aparatul foto; apoi a descoperit că-i expiră pașaportul. Unde mai pui că banii erau pe terminate și că trebuia să ia o decizie radicală, să renunțe la America de Sud sau sa facă urgent rost de bani pentru pașaport. Au fost momente de cumpănă. Dumnezeu i-a dat însă putere și încurajat și de mesajele fanilor săi de pe facebook, a încercat să găsească soluții.
Și-a scos tableta la vânzare. Era obiectul (prețios de altfel) de care la o adică se putea lipsi. A cerut 100 de euro și i-a primit în ziua în care a făcut anunțul. Cumpărătorul este ”cel mai mare fan al său” așa cum îi place să spună și, culmea, este din Sălaj. Am intermediat schimbul, i-am trimis banii prin serviciul Western Union și am primit tableta lui Mirel, trimisă printr-o firmă de curierat din Spania. Acum nu trebuie decât să o dau noului proprietar.
Mirel a mai primit din partea aceluiași fan al său, un bonus de 50 de euro, pentru ași schimba și cortul (pe care-l avea de la aceeași persoană). Apoi, un român cu suflet mare, Tiberius Burcea, i-a făcut cadou un aparat de fotografiat. Și ca o încununare a periplului său european, familia Ruxandra și Ciprian Ulici Focsa - proprietarii Restaurantului Acasă de lângă Madrid i-au făcut cadou o tabletă.
Iar despărțirea de Europa s-a făcut într-u cadru deosebit, grație atmosferei cu specific românesc (mâncare și muzică la Acasă..) de la restaurantul ACASĂ!
La 1 septembrie 2015, Mirel a zburat spre Rio. Din aeroportul Madrid a mai avut timp să trimită un mesaj prietenilor săi: ”Ziua de 1 septembrie va fi cea mai lungă din viața mea! Începe la ora 0.00 și se va termina după 30 de ore” Tot el revine cu explicații: ”Din curiozitățile acestui zbor...Plec din Madrid la 07.30 ajung la Lisabona la 07.45, plec din Lisabona la 09.35 și aterizez la Rio la 10.05!”. Revine câteva rânduri mai jos:”NU, m-am înșelat! 10.05 sunt orele de zbor! Deci o să vă salut din Brazilia peste 10 ore și jumătate”. La controlul vamal nu a avut probleme: ”La controlul de la aeroport, am scăpat ușor. Vameșul era român...m-a recunoscut după pateurile de Sibiu!”
Despre evenimentul prin care costumul tradiţional românesc traversează Oceanul grație lui Mirel Magop, a scris şi cotidianul Magazin Sălăjean.
Despre evenimentul prin care costumul tradiţional românesc traversează Oceanul grație lui Mirel Magop, a scris şi cotidianul Magazin Sălăjean.
BILANȚ EUROPEAN
Ce ar mai fi de spus? Multe...însă şi datorită spaţiului nu o să repetăm ceea ce deja am scris pe parcursul a 11 articole din seria ”Where is Mirel”. Dacă doriți să aflați mai multe amănunte despre acest periplu european al lui Mirel Magop, vă invit să citiți articolele, accesând link-urile de la finalul materialului. Sau, mai bine vizitați paginile sale de facebook MagopMirel, Badea Cârțan și World Tour.
Noi o să continuăm serialul ”Where is Mirel?” cu partea a doua: Jurnal sud-american. Așadar, urmăriți în continuare aventurile lui Mirel Magop...fiindcă nici nu știți ce pierdeți.
Nu putem încheia altfel decât dându-i lui Mirel Magop cuvântul. Pe baza experienței acumulate în ultimii 5 ani, timp în care aproape că a reușit să bată pe jos (sau mă rog, cu autostopul) cea mai mare parte a bătrânului continent. globetrotter-ul Mirel Magop, alias Badea Cârțan, face o analiză extrem de pertinentă a Europei.
- Cei mai ospitalieri europeni – turcii – „La început, făceam autostopul, apoi am văzut că nu era nevoie, pentru oricum oamenii opreau când mă vedeau şi mă întrebau unde merg”
- Cea mai curată ţară – Elveţia – „Cel mai îngrijit gazon, cele mai curate străzi, cele mai îngrijite case”
- Cea mai plăcută supriză - Albania – „E o ţară sălbatică, aş putea spune chiar virgină, fără infrastructură, dar au nişte peisaje şi nişte locuri fantastice”
- Cea mai mare dezamăgire – Anglia – „Am avut multe aşteptări şi nu arbitrare, ci logice, cred eu. Deci, fair-play-ul în Anglia s-a inventat. N-am văzut nimic să zic: <<Da, ăsta e fair-play>>
- Cea mai frumoasă ţară – Italia: „Frumoasă aş putea spune că este şi Elveţia sau Austria, dar Italia e cea mai completă, în sensul că dacă alegi arbitrar doar o porţiune din Italia îţi dai seama că vezi o grămadă de lucruri frumoase”.
- Cei mai reticenţi europeni faţă de autostopişti: „Am stat o zi întreagă la autostop ca să demontez mitul că în Portugalia nu te ia nimeni. Nu am reuşit. Am străbătut ţara pe jos”
- Ţara cu nivelul de trai cei mai bun – „După nivelul de trai, Norvegia ar trebui să stea cel mai bine, pentru că au cel mai mare salariu, dar am văzut bunăstare peste tot”
- Cel mai frumos oraş - Monte Carlo – „Tot mi-a plăcut, aş fi făcut poze la fiecare pas”
- Cel mai periculos oraş - Parisul
- Cele 45 de capitale vizitate: Paris, Louxembourg, Bruxelles, Amsterdam, Copenhaga, Oslo, Stockholm, Helsinki, Tallin, Riga, Vilnius, Varşovia, Berlin, Praga, Budapesta, Bratislava, Viena, Vaduz, Berna, Andorra, Lisabona, Madrid, Monaco, Roma, Vatican, San Marino, Ljubliana, Zagreb, Podgorica, Sarajevo, Belgrad, Bucureşti, Kiev, Chişinău, Sofia, Ankara, Atena, Tirana, Skopje, Pristina, Londra, Edinburg, Belfast, Dublin, Cardiff;
- Cei mai ospitalieri europeni. Până să ajung în Turcia, spuneam că cei mai ospitalieri europeni sunt olandezii:„În Turcia am aflat ce înseamnă cu adevărat ospitalitatea. La început, făceam autostopul, apoi am văzut că nu era nevoie, pentru oricum oamenii opreau când mă vedeau şi mă întrebau unde merg şi dacă am nevoie de ceva. Stăteam să mă odihnesc şi, din senin, apărea un ceai. Patronul de la o ceainărie mă vedea şi zicea: <<hai să-i ducem un ceai>>”. În Turcia am bătut recordul: „în 8 zile am fost invitat la masă de 5 ori, ceea ce este mult mai mult decât oriunde în Europa”. De asemenea, am fost găzduit acasă la multe persoane. „Pentru ei aceste lucruri sunt normale. Religia lor spune că atunci când dai un pahar de apă unui străin sau unei persoane aflate în nevoie, de fapt îi dai lui Mohamed. Şi Biblia noastră spune lucruri asemănătoare, dar noi nu practicăm asta, spre deosebire de turci... Adevărata ospitalitate nu constă în a-ţi ajuta un prieten, pentru că asta o face toată lumea, ci să întinzi o mână de ajutor unui necunoscut. Primul exemplu de ospitalitate s-a întâmplat chiar după graniţă, lângă oraşul Edirne: „M-a luat în maşină un inginer cam de vârsta mea, m-a dus la el acasă, am mâncat, am făcut un duş. Apoi, mi-a arătat oraşul unde locuia - Lule Burgas. A purtat rucsacul meu, am făcut poze”. În Istambul a cunoscut familia tradiţională turcă. „M-a luat un domn de vreo 50 de ani cu maşina şi apoi m-a invitat acasă. Era un om de treabă, dar să vezi ce militărie făcea cu familia, era ca un paşă. Acolo femeia nu crâcneşe. Trăia cu fiul său şi cu soţia lui într-un apartament. Nu erau oameni bogaţi, dar la ei ospitalitatea nu ţine de bogăţie”. În Ankara am locuit două zile la un student. „Apoi, la ceai am fost invitat tot timpul, aşa e tradiţia la ei, cu ceaiul. Există un mod tradiţioal de a-l prepara, dar acum se bea ceai Lipton la plic. Cu siguranţă, cei mai ospitalieri din Europa sunt turcii”,
- Marea Britanie, mare dezamăgire. La capitolul „mari dezamăgiri”, am pus pe primul loc Marea Britanie... Great Britain - Great Disapponitment. Am avut multe aşteptări şi nu arbitrare, ci logice, cred eu. Deci, fair-play-ul în Anglia s-a inventat. N-am văzut nimic să zic: <<Da, ăsta e fair-play>>. Şi vă dau un exemplu, nu puteam să trec strada pe zebră. Şi asta nu ţine de fair-play, ci e obligaţie. Mă claxonau că-şi pierd ei demarajul. Apoi, conceptul de gentleman şi de lady, tot în Anglia a fost inventat. Gentlemanul şi cu lady beau la cârciumă de vinerea până duminică. Nu era nicio diferenţă între ei, făceau juma- juma, fifty-fifty”... Am găsit în Anglia „o ţară neîngrijită şi murdară”. „Nu e îngrijită, bălăriile au început să invadeze şoselele. Nici linia albă nu se mai cunoaşte în anumite zone. E singura ţară din Europa unde mi-a fost frică să merg noaptea. Ba mai mult, am fost în pericol să fiu călcat de maşini de mai multe ori ziua în amiaza mare. Ei nu au respect faţă de cei care merg pe jos, cum se întâmplă în Elveţia, Austria, Germania. Drumurile nu sunt amenajate cu benzi pentru biciclişti sau pentru pietoni, decât foarte rar”, Unde există, benzile pentru pietoni sunt neîngrijite. „Asta pentru că nu s-a ocupat nimeni de ele de ani de zile şi au crescut bălării. Şi cum plouă în fiecare zi, e o aventură să mergi pe acolo. Când mergeam pe stradă mă mai şi clanxonau şoferii. Unul a şi chemat Poliţia, că de ce nu merg pe cărările de pietoni. Le-am explicat poliţiştilor: <<pe acolo iarba nu e tăiată şi, cum ploua foarte mult, risc să cad în fund. <<Da, aşa e>>, mi-au răspuns şi m-au rugat să merg pe partea dreaptă a drumului”. Dacă ar fi să dau o bilă albă Angliei, aceasta ar fi pentru faptul că poliţiştii sunt amabili. Cât despre englezi, nu prea am cuvinte de laudă.
- Românii. „Nu-i nicio diferenţă între românii din diferite ţări, nu poţi să-i delimitezi în categorii: românii care lucrează în Italia, în Anglia sau alte părţi. Noi suntem o rasă care ne asimilăm uşor. De multe ori, chiar în detrimenentul nostru, pentru că ne face să uităm tradiţiile”. In general, românii din diaspora păstrează distanţă unii faţă de ceilalţi: „Românii nu-s uniţi, mai mult, pot să spun că se feresc unii de alţii. N-au învăţat nimic de la Occident, decât faptul de a trăi bine. Să aibe ce pune pe masă, atâta le place. Dar străinătatea i-a depărtat unii de alţii, nu i-a apropiat. Când am fost la Roma (de trei ori-ca Badea Cârțan) am aflat ce s-a întâmplat cu românii din Italia: „Mi-a spus cineva că după 91, când era foarte greu să ajungi în Italia, românii erau mai uniţi pentru că erau şi mai puţini. Numărul lor a crescut, pentru că atunci când apărea un loc de muncă, oameni-şi mai chemau un vecin, o cunoştinţă, o rudă, care... după un timp, îl <<săpa>> ca să-i ia locul, iar străinii au sesizat acest lucru”. Distanţa aceasta faţă de alţi conaţionali au deprins-o de la străini: „ Străinii nu-s uniţi, îs cu ochelari de cal. Doar în sate s-a păstrat ideea aceasta de apartenenţă la o comunitate. Toată lumea se cunoaşte, un străin e foarte greu acceptat, dar odată acceptat participă la viaţa satului”.
- Românii sunt muncitori. Românii au succes peste graniţe pentru că sunt muncitori. „Patronii apreciază acest lucru, românii sunt muncitori. Întrucât sunt foarte mulţi, a apărut şi competiţia între ei. Trebuie să ţii cu dinţii de slujbă. S-a ajuns la situaţia în care italiencele le invidază pe româncele care îngrijesc bătrânii, pentru că au un loc de muncă, totuşi ele nu ar face aşa ceva”. Criza economică din ţările vestice nu va aduce foarte mulţi români acasă, crede Mirel: „Nu se întorc. Ei şi cu ajutorul de şomaj trăiesc foarte bine. Unii s-au întors înapoi, dar cei mai mult vor rămâne. Cei ce au o meserie au slujba asigurată. Cei cu muncă necalifcată, nici în România nu se descurcă”.
- Biserica, loc de comerţ. Românii sunt în pericol de a-şi uita tradiţiile. „Faptul că avem tradiţii, folclor e foarte bine. Asta e singurul lucru care-i mai uneşte pe români. M-am întâlnit cu un român la ambasada din Helsinki şi mi-a spus că primii românii care au ajuns în Finlanda, mergeau de sărbători la biserică la sfinţit cu oale cu sarmale, cu cozonaci, după tradiţie. "După câţiva ani, românii i-au imitat pe finlandezi - se duc şi ei cu un pachet de biscuiţi, cu un covrig, cu ceva simbolic. N-am reuşit să-i molipsim pe ei, ci ne-am adaptat după ei”. Deplâng şi faptul că bisericile au fost transformate în loc de aflare a veştilor. „Biserica, de regula, ne-a ţinut laolaltă de-a lungul veacurilor. Acuma, a început să nu ne mai placă popii. În Italia, unde sunt cele mai multe biserici româneşti, e o gălăgie cum nu e nicăieri. Nu mai ştiu cum e pe la noi, dar, te duci la biserică cu un scop. Acolo merg oamenii ca la un loc de adunare, mai cumpără ceva, mai află o bârfă, mai caută un loc de muncă. Nu e normal să transformi biserica într-un loc pentru aflarea ultimelor veşti”.
- Sentimentul patriotic. Apariţia mea prin viata romanilor cu care m-am întâlnit (în general) le-a redeşteptat putin sentimentul patriotic. Oricine ai fi, ţi-e dor de casă. Erau mândri că sunt români: <<Ia uite un român ce face. Nu mai apărem pe prima pagina că infractori, se poate şi altfel>>”.
Seria de note de călătorie ”Where is Mirel?” mai cuprinde articolele:
- Mirel Magop într-o nouă aventură: National Costumes of the World
- Where is Mirel? (1): de la Iaz la...Budapesta
- Where is Mirel? (2): Lumina de Paște pentru eroii români înmormântați la Zvolen
- Where is Mirel? (3): Austria la pas
- Where is Mirel? (4): Traversând Dolomiții (Galerie foto)
- Where is Mirel? (5): Italia în zig-zag
- Where is Mirel? (6): Roma, cetatea eternă
- Where is Mirel? (7): Vedi Napoli, poi Mori
- Where is Mirel? (8): De la Napoli în Sicilia
- Where is Mirel? (9): Italia de la sud la nord
- Where is Mirel? (10): Din Italia în Spania, prin Franța
- Where is Mirel? (11): Madrid, în așteptarea zborului spre Rio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu